Revocare administrator. Acţiune în constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA formulată de administrator. Condiţii de admisibilitate
Cuprins pe materii: Drept afacerilor. Funcţionarea societăţilor
Index alfabetic: actiune in constatare nulitate absoluta
- hotarare AGA
- exceptia inadmisibilitatii
- revocare administrator
Legea nr. 31/1990, art. 132 alin. (3)-(4)
Constituţia României, art. 21 alin. (1)-(2)
Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie, insa, in cazul in care administratorul revocat este și acţionar al societăţii, devin aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora atunci „când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”.
Prin urmare, nu poate fi îngrădit dreptul acţionarului, care a fost revocat din funcţia de administrator, de a ataca hotărârea AGA pentru alte motive decât cele ce vizează propria revocare, in caz contrar fiind încălcat principiul liberului acces la justiţie, așa cum este el reglementat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituţia României.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 713 din 15 februarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 608/CC/2010, Tribunalul Brașov, Secţia comercială și de contencios administrativ, a respins excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii. A admis acţiunea formulată de reclamantul H.M.E. în contradictoriu cu pârâta SC I.G. SRL și în consecinţă a constatat nulitatea absolută a Hotărârii Generale a acţionarilor SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008. A dispus radierea menţiunilor efectuate în Registrul Comerţului în baza hotărârii sus-indicate. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta R.R.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de intervenienta accesorie R.R. a fost respinsă de prima instanţă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. a SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008, prin care s-a majorat capitalul social al societăţii pârâte și s-a revocat reclamantul din funcţia de administrator al societăţii pârâte.
Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale: „Membrii consiliului de administraţie… nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie”, iar potrivit art. 132 alin. (3) din același act normativ: „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”.
Dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 au în vedere doar „persoanele interesate” care sunt doar administratori ai unei societăţi comerciale, iar reclamantul este și acţionar al societăţii pârâte, astfel că cererea lui de constatare a nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. în litigiu este admisibilă.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a apreciat că acţiunea formulată de reclamantul H.M.E. este întemeiată și a admis-o, reţinând următoarele:
Prin Hotărârea A.G.A. a SC I.G. SRL din data de 25 septembrie 2008 s-a majorat capitalul social al societăţii pârâte prin aportul în numerar al asociatei R.R., aceasta devenind astfel asociat majoritar al societăţii pârâte și s-a revocat din funcţia de administrator asociatul-reclamant H.M.E., acesta fiind reprezentat în adunarea generală de asociata R.R., conform procurii nr. 387 din 22 martie 2004.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a reţinut în considerentele deciziei civile nr. 2084/2010 că reprezentarea reclamantului în ședinţa A.G.A. din data de 25 septembrie 2008 s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului de către intervenienta R.R., depășire care „are în primul rând un aspect moral dar și unul de legalitate, deoarece majorarea capitalului social cu scop de a deveni majoritară în societate și astfel să poată să revoce intimatul din funcţia de administrator, îmbracă forma unei cauze ilicite și imorale”.
În aceste condiţii, Hotărârea A.G.A. în litigiu este nulă absolut, pentru „nerespectarea dispoziţiilor legale și ale actului constitutiv în ceea ce privește convocarea acesteia”, a reţinut, de asemenea, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în considerentele deciziei sus-indicate.(...)
Faţă de aceste considerente, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii și a admis acţiunea formulată de reclamantul H.M.E. împotriva pârâtei SC I.G. SRL, constatându-se nulitatea absolută a hotărârii AGA în litigiu și dispunându-se radierea menţiunilor efectuate în Registrul Comerţului în baza hotărârii AGA în litigiu.
Pentru aceleași considerente și cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienta R.R.a fost respinsă.
Prin decizia nr. 38/AP/2011, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de pârâtă și de intervenienta R.R. împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a păstrat-o.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii a fost în mod corect soluţionată de instanţa de fond. În cauza de faţă, reclamantul nu a atacat hotărârea AGA a SC I.G. SRL din 25 septembrie 2008 sub aspectul revocării din funcţia de administrator, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la convocare. Îngrădirea dreptului acţionarului, care a fost revocat din funcţia de administrator, de a ataca hotărârea adunării generale pentru alte motive decât cele ce vizează propria revocare, înseamnă a da o interpretare de un formalism excesiv art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care ar duce la încălcarea principiului liberului acces la justiţie astfel cum este reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituţia României.
În privinţa lipsei calităţii de asociat a reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 226 din Legea nr. 31/1990, rezultă că simpla notificare adresată de reclamant societăţii nu face dovada retragerii din societate, fiind necesară fie o hotărâre generală a asociaţilor, care să exprime acordul unanim al asociaţilor cu privire la acest aspect, fie o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă în acest sens. Cum litigiul dintre părţi referitor la retragerea reclamantului din societate nu s-a soluţionat încă, fiind suspendat, rezultă că nu s-a făcut dovada retragerii acestuia din societate.(...)
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs pârâta SC I.G. SRL și intervenienta în interesul pârâtei R.R.
Recurentele au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei tribunalului, care să fie schimbată în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă formulate de reclamantul H.M.E. împotriva pârâtei SC I.G. SRL.
În motivarea recursului lor, recurentele au susţinut în esenţă următoarele:
În ce privește respingerea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii formulate de reclamant, ambele instanţe au ignorat faptul că, prin hotărârea atacată, A.G.A. a hotărât nu numai majorarea capitalului social al SC I.G. SRL, ci și revocarea din funcţia de administrator a reclamantului H.M.E.
Prin urmare, dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al instanţei potrivit cu care reclamantul, în calitate de asociat al SC I.G. SRL ar avea posibilitatea să ceară anularea hotărârii în ceea ce privește majorarea capitalului social, este discutabilă posibilitatea formulării acţiunii în anulare a hotărârii, în partea referitoare la revocarea sa din funcţia de administrator al societăţii.
S-a mai arătat că pentru ca reclamantul să poată ataca hotărârea referitoare la revocarea sa din funcţie trebuia să voteze contra în cadrul adunării generale și să se consemneze ca atare în conţinutul procesului verbal de ședinţă această opţiune, or, acest lucru nu s-a întâmplat, iar instanţa de apel nu și-a motivat decizia pronunţată sub acest aspect.
Pe de altă parte, recurentele au susţinut că cererea reclamantului referitoare la anularea hotărârii AGA, în ce privește revocarea sa din funcţie, nu poate fi primită și pentru că cererea reclamantului de retragere din societate, adusă la cunoștinţă prin Notificarea nr. 23 din 1 aprilie 2009, a fost acceptată de SC I.G. SRL, comunicându-i-se acest acord printr-o adresă ulterioară.(...)
În ce privește interpretarea art. 195 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, referitor la modul de convocare a adunării generale, recurentele invocă jurisprudenţa Î.C.C.J., în conformitate cu care obligaţia de convocare „este înlăturată atunci când sunt întrunite cumulativ două condiţii: unanimitatea acordului acţionarilor și totalitatea capitalului social”.
Recurentele au considerat că în cauza dedusă judecăţii sunt îndeplinite aceste condiţii, în sensul că unul dintre asociaţi a fost prezent personal, iar celălalt a fost reprezentat, în baza procurii speciale, autentificată sub nr. 387/2004. Ambii asociaţi și-au exprimat dreptul la vot, așa încât hotărârea adoptată s-a luat cu unanimitate de voturi.
Cu privire la depășirea limitelor mandatului dat de reclamant asociatei R.R., s-a susţinut că majorarea anterioară a capitalului social cu suma de 66.200 lei, adusă prin aport în numerar de reclamant s-a făcut în baza aceluiași mandat, care a stat la baza exprimării votului pentru majorarea capitalului social în A.G.A. din 25 septembrie 2008.
În altă ordine de idei, au arătat că așa cum rezultă din cuprinsul mandatului, mandatara avea dreptul să semneze în numele mandantului și pentru acesta, acte adiţionale la actul constitutiv al SC I.G. SRL, mai puţin actele privitoare la cesiune de părţi sociale, lichidare și dizolvare. Or, actele mandatarei nu privesc nici cesiunea de părţi sociale, nici lichidarea și nici dizolvarea societăţii comerciale.
Asupra recursului de faţă, declarat de pârâta SC I.G. SRL Brașov și de intervenienta în interesul pârâtei R.R., s-au constatat următoarele:
(…) Instanţa apreciază că motivele de recurs formulate de cele două recurente pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamant, invocată de pârâtă și intervenientă pe considerentul că reclamantul nu avea deschisă calea unei acţiuni în anulare a hotărârii AGA, atât timp cât prin aceasta s-a hotărât nu numai majorarea capitalului social, dar și revocarea din funcţia de administrator a acestuia nu este întemeiată, întrucât, așa