R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul competent sa judece recursul în interesul legii
Decizia nr. 9/2012 Dosar nr. 8/2012
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 390 din 12/06/2012
Rodica Aida Popa - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
Lavinia Curelea - judecător la Secţia I civilă
Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei I civile
Ionel Barbă - preşedintele Secţiei penale
Adrian Bordea - preşedintele delegat al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Cristina Iulia Tarcea - judecător la Secţia I civilă
Aurelia Rusu - preşedintele Secţiei a II-a civile
Mihaela Tăbârcă - judecător la Secţia I civilă
Alina Sorinela Macavei - judecător la Secţia I civilă, judecător raportor
Andreia Liana Constanda - judecător la Secţia I civilă
Carmen Georgeta Negrilă - judecător la Secţia I civilă
Iulia Manuela Cîrnu - judecător la Secţia a II-a civilă, judecător raportor
Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă
Aurelia Motea - judecător la Secţia a II-a civilă
Elena Cârcei - judecător la Secţia a II-a civilă
Carmen Trănica Teau - judecător la Secţia a II-a civilă
Paulina Lucia Brehar - judecător la Secţia a II-a civilă
Liliana Vişan- judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, judecător raportor
Elena Canţăr - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Gheorghiţa Luţac - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Niculae Măniguţiu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală
Georgeta Barbălată - judecător la Secţia penală
Completul competent să judece recursurile în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 8/2012 este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 330 6 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012, precum şi ale art. 27 2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare Serviciul judiciar civil.
Din partea Curţii de Apel Bucureşti se prezintă doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător în cadrul Secţiei a VII-a civile şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, desemnată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, în şedinţa din 15 septembrie 2011, să susţină recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Niculina Vrâncuţ, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27 3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
După prezentarea referatului cauzei, Înalta Curte a constatat că nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau excepţii şi a pus în dezbatere recursurile în interesul legii.
Doamna judecător Silvia Georgiana Ignat, judecător desemnat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti pentru a susţine recursul în interesul legii în faţa completului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a formulat concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că stagiul complet de cotizare în cazul angajaţilor nevăzători, ale căror drepturi au fost deschise în baza Legii nr. 3/1977, supuse recalculării în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, este cel determinat pe baza Legii nr. 3/1977.
Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, de asemenea, admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în sensul de a se stabili că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare, ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.
Preşedintele completului de judecată, doamna judecător Rodica Aida Popa, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în vederea pronunţării deciziei.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitară. Obiectul recursului în interesul legii
Din cuprinsul sesizării Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti rezultă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, vizează interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sub aspectul înţelesului sintagmei "cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale", cu privire la stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat în cazul recalculării dreptului de pensie al nevăzătorilor.
Analiza cuprinsului sesizării procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă că obiectul recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat, priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Practic, dispoziţiile legale a căror interpretare şi aplicare a determinat pronunţarea unor soluţii diferite sunt cele prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, text potrivit căruia:
"Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă."
Înalta Curte constată că atât în sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, cât şi în cea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problema de drept identificată ca fiind generatoare de practică neunitară este identică. Deşi iniţiatorii sesizărilor nu au utilizat aceeaşi formulare a obiectului recursului în interesul legii, diferenţa este formală, aspectele de fond relevate fiind aceleaşi.
În raport cu aceste constatări, Înalta Curte stabileşte ca obiect al recursului în interesul legii, supus examinării în prezentul dosar, interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu referire la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
2. Examenul jurisprudenţial
În urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări s-a constatat că, în soluţionarea contestaţiilor formulate de persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor emise de casele de pensii judeţene sau a municipiului Bucureşti în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, instanţele nu au un punct de vedere unitar asupra interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, statuând diferit în privinţa modului de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 în baza dispoziţiilor Legii nr. 3/1977.
2.1. Într-o primă orientare a practicii, unele instanţe au stabilit că stagiul complet de cotizare pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
În argumentarea acestui punct de vedere au fost avute în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora recalcularea pensiilor se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare: "Asiguraţii nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege", iar potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din acelaşi act normativ: "În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole."
