Deliberând, asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2007, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta SC Vi. V. SA a chemat în judecată pârâții SC W. SRL și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să oblige pârâtele să desființeze site-urile aflate pe internet la adresele www.v.v.ro, www.v. ro, www.v.-r.ro, www.v.v.ro, iar în subsidiar, să fie obligate pârâtele să renunțe la denumirile înregistrate pentru aceste pagini și să utilizeze alte nume pentru aceste domenii. Solicită totodată și obligarea pârâtului Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD să anuleze înregistrarea domeniilor sub numele de www.v.v.ro, www.v.ro, www.v.-r.ro și www.v.v.ro.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara denumirii de firmă și marcă "Vi. V.", având un drept exclusiv de a se folosi și dispune de acestea, acest drept fiind reglementat de dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 84/1998 care prevede că titularii mărcii pot cere instanței judecătorești competente, să interzică terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, mărcile legal înregistrate, că a înregistrat marca "Vi. V.", conform certificatului de înregistrare nr. 47669 eliberat de Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, prin care a obținut protecție asupra mărcii pe teritoriul României, că prin fapta ilicită a pârâtei s-a realizat o împiedicare a societății reclamante de a-și deschide o pagină cu unul dintre aceste nume în spațiul internet. În atare situație, consideră ca fiind evidentă uzurparea denumirii SC Vi. V. SA și imposibilitatea în care află reclamanta de a-și folosi propriul nume pe internet, în scopul prezentării și promovării unei oferte partenerilor de afaceri utilizatori ai internetului. Cauza acestei situații este dată în opinia reclamantei de conduita culpabilă a pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 140 din data de 24 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă a fost admisă, în parte, cererea; a fost obligat pârâtul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD să anuleze următoarele nume de domenii de internet aparținând pârâtei SC W. SRL: www.v.v.ro, www.v.ro, www.v.-r.ro, a fost obligată pârâta SC W. SRL la plata sumei de 11.5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia civilă nr. 36A din 17 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul formulat de către apelanta - pârâtă SC W. SRL împotriva sentinței civile nr. 140 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 35513/3/2007 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC Vi. V. SA, și intimații-pârâți Institutul Național De Cercetare-Dezvoltare în Informatică - Registrul ROTLD și Autoritatea Națională pentru Comunicații.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat nefondat motivul de apel prin care se susține că prima instanță ar fi apreciat în mod eronat că numele comercial al reclamantei este „folosit și implicit protejat începând cu o dată anterioară datei la care pârâta a înregistrat numele de domenii care prejudiciază pe reclamantă”, fără ca intimata-reclamantă să fi făcut dovada folosirii numelui său comercial anterior datei la care apelanta a înregistrat numele de domenii de internet în disputa din acest dosar, având în vedere că reclamanta SC Vi. V. SA a făcut dovada că este titulara numelui comercial Vi. V. din anul 1991, după cum rezultă din certificatul de înregistrare emis de Oficiul Registrul Comerțului aflat la dosar, presupunându-se că dacă s-a înregistrat ca societate comercială, scopul evident a fost spre a face comerț.
Cum pârăta apelantă a pretins că reclamanta nu a funcționat din 1991 trebuia să facă dovezi în acest sens, conform art. 1169 C. civ. Numele comercial al reclamantei este protejat ca drept de proprietate industrială, conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968, de la data înregistrării ca societate comercială. Folosirea acestuia este elocventă doar în privința renumelui de care ar putea beneficia apelanta, prin folosirea numelui de domeniu care ar trimite la numele comercial al reclamantei și marca acesteia, pentru a-și face publicitate.
S-a reținut ca fiind nerelevant obiectul de activitate al celor două firme atât timp cât potrivit art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998 înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.
Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.
Potrivit alin. (3) lit. d) din art. 35 din Legea nr. 84/1998, în aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terți lor, în special, următoarele acte: utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.
Faptul că Oficiul Național al Registrului Comerțului ar fi permis înregistrarea (în 1994 și apoi în 2000, deci după 1991, data înregistrării intimatei-reclamante) și a altor firme având în componența numelui lor comercial cuvântul "Vi.", este o problemă care trebuie rezolvată între aceste societăți, nereprezentând un argument în favoarea folosirii fără drept de către apelant a numelui comercial al reclamantei protejat ca drept de proprietate industrială, conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968.
