Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2671 din 7 octombrie 2005, reclamantul M.L. a chemat în judecată pe pârâta Universitatea Dunărea de Jos Galați, pentru neexecutarea în totalitate a obligațiilor asumate prin Contractul de studii nr. X/2002, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de daune morale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit contractului menționat, trebuia să beneficieze de o serie de drepturi pe perioada studenției în Republica Moldova (bursă lunară, învățământ și cazare gratuită în căminele studențești, asistență medicală gratuită, facilități la mijloacele de transport). Reclamantul a mai arătat că a fost nevoit să suporte personal toate cheltuielile pentru a putea urma activitatea din cadrul facultății, dar și traume sufletești cauzate de profesori și o parte din colegi ca urmare a faptului că nu se putea încadra în baremurile impuse de facultate la diverse examene și seminarii pe care trebuia să le susțină pentru a promova.
Prin Sentința civilă nr. 290 din 15 martie 2006, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă. Dimpotrivă, din actele privind situația școlară a acestuia a rezultat că reclamantul a depășit durata academică de studii, astfel încât continuarea lor poate avea loc numai în regim cu taxă.
Au fost reținute și dispozițiile care prevăd că statul finanțează de la buget numai un ciclu academic și că bursa de studii poate fi acordată doar pentru o singură specializare finanțată de la bugetul de stat și numai pentru un ciclu academic. Referitor la contractul invocat de reclamant, instanța a constatat că acesta nu mai este în vigoare, întrucât a încetat de drept de la data exmatriculării reclamantului prin Decizia Senatului Universității nr. 419/2004 pentru neplata taxelor școlare, acesta depășind ciclul academic finanțat de la bugetul de stat, decizia fiind irevocabilă prin respingerea contestației formulate de reclamant împotriva acesteia.
Împotriva Sentinței civile nr. 290 din 15 martie 2006 a Tribunalului Galați a formulat apel reclamantul.
După ce la termenul de judecată din 11 octombrie 2006 s-a stabilit că cererea dedusă judecății nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada achitării sumelor de 23.186,52 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, acesta a formulat cererea de scutire de la plata taxelor respective, susținând că nu dispune de niciun venit care să-i permită achitarea lor, cele necesare traiului de zi cu zi fiindu-i asigurate de mama sa.
În dovedire a depus adeverință de venit de la A.F.P. Galați.
Prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2006, instanța de apel a respins cererea de scutire de la plata taxei de timbru, apreciind-o ca nefondată, reținând în motivarea acestei soluții vârsta petentului și faptul că este apt de muncă.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2007 reclamantul a reiterat solicitarea de scutire de la plata taxei de timbru precizând că nu are posibilități materiale pentru a timbra apelul, dar, prin Decizia civilă nr. 11/A din 17 ianuarie 2007, Curtea de Apel Galați, secția civilă, a anulat apelul, ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat, în termen legal, recurs.
A susținut că soluția instanței de apel este greșită, întrucât nu există temei legal pentru a judeca cererea de scutire de la plata taxei de timbru după vârsta petentului și pe motiv că are capacitate de muncă. Totodată, a mai susținut și că a fost privat de dreptul de acces la justiție.
Prin Decizia nr. 4355 din 30 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva Deciziei civile nr. 11 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Galați.
A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
S-a reținut în motivarea deciziei că respingerea în tot a solicitării apelantului de a i se acorda asistență judiciară, în condițiile în care art. 75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează nu numai scutirea dar și reducerea, eșalonarea sau amânarea plății taxelor, nu a asigurat justul echilibru dintre interesul statului de a percepe taxe de procedură și interesul apelantului de a-și obține pretențiile în justiție.
Soluția instanței de apel a adus atingere liberului acces la justiție prin respingerea cererii de asistență judiciară și anularea apelului ca netimbrat.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 931/44/2008 la Curtea de Apel Galați.
Prin Decizia civilă nr. 5 din 08 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, deși legal citat, reclamantul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat vreo cerere de amânare a cauzei sau de acordare de asistență judiciară.
Întrucât intimata a precizat că apelantul și-a definitivat între timp studiile universitare astfel că litigiul nu mai are obiect, având în vedere și actul adițional la contractul de studii inițial încheiat de părți, Curtea a apreciat apelul ca fiind nefundat și l-a respins ca atare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pe motive de nelegalitate. În esență, a susținut că motivul care a stat la baza respingerii apelului declarat este străin cauzei și că pretențiile deduse judecății sunt născute din raporturi juridice anterioare încheierii Contractului nr. Y/2007, adițional la contractul inițial.
Prin Decizia civilă nr. 3806 din 17 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamantului, a fost casată decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
În esență, s-a reținut că instanța de apel a omis să analizeze motivele de apel cu care a fost învestită și să arate considerentele pentru care cererile apelantului sunt neîntemeiate, reținând în motivarea hotărârii aspecte străine de obiectul cererii deduse judecății ceea ce echivalează cu necercetarea fondului și face imposibil exercitarea controlului judiciar.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1326/44/2010, nemaifiind administrate alte probe.