S-a considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (norme metodologice), aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, potrivit cărora pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 stagiul de cotizare este cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, deoarece alin. (4) al acestui articol derogă de la alineatul anterior şi face referire la pensiile stabilite de acte normative cu caracter special, iar dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 au un caracter special.
S-a mai reţinut în argumentarea acestui prim punct de vedere că, în situaţia în care s-ar da relevanţă în procedura de recalculare a drepturilor de asigurări sociale stagiului complet de cotizare prevăzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, superior celui prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu consecinţa finală a stabilirii unei pensii în cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea stagiului de cotizare prevăzut de legea nouă, s-ar produce efecte patrimoniale ce ar încălca dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, s-a considerat că aplicarea dispoziţiilor art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie, ar conduce la înfrângerea principiului "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", inserat chiar în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pentru că privează persoanele nevăzătoare pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 de beneficiul recalculării pensiei în regim mai favorabil, aşa cum este cel prevăzut de art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000.
Un ultim argument al acestei opinii este acela că recalcularea pensiilor pe baza unor stagii de cotizare diferite, raportat la momentul la care s-au născut drepturile de asigurări sociale, deci faţă de un criteriu temporal, constituie un tratament discriminatoriu, nejustificat, în cadrul aceleiaşi categorii de pensionari nevăzători care au desfăşurat activităţi în condiţii identice.
În consecinţă, s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare prin aplicarea stagiului complet de cotizare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, indiferent de momentul la care s-au născut aceste drepturi, considerându-se că în această modalitate se asigură un tratament juridic nediscriminatoriu.
2.2. Într-o altă orientare jurisprudenţială, instanţele, dimpotrivă, au concluzionat în sensul că stagiul complet de cotizare, utilizat în procedura de recalculare, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 3/1977, act normativ în baza căruia s-a deschis dreptul la pensie.
În acest sens s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ:
"Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000."
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că: "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
De asemenea, dispoziţiile art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice reglementează situaţia de excepţie de la modul de stabilire a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual prevăzut la alin. (3), în sensul că:
"Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiţii prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative."
Aceste dispoziţii legale sunt clare şi imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunii de evaluare.
În această situaţie, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora vechimea integrală în muncă în situaţia persoanelor nevăzătoare este de 15 ani pentru bărbaţi şi 10 ani pentru femei.
Dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplică numai asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, fără a retroactiva.
Recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, la care face trimitere art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, nu trebuie interpretată decât în sensul aplicării corespunzătoare a unor reguli stabilite de Legea nr. 19/2000 sub aspectul modului de calcul şi al valorificării unor perioade sau venituri. Recalcularea nu presupune modificarea elementelor ce constituie condiţii pentru deschiderea dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă, prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Nu se pune nici problema existenţei unei discriminări, în condiţiile în care toate persoanele vizate de procedura de recalculare, ale căror drepturi de pensie s-au deschis în baza legislaţiei anterioare, se află într-o situaţie juridică diferită faţă de persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care a modificat condiţiile pentru deschiderea dreptului la pensie.
În contextul examinat, Înalta Curte consideră că se impun câteva precizări în ceea ce priveşte jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale în materie.
2.3. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara şi a statuat că:
"Dispoziţiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială".
În considerentele acestei decizii (care a analizat situaţia unor categorii diferite de pensionari, respectiv persoanele care şi-au desfăşurat activitatea în grupe de muncă şi al căror drept la pensie s-a deschis după data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 şi anterior Legii nr. 19/2000) s-a reţinut, în esenţă, că recalcularea pensiilor în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al normelor metodologice se face cu luarea în considerare a stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
S-a considerat că "cele stabilite de unele instanţe, în sensul că acestei categorii de asiguraţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 şi ale anexei nr. 4 la această lege ca «act normativ special» la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecinţa unei interpretări greşite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia «la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie», acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge şi din dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 este întărită şi confirmată de norma de trimitere din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiţii, este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977."
2.4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
Prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele acestei decizii, că, "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie şi la alte forme de asistenţă socială se stabilesc prin lege şi, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie şi de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Totodată, Curtea observă că modificările succesive ale legislaţiei fac ca beneficiarii drepturilor de asigurări sociale să obţină valori diferite, în raport cu legislaţia care a fost în vigoare la data stabilirii drepturilor lor. Astfel, data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.
