Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 7474/30/2010 petenții Orașul Jimbolia și Primăria Orașului Jimbolia prin Primar, în contradictoriu cu intimata SC A.M.G. SRL au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 662 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3717/30/2009, arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii accesorii privitoare la cheltuielile de judecată.
Prin sentința comercială nr. 1174 din 12 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7474/30/2010, s-a admis cererea formulată de petenții pârâți Orașul Jimbolia și Primăria Orașului Jimbolia, prin Primar, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.M.G. SRL, având ca obiect completare sentință; s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 662 din 02 iunie 2010 în sensul că: s-a respins cererea pârâților privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că în contextul în care în corpul întâmpinării formulate de către pârâta Orașul Jimbolia și ulterior, cu prilejul cuvântului pe fondul cauzei, reprezentanta acesteia a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, omisiunea instanței de a soluționa capătul de cerere accesoriu atrage incidența prevederilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ.
În examinarea cererii, prima instanță a reținut că pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în valoare de 23.800 lei, care reprezintă contravaloarea onorariului avocațial, dovedit, în aprecierea acesteia, prin anexarea copiei facturii nr. 267 din 07 decembrie 2009 și a extrasului de cont din data de 17 decembrie 2009 (filele 206 și 207 ale dosarului de fond).
S-a reținut că amândouă înscrisurile atestă faptul că suma de 23.800 lei a fost achitată de către Primăria Jimbolia către SCPA J. și G., conform unui contract de asistență juridică, însă acesta nu a fost identificat.
Dat fiind că nici împuternicirea avocațială depusă nu a făcut posibilă identificarea contractului de asistență juridică, iar acesta nu a fost prezentat, prima instanță a apreciat că dovada faptului că plata a fost efectuată în considerarea asistenței juridice acordate în dosarul pendinte, nu a fost făcută.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI JIMBOLIA și ORAȘUL JIMBOLIA prin PRIMAR, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii privind obligarea reclamantei la acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 105/A din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a fost admis apelul declarat de ORAȘUL JIMBOLIA, a fost schimbată în parte sentința apelată, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, sentinței civile nr. 662 din 2 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3717/30/2009, a fost obligată reclamanta SC A.M.G. SRL la 23.800 lei cheltuieli de judecată către Orașul Jimbolia. Totodată a fost respins apelul declarat de Primăria Orașului Jimbolia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că pârâtul ORAȘUL JIMBOLIA, prin întâmpinare și cu prilejul cuvântului pe fondul cauzei, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut însă, greșit, că din înscrisurile de la dosar ar rezulta că suma de 23.800 lei a fost achitată de către Primăria Jimbolia către SCPA J. și G. conform unui contract de asistență juridică neidentificat, acesta nefiind prezentat.
În acest sens, din înscrisurile de la dosarul cauzei, instanța de apel a reținut că factura nr. 267 din 07 decembrie 2009, pentru prestarea serviciului avocațial, a fost emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. 0147914 din 23 noiembrie 2009, încheiat pentru reprezentare în dosarul nr. 3717/30/2009 al Tribunalului Timiș, astfel cum se menționează la art. 1.1 „Obiectul contractului”. În acest contract onorariul aferent a fost stabilit la suma de 20.000 lei + TVA, astfel cum s-a menționat la art. 2, iar contractul poartă ștampila Orașului Jimbolia, motiv pentru care, având în vedere că acțiunea reclamantei SC A.M.G. SRL Timișoara împotriva pârâtului ORAȘUL JIMBOLIA a fost respinsă, în baza art. 274 C. proc. civ. reclamanta, fiind în culpă procesuală, trebuie să suporte aceste cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește criticile reclamantei privind caracterul oneros si lipsa de necesitate a accesării serviciului unui avocat de către pârât, au fost găsite nefondate, fiind la alegerea părții să opteze pentru serviciile calificate si specializate ale unui avocat în materie comerciala, pentru o cauza care poate avea consecințe patrimoniale semnificative, sau să aleagă serviciul prestat de consilierul juridic. Conform prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., unul din criteriile avute in vedere la aprecierea întinderii onorariului avocațial este și valoarea pricinii. În cauza de față, valoarea pricinii a fost considerabila, de 1.695.599 lei, iar față de aceasta, cuantumul onorariului a fost găsit proporțional, onorariul fiind stabilit atât raportat la criteriul valorii obiectului procesului, cât și în raport de alte criterii prevăzute in art. 132 din Statutul profesiei de avocat, respectiv amploarea, durata cazului, importanța interesului in cauza, notorietatea, experiența si specializarea avocatului.