II. Curtea a constatat nefondat și motivul de apel prin care se susține neîndeplinirea condițiilor Legii nr. 84/1998, art. 35 alin. (3) lit. d), având în vedere că marca Vi. V. a fost înregistrată pentru următoarele produse și servicii "33 Băuturi alcoolice (cu excepția berii)"; 35 publicitate și afaceri; import-export; comercializare în domeniu; 39 transport, ambalare, depozitare, îmbuteliere. Astfel, nu se verifică susținerea apelantului în sensul că a fost înregistrată doar pentru clasa 33. Pe de altă parte problema care se pune nu este dacă reclamanta poate sau nu să facă publicitate prin intermediul internetului cu privire la băuturi spirtoase, ci dacă apelanta, prin folosirea acestor nume de domenii ar putea beneficia de renumele unei mărci de comerț, pentru a se face cunoscut, ceea ce este mult mai plauzibil în cauză.
Este nefondat motivul de apel prin care instanța a dat mai mult decât s-a cerut, reținându-se în mod eronat că pârâta nu are „dreptul de a folosi numele de domenii de internet ce includ cuvântul "V." deoarece aduce atingere drepturilor conferite reclamantei de numele de comerț și de marcă”, lucru care nu a fost cerut de intimata-reclamantă, având în vedere că în petitul acțiunii s-a cerut anularea înregistrării domeniilor sub numele www.v.ro.
Curtea a constatat nefondat și motivul de apel prin care s-a susținut că instanța nu precizat concret în ce fel „se încalcă drepturile conferite reclamantei de numele de comerț” prin folosirea primului domeniu de internet înregistrat de apelantă (vincon.ro, la 07 septembrie 2000), având în vedere că tribunalul a reținut expres "că cele patru nume de domeniu internet înregistrate de către pârâtă cuprind cuvântul Vi. conținut atât de numele comercial al reclamantei, cât și de marca acesteia, astfel că se pune problema unui conflict între numele de domeniu internet, pe de o parte, și numele comercial și marca pârâtei, pe de altă parte", argumentele pentru care apelanta nu are dreptul să folosească numele de domenii ce includ cuvântul Vi. fiind valabile în mod evident și pentru domeniul contestat în cadrul acestui motiv de apel.
Este nefondat și motivul de apel prin care s-a susținut că prima instanță a apreciat greșit lipsa oricărei culpe procesuale a intimatei pârâte ICNDI-ROTLD doar pe baza faptului că „Registrul ROTLD procesează electronic cererile de înregistrare de nume de domenii de internet, pe baza celor arătate de solicitant”, având în vedere că emiterea facturii și a chitanței efectuate manual de către personalul ICNDI-ROTLD, nu se face în cadrul unei proceduri de control a respectării drepturile unor terți cu privire la numele de domenii, drepturi protejate la data emiterii documentului fiscal.
Potrivit pct. 19 ultimul parag. din Regulile pentru înregistrarea numelor de domenii și subdomenii din zona ro. "Acceptarea unei aplicații și înregistrarea unui nume de domeniu nu înseamnă că ROTDL recunoaște că cel ce a înregistrat numele de domeniu respectiv are dreptul legal de a folosi acel domeniu, de exemplu cazul numelor de domenii ce se referă la mărci înregistrate, nume de firmă sau de personalități bine cunoscute".
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC W. SRL criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304, alin. (6), (9) C. proc. civ. pentru motivele ce urmează:
1. Instanța a dat mai mult decât s-a cerut, reținând în mod eronat că recurenta nu are „dreptul de a folosi numele de domenii de internet ce includ cuvântul "Vi." deoarece aduce atingere drepturilor conferite reclamantei de numele de comerț și de marcă”, lucru ce nu a fost cerut de intimata-reclamantă.
Curtea a motivat în mod superficial acest motiv de apel, argumentând că: „în chiar petitul acțiunii s-a cerut inclusiv anularea înregistrării domeniilor sub numele www.v.ro”.
2. Prin decizie s-a aplicat greșit legea, apreciindu-se eronat că numele comercial al reclamantei este „folosit și implicit protejat începând cu o dată anterioară datei la care pârâta a înregistrat numele de domenii care prejudiciază pe reclamantă”.
Instanța a aplicat greșit prevederile art. 8 din Convenția de la Paris, în forma revizuită la Stockholm, deoarece articolul se referă la protecția numelor comerciale și posibilele conflicte ivite între acestea.
Reclamanta nu a probat că ar fi efectuat nici acte de comerț nici industriale din 1991 (sau anterior), deci nu a probat folosirea numelui său de comerț "Vi. V. SA".