Recalcularea şi recorelarea pensiilor anterior stabilite sunt prevăzute de lege pentru eliminarea inechităţilor reprezentate de diferenţele existente în cuantumul pensiilor acordate pentru stagii de cotizare identice, iar diferenţele menţinute până la finalizarea operaţiunilor de recalculare şi de recorelare nu contravin principiului universalităţii drepturilor şi obligaţiilor, consacrat constituţional prin art. 15 alin. (1), întrucât toţi cetăţenii beneficiază de drepturile prevăzute de legile în vigoare la data acordării drepturilor respective".
3. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti
Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti a susţinut cea de-a doua orientare jurisprudenţială, în sprijinul căreia a adus următoarele argumente:
Scopul declarat al recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale a fost acela de a exista pensii egale la condiţii egale de pensionare. Aceasta înseamnă că pensiile aflate în plată la data de 1 aprilie 2001, deci pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, trebuie să fie supuse operaţiunilor de evaluare şi recalculare prin raportare la toate veniturile obţinute din muncă, dar şi la stagiul complet de cotizare determinat de legea în vigoare la data ieşirii la pensie.
Stabilirea stagiului complet de cotizare în cazul nevăzătorilor a generat însă dificultăţi în procesul de recalculare a pensiilor, sub aspectul rezolvării conflictului de legi în timp şi al raportului dintre legea generală şi legea specială.
Conform art. 2 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, act normativ la care trimite chiar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, regula de determinare în acest caz a stagiului complet de cotizare impune determinarea vechimii în muncă conform Legii nr. 3/1977 pentru fiecare categorie de asiguraţi. În cazul nevăzătorilor, Legea nr. 3/1977 prevedea o vechime în muncă de 10 ani pentru femei şi de 15 ani pentru bărbaţi.
Raţionamentul judiciar care pleacă de la ipoteza aplicării, în situaţia analizată, a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000 este greşit, întrucât acest act normativ este aplicabil numai drepturilor de pensie deschise după intrarea sa în vigoare, deci ulterior datei de 1 aprilie 2001.
Recalcularea nu înseamnă că se vor schimba acele elemente care constituie chiar condiţii de deschidere a dreptului de pensie, cum sunt vârsta de pensionare şi stagiul complet de cotizare, care, aşa cum s-a arătat în cele ce precedă, reprezintă vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Prin recunoaşterea posibilităţii recalculării drepturilor de pensie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate aduce atingere principiilor constituţionale.
Nici argumentele potrivit cărora adoptarea unei astfel de soluţii conduce la discriminarea între persoane aflate în situaţii similare, doar pe baza unui criteriu temporal, nu se susţin. Astfel, după cum cei ale căror drepturi de pensie se deschid după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu ar putea invoca aplicarea condiţiilor mai avantajoase ale legii anterioare, nici cei ale căror drepturi au fost deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu pot invoca aplicarea dispoziţiilor acestui act normativ, în afară de cazurile de excepţie prevăzute de lege.
În concluzie, principiul înscris în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, "la condiţii egale, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", nu poate avea în vedere decât acele condiţii realizate de beneficiarii drepturilor de pensie comparabile în orice perioadă, de exemplu veniturile. Or, nu acesta este cazul stagiului de cotizare, stabilit prin lege.
În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care au stabilit în mod constant că, pentru existenţa discriminării, tratamentul diferenţiat trebuie să privească persoane aflate în situaţii similare sau identice.
Or, persoanele ale căror drepturi de asigurări sociale s-au deschis în baza legii anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu se află în aceeaşi situaţie cu cele pensionate sub imperiul legii noi, care a modificat condiţiile cerute pentru deschiderea drepturilor de pensie ale nevăzătorilor.
Prin aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu se poate ajunge în niciun caz la crearea unei lex tertia, din combinarea dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 cu acelea ale Legii nr. 19/2000.
4. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
În mod similar, procurorul general a susţinut cea de-a doua soluţie adoptată în practica instanţelor de judecată, invocând următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 2 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 sunt imperative, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual utilizat în procedura de recalculare a pensiilor reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.
De asemenea, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 se recalculează în condiţiile prevăzute de ordonanţa de urgenţă.
Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc că recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum şi a prevederilor ordonanţei de urgenţă menţionate.
Potrivit art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislaţiei anterioare datei de aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele nevăzătoare ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 este cel prevăzut de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, adică vechimea în muncă prevăzută de acest act normativ pentru deschiderea drepturilor de pensie, respectiv 15 ani pentru bărbaţi şi 10 ani pentru femei.
Dispoziţiile art. 47 alin. (2) şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile numai asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis sub imperiul acestei legi, nu şi persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, întrucât, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 6 alin. (1) teza a doua din noul Cod civil, legea dispune numai pentru viilor, ea nu are putere retroactivă.
Prin urmare, în procedura recalculării pensiilor asiguraţilor nevăzători ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 nu se pot schimba condiţiile de deschidere a dreptului de pensie, respectiv vârsta şi stagiul complet de cotizare, care, din punct de vedere terminologic, desemnează vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977.
Sintagma "recalcularea pensiei cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000", la care face trimitere art. 2 alin. (1) teza I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, trebuie interpretată în sensul aplicării corespunzătoare a regulilor stabilite de această lege sub aspectul algoritmului de calcul, al valorificării unor perioade şi venituri, născute sub imperiul acestei legi, pentru a se asigura reechilibrarea acestora şi recorelarea cu noile pensii.
În ceea ce priveşte principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", exprimat în preambulul ordonanţei de urgenţă, acesta nu poate fi aplicat în cauză atâta timp când în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care beneficiază de pensii pentru limită de vârstă ca nevăzători, stabilite anterior Legii nr. 19/2000, li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului complet de cotizare.
Din această perspectivă, recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977 prin utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, fără ca în acest act normativ ori în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 să existe o prevedere expresă în acest sens, contravine principiului neretroactivităţii legii.
De asemenea, nu se poate reţine existenţa unei discriminări în cadrul aceleiaşi categorii de persoane care au realizat stagiul de cotizare în condiţii identice, pentru că data diferită a înscrierii la pensie plasează pensionarii în situaţii deosebite, tratamentul juridic diferenţiat fiind justificat de situaţia diferită a beneficiarilor dreptului la pensie, determinată de data naşterii dreptului, ceea ce nu constituie privilegii sau discriminări.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Ca urmare a analizei dispoziţiilor legale relevante, raportate la argumentele susţinute în cadrul celor două orientări jurisprudenţiale expuse, precum şi la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în raportul întocmit s-a apreciat ca fiind corectă cea de-a doua soluţie adoptată în practică, potrivit căreia stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor la pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977.
6. Înalta Curte
Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 "Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă".
Textul face trimitere, în ceea ce priveşte modul de determinare a punctajului mediu anual şi a cuantumului recalculat al fiecărei pensii, atât la dispoziţiile Legii nr. 19/2000, legea nouă care introduce principii şi reguli diferite în materia calculului drepturilor de pensie, cât şi la dispoziţiile proprii ale actului normativ prin care se reglementează procedura de recalculare, respectiv dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
Or, chiar art. 4 alin. (1) din ordonanţa de urgenţa menţionată prevede că determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.
Prin hotărârea Guvernului la care face trimitere art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 s-au aprobat Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, norme care la art. 2 alin. (3) prevăd că:
"Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Argumentul invocat în cadrul primei orientări jurisprudenţiale, acela al efectului prevederilor art. 2 alin. (4) din aceleaşi norme metodologice, care ar fi de natură să înlăture aplicarea art. 2 alin. (3), deoarece Legea nr. 19/2000 ar avea caracter special şi prioritate de aplicare, a fost calificat ca fiind greşit în considerentele Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, reţinându-se în acest sens că Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală şi constituie actul normativ-cadru în domeniul pensiilor şi al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce priveşte principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, potrivit căruia "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a reţinut că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia şi persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă şi s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare şi, în raport cu acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Acest argument, alături de cel referitor la caracterul general al Legii nr. 19/2000 şi neretroactivitatea acesteia, precum şi aplicabilitatea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 şi a Legii nr. 3/1977 în materia stabilirii stagiului de cotizare, ca element al recalculării pensiilor, sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte pensiile nevăzătorilor.
Înalta Curte constată că nu se poate reţine existenţa unui "bun" în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în ceea ce priveşte dreptul la pensia recalculată pe baza regulilor de stabilire a stagiului de cotizare prevăzute de Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care nu există o hotărâre definitivă, administrativă sau jurisdicţională, prin care un astfel de drept să fi fost stabilit, litigiile aflate pe rolul instanţelor, soluţionate în mod diferit, având ca obiect tocmai contestaţiile pensionarilor nevăzători împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor.
De asemenea, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită nici susţinerea referitoare la tratamentul la care ar fi supuse persoanele nevăzătoare pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977 în raport cu persoane având aceeaşi dizabilitate, dar pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
În acest sens sunt relevante considerentele Deciziei nr. 57/2006 a Curţii Constituţionale, anterior expuse, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art. 14 acordă protecţie împotriva discriminării în folosinţa drepturilor şi libertăţilor garantate de celelalte dispoziţii substanţiale ale Convenţiei (a se vedea Hotărârea Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983, pct. 43; Hotărârea Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, 24 septembrie 1996, pct. 72). În lipsa autonomiei art. 14, încălcarea sa nu poate fi stabilită decât în legătură cu un alt drept prevăzut de Convenţie.
În considerentele unora dintre hotărârile judecătoreşti anexate recursului în interesul legii s-a reţinut că incidenţa art. 14 din Convenţie este dată de încălcarea dreptului de natură patrimonială prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 851 din 10 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, menţionată la pct. 4 din anexa nr. 1). Or, aşa cum s-a arătat anterior, nu se poate reţine existenţa în patrimoniul contestatorilor pensionari a unui drept patrimonial care să constituie un "bun", în ceea ce priveşte pensia recalculată.
Nici din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care sancţionează toate formele de discriminare, pentru orice drept prevăzut de lege (nu numai pentru cele consacrate de Convenţie, la a căror aplicare se reduce art. 14), problema pretinsei discriminări nu poate primi o altă rezolvare. Nu orice diferenţă de tratament constituie o încălcare a acestui articol. Trebuie stabilit dacă alte persoane aflate într-o situaţie asemănătoare sau în mod relevant similară beneficiază de tratament preferenţial şi dacă nu există nicio justificare rezonabilă sau obiectivă pentru această distincţie [a se vedea Hotărârea Fredin împotriva Suediei (nr. 1), 18 februarie 1991, pct. 60].
Statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în a evalua dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii altfel similare justifică o diferenţă de tratament în drept (a se vedea Hotărârea Rasmussen împotriva Danemarcei, 28 noiembrie 1984, pct. 40).
În ceea ce priveşte situaţia pensionarilor nevăzători cărora li s-a deschis dreptul la pensie în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, nu există nicio diferenţă de tratament în raport cu persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, deoarece aceeaşi regulă de determinare a stagiului de cotizare este aplicabilă ambelor categorii, respectiv se are în vedere dispoziţia legală incidentă în raport cu data deschiderii dreptului la pensie.
Pensionarii nevăzători nu pot fi consideraţi ca aflându-se în situaţia asemănătoare, în sensul art. 14, indiferent de actul normativ sub imperiul căruia s-a deschis dreptul la pensie. Pensionarea în cadrul celor două acte normative de referinţă (Legea nr. 3/1977 şi Legea nr. 19/2000) s-a realizat în baza unor condiţii şi proceduri diferite. În afară de aceasta, chiar dacă s-ar putea face o comparaţie propriu-zisă între cele două categorii de persoane, diferenţa de tratament poate fi justificată în mod rezonabil şi obiectiv, tot cu referire la caracteristicile lor distinctive. Este rezonabil şi intră în marja de apreciere permisă statului reglementarea unui regim distinct în ceea ce priveşte condiţiile de recalculare a pensiilor stabilite sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 330 7, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 şi Legea nr. 60/2012,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E
Admite recursurile în interesul legii declarate de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stagiul complet de cotizare utilizat pentru recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor nevăzătoare, drepturi care s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, este cel reglementat de art. 89 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.
Obligatorie, potrivit art. 330 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2012.
Vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Rodica Aida Popa
Magistrat-asistent,
Niculina Vrâncuţ