În ceea ce privește apelul declarat de Primăria Orașului Jimbolia, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”. De asemenea, art. 21 din aceeași lege dispune, la alin. (1) că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”. Potrivit alin. (2) al art. 21 din lege „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”.
Conform art. 62 alin. (1) din Legea 215/2001 „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.”
Din analiza acestor dispoziții legale, s-a reținut faptul că numai unitatea administrativ-teritorială este înzestrată cu personalitate juridică și numai aceasta poate sta în judecată în nume propriu. În speță, unitatea administrativ-teritorială este Orașul Jimbolia, iar Primăria Orașului Jimbolia nu este persoană juridică și nu are un patrimoniu propriu. Fiind numai o structura administrativa, aceasta din urmă nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât instanța de apel a respins apelul declarat de pârâta Primăria Orașului Jimbolia împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata-recurentă SC A.M.G. SRL aducându-i următoarele critici:
1. Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 137 C. proc. civ. Astfel, recurenta susține că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Orașului Jimbolia, întrucât acesta nu era parte în contractul de asistență juridică invocat în cauză și, deși, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța trebuia să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții, aceasta a soluționat cauza fără să se pronunțe asupra acestei excepții, considerând, în mod nejustificat că Orașul Jimbolia are calitate procesuală activă, iar Primăria Jimbolia nu are.
Recurenta susține că respectivul contract de asistență juridică a fost încheiat între SCPA J. ȘI G., pe de o parte și K.G., în calitate de Primar, pe de altă parte, acesta semnând în numele și pentru Consiliul Local Jimbolia, cât și pentru Primăria Jimbolia.
De altfel, susține recurenta, chiar și din factura întocmită pentru plata onorariului rezultă că această plată a fost făcută de Primăria Jimbolia și nu de Orașul Jimbolia.
2. Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greșită a art. 274 C. proc. civ., coroborat cu art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta consideră că respectivele cheltuieli nu au fost dovedite, deoarece actele depuse la dosarul cauzei, respectiv factura fiscală nr. 267 din 7 decembrie 2009 și copia Ordinului de plată din 17 decembrie 2009 nu fac dovada plății efective a onorariului, deoarece nu s-a identificat contractul de asistență juridică în baza căruia s-a facturat respectiva sumă și nu s-a depus nici extrasul de cont care să confirme încasarea efectivă a onorariului respectiv.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Prima critică nu poate fi reținută.
Instanța de apel a arătat în considerentele hotărârii pronunțate de ce doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, ea fiind singura care are personalitate juridică, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr.215/2001.
Atât consiliul local cât și primăria nu sunt entități cu personalitate juridică, primul fiind doar organ deliberativ, care hotărăște în privința tuturor problemelor ce privesc administrarea unității administrativ teritoriale, hotărârile sale fiind aduse la îndeplinire de către primarul localității, iar primăria este doar o structură administrativă care-l ajută pe primar să-și îndeplinească atribuțiile ce-i revin potrivit legii și hotărârilor consiliului local.
De altfel, contractul de asistență juridică nr. 0147914 din 23 noiembrie 2009 a fost semnat de Primar, chiar dacă în mod formal este indicat faptul că acesta reprezenta Consiliul Local Jimbolia și Primăria Jimbolia, în realitate el semnând în numele unității administrativ teritoriale, care este Orașul Jimbolia, deoarece, conform art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 el reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, același lucru rezultând și din prevederile art. 21 alin. (2) din aceeași lege.
2. Cea de-a doua critică nu poate fi reținută, deoarece ea vizează netemeinicia deciziei recurate, recurenta susținând că apelanta nu și-a dovedit pretențiile, însă, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel nu mai poate fi analizată, instanța de recurs neputând analiza decât legalitatea deciziei recurate, nu și temeinicia acesteia, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Având în vedere cele de mai sus în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.M.G. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 105/A din data de 11 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 aprilie 2012.