Pârâta nu a realizat acte de comerț sub numele "Vi. V. SA" iar numele comercial "W. SRL" nu intră în nici un fel în conflict cu cel al reclamantei.
Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin procedura de verificare și înregistrare (Legea nr. 26/1990), a permis și înregistrarea altor firme (în 1994 și apoi în 2000, deci după 1991, data înregistrării la Oficiul Național al Registrului Comerțului reclamantei "Vi. V. SA") având în componența numelui lor comercial cuvântul "Vi.", de unde a rezultat că prezența acestui cuvânt în numele comercial nu este criteriul unic și determinant în hotărârea dată de judecătorul delegat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, operând în plus atât criteriile de diversitate a obiectelor de activitate cât și arealul acoperit de activitățile comerciale ale fiecărei firme.
Motivarea instanței s-a bazat pe presupunerea că, dacă reclamanta „s-a înregistrat ca societate comercială, scopul evident a fost acela spre a face comerț”.
Fără nici un temei legal instanța a constatat nefondat motivul de apel conform căruia prima instanță nu a precizat concret în ce fel „se încalcă drepturile conferite de numele de comerț” prin folosirea primului domeniu de internet înregistrat de noi (v.ro, la 07 septembrie 2000), motivat de faptul că: „argumentele pentru care apelanta nu are dreptul să folosească numele de domenii ce includ cuvântul "Vi." fiind valabile în mod evident și pentru domeniul contestat în cadrul acestui motiv de apel”.
Legea condiționează aplicarea art. 35 lit. c) din Legea nr. 84/1998 de dobândirea caracterului de renume al mărcii, pe teritoriul României. Ori reclamanta nu a afirmat și nu a probat că marca de care înțelege să se folosească a dobândit vreodată (și are în prezent) un renume pe teritoriul României, renumele unei mărci nefiind prezumat. De asemenea reclamanta nu a afirmat și nu a demonstrat nici caracterul distinctiv al mărcii, caracter care, în mod similar, nu este prezumat.
Motivarea instanței ce se bazează pe prezumția că: „dacă apelanta, prin folosirea acestor nume de domenii ar putea beneficia de renumele unei mărci de comerț, pentru a se face cunoscut, ceea ce este mult mai plauzibil în cauză” precum și „potrivit alin. (3) lit. d) din art. 35 din Legea nr. 84/1998, în aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte: utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate”, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de apel a apreciat fără nici un temei legal faptul că intimata pârâta ICNDI-ROTLD nu are culpă procesuală, prezumând, fără nici un temei, că: „având în vedere că emiterea facturii și a chitanței efectuate manual de către personalul ICNDI-ROTLD nu se face în cadrul unei proceduri de control al respectării drepturilor unor terți cu privire la numele de domenii, drepturi protejate la data emiterii documentului fiscal”, deși singura autoritate îndrituită de lege (O.U.G. nr. 106/2008) să administreze și gestioneze la nivel TLD ".ro" și SLD ".eu" pentru numele de domenii rezervate de România era pârâta-intimată ANQ fiind de altfel și singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra acestor proceduri.
În acest sens doar o expertiză tehnică a ANC ar fi putut lămuri modul cum se realizează tehnic și administrativ rezervarea și apoi înregistrarea propriu-zisă a domeniilor de internet (ICNDI-ROTLD fiind direct subordonat ANQ conform O.U.G. nr. 106/2008) și în plus, dacă se realizează sau nu un control al respectării drepturilor unor terți cu privire la numele de domenii.
Instanța va respinge excepția invocată de ANGOM, lipsa calității sale procesuale, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. k) și art. 6 alin. (3) pct. 1 din O.U.G. nr. 106/2008 conform cărora instituția gestionează la nivel național TLD.ro și SLD.eu.
Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate în toate etapele procesuale și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Înalta Curte va constata caracterul fondat al recursului în limitele și pentru argumentele ce succed.
1. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței doar asupra cererilor deduse judecății.
2. Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a învestit instanța de judecată, în principal cu solicitarea de a fi anulate numele de domenii de internet aparținând pârâtei-recurente, enumerate în acțiune.
Ca o precondiție procesuală pentru situația în care primul capăt de cerere ar fi respins, reclamanta-intimată a solicitat în subsidiar, obligarea pârâtelor să renunțe la denumirile înregistrate pentru aceste pagini și să utilizeze alte nume pentru aceste domenii.
Prima instanță, prin considerente, arată că „pârâta nu are dreptul să folosească numele de domenii ce includ cuvântul Vi.”, depășind astfel limitele învestirii câtă vreme nu s-a formulat o cerere în acest sens.
2.1. Reclamanta este titulara numelui comercial Vi. din 1991, nume protejat ca drept de proprietate industrială conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale.
Susține recurenta că reclamanta, nefăcând dovada efectuării de acte de comerț sau industriale din 1991, nume protejat ca drept de proprietate industrială conform art. 8 al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale.
Susținere recurenta că reclamanta, nefăcând dovada efectuării de acte de comerț sau industriale din 1991, nu a probat și funcționarea societății așa încât nu beneficiază de protecția Convenției, cu atât mai mult cu cât Oficiul Național al Registrului Comerțului a permis înregistrarea și a altor societăți comerciale ce au în componență numelui lor comercial Vi.
Protecția acordată de art. 8 al Convenției de la Paris, în forma revizuită la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968 nu este condiționat, așa cum se afirmă de probarea efectuării unor acte de comerț, întrucât numele comercial este protejat ca drept de proprietate industrială de la folosire, fără obligația de depunere sau înregistrare, indiferent dacă face parte sau nu dintr-o marcă de fabrică sau de comerț.
Autoritatea înregistrării numelui comercial față de înregistrarea numelor de domenii în litigiu reprezintă un argument pertinent în favoarea soluției pronunțate de prima instanță și ratificată de instanța de control judiciar.
2.2. Reclamanta este titulara mărcii Vi. V., protejată pe teritoriul României cu începere de la 18 iunie 2001 astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare nr. 47669, domeniul de protecție acoperind și serviciile de publicitate.
Obiectul de activitate al pârâtei conține și servicii de publicitate.
În atare situație devin incidente dispozițiile art. 35 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 84/1998 conform cărora titularul mărcii poate să ceară să fie interzis terților, în cauză pârâta, să utilizez semnul pe documente sau pentru publicitate.
Comerțul modern a impus noi modalități de publicitate și vânzare a produselor și anume prin intermediul internetului.
Blocarea de către pârât a numelui de domeniu de internet ce includ marca/numele comercial al reclamantei o împiedică pe cea din urmă să beneficieze de avantajele comerțului electronic.
Așadar, faptul că primul nume de domeniu internet a fost înregistrat anterior datei la care reclamanta și-a înregistrat marca nu conferă pârâtei dreptul de utilizare a numelui de domeniu întrucât folosirea încalcă drepturile conferite reclamantei de numele de comerț.
2.3. Recurenta solicită să se constate greșita aplicare a dispozițiilor art. 35 lit. e) din lege întrucât nu s-au făcut dovezi referitoare la caracterul notoriu al mărcii pe teritoriul României.
Critica este vădit nefondată câtă vreme instanța astfel cum rezultă din expunerea rezumată a cursului procesului și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 35 alin. (3) lit. d) și nu pe dispozițiile art. 35 alin. (2) lit. c) din legea privind mărcile și indicațiile geografice.
2.4. O ultimă critică adusă deciziei pronunțate în calea devolutivă de atac este aceea că, nejustificat, nu s-a reținut culpa ICNI-ROTLD în rezervarea și înregistrarea numelor de domenii de internet, apreciind că se impune administrarea unei expertize tehnice pentru lămurirea modului în care se realizează tehnic și administrativ rezervarea și apoi înregistrarea domeniilor de internet.
Așa cum a reținut și instanța de apel, conform art. 19 ultimul parag. din Regulile pentru înregistrarea unui nume de domeniu și subdomenii din zona .ro, acceptarea unei aplicații și înregistrarea unui nume de domeniu nu semnifică împrejurarea că Registrul recunoaște că cel ce a înregistrat numele de domeniu are dreptul legal de a folosi acel domeniu, întrucât cererile de înregistrare sunt procesate electronic, ceea ce exclude ideea de culpă.
Concludenta, pertinența ori utilitatea expertizei solicitate reprezintă critici ce exced controlului de legalitate al deciziei în etapa procesuală a recursului, conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., ele putând viza doar eventuale aspecte de netemeinicie.
Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica decizia în sensul admiterii apelului și înlăturării din considerente a mențiunilor referitoare la dreptul de a folosi numele de domeniu ce include cuvântul Vi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM).
Admite recursul declarat de pârâta SC W. SRL împotriva deciziei nr. 36/A din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 140 din 24 ianuarie 2008 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din considerentele sentinței referirea la faptul că pârâta nu are dreptul să folosească numele de domeniu ce include cuvântul Vi.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.