Prin cererea de apel formulată împotriva sentinței instanței de fond la data de 05 mai 2006 (Dosarul nr. 2401/44/2006), reclamantul a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât:
- nu s-a ținut cont de modul în care a început și s-a derulat relația contractuală cu pârâta, respectiv condițiile în care s-a semnat contractul;
- nu s-a ținut cont de data încheierii contractului, instanța de fond luând în considerare împrejurări anterioare acestui moment, respectiv faptul că reclamantul a urmat, timp de un an, cursurile a două facultăți și că există dispoziții legale care interzic accesul la drepturile prevăzute în art. 4 alin. (1) și art. 7 alin. (2) din contractul de studii;
- în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că reclamantul nu a putut dovedi neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contract câtă vreme din actele depuse la dosar rezultă fără niciun dubiu situația grea în care a fost obligat să învețe;
- în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contract, respectiv aceea de a participa la cursuri și seminarii, în condițiile în care acestea nu erau obligatorii, absențele le-a făcut în primii doi ani de studiu, înainte de încheierea contractului, cele făcute după acest moment datorându-se culpei pârâtei care nu a respectat relația contractuală stabilită cu reclamantul;
- H.G. nr. 558/1998, H.G. nr. 445/1997, Legea nr. 224/2005 și O.U.G. nr. 133/2000 nu au legătură cu contractul de studii, singurul act normativ care completează dispozițiile contractului fiind H.G. nr. 795/2001;
- contractul nu și-a încetat niciodată valabilitatea, împrejurarea că reclamantul a fost exmatriculat fiind lipsită de relevanță întrucât aceasta s-a produs ca urmare a neplății taxei de studii și nu ca urmare a nerespectării de către reclamant a obligațiilor contractuale.
Astfel, prin acțiunea dedusă judecății reclamantul susține că, deși potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta urma să beneficieze de o serie de drepturi, cum ar fi bursă lunară de 50 dolari timp de patru ani, gratuitatea învățământului pe toată durata studiilor, cazare gratuită în căminele studențești, asistență medicală gratuită și facilități la mijloacele de transport, în realitate a beneficiat de foarte puțin, pârâta fiind cea care nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract.
Sub un prim aspect, Curtea a constatat că reclamantul nu a arătat care anume obligații asumate de pârâtă prin contract nu au fost respectate.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că, în realitate, reclamantul a fost acela care nu a respectat prevederile contractuale și nici pe cele ale Regulamentului privind activitatea profesională a studenților filialei din Cahul - Republica Moldova.
Potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 84/1995 republicată, durata studiilor la cursurile de zi în învățământul universitar de lungă durată este, în funcție de profil, de 4 - 6 ani, în cazul reclamantului aceasta fiind de 4 ani.
Potrivit art. 186 din același act normativ, depășirea duratei învățământului universitar gratuit se suportă de către studenți, cu excepția celor care au avizul comisiei medicale și aprobarea Senatului Universitar, conform reglementărilor în vigoare.
De asemenea, art. 4 din Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4652 din 08 octombrie 1999 prevede că studenții instituțiilor de învățământ superior de stat înmatriculați în anii precedenți pe locuri finanțate de la bugetul de stat care renunță la continuarea studiilor sau decid să facă și o a doua specializare, în cadrul aceleiași universități sau într-o altă universitate, beneficiază de subvenția de la bugetul de stat numai pe durata normală de studiu, scăzând din durata de studiu a noii specializări anii de studiu cu finanțare de la bugetul de stat la specializarea inițială.
Din analiza situației școlare a reclamantului, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea a constatat că acesta a depășit durata academică a studiilor finanțate de la bugetul de stat, astfel încât, începând cu anul universitar 2003 - 2004 și în continuare, pentru ca reclamantul să își fi putut continua studiile, acesta trebuia să achite taxa de școlarizare, potrivit reglementărilor legale.
Pentru aceste considerente, prin Decizia civilă nr. 299A din 07 decembrie 2010 Curtea de Apel Galați a respins apelul împotriva Sentinței civile nr. 290 din 15 martie 2006 a Tribunalului Galați.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Se consideră că în mod greșit Curtea de Apel Galați nu a reținut obiecțiunile contractuale ce nu au fost respectate de pârâtă și i-a reținut reclamantului culpa în neexecutarea obligațiilor contractuale; că în mod eronat s-a constatat că acel certificat de studii a încetat de drept în urma deciziei de exmatriculare.
Se mai precizează că instanțele judecătorești fac referire la Ordinul nr. 4652/1999 care nu ar exista și pe care el nu putea să-l respecte.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Deși recurentul nu precizează care anume motive de nelegalitate sunt incidente, criticile invocate ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 67 alin. (1) și art. 186 din Legea nr. 84/1995, precum și dispozițiile art. 4 din Ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 4652 din 8 octombrie 1999.
Criticile recurentului-reclamant nu se justifică așa cum a reținut și instanța de apel, reclamantul nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei de studii, fiind astfel exmatriculat, încetând de drept contractul dintre cele două părți, prin Decizia nr. 419 din 10 iunie 2004 a Senatului Universității.
În mod just Curtea de Apel a constatat că acțiunea formulată de reclamant nu poate fi primită, nefăcându-se dovada în sensul dispozițiilor art. 1169 C. civ. că nu s-au respectat obligațiile asumate de pârâtă în contractul încheiat.
Nici celelalte critici invocate de recurentul reclamant, privind Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării nu pot fi primite. Acest ordin privește criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în învățământul superior de stat din anul 2009 și a fost adus la cunoștința generală a tuturor subiecților de drept vizați, prin publicarea pe pagina de internet a acestei autorități a administrației publice centrale de specialitate. Acest ordin conține precizări necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva Deciziei civile nr. 299 A din 07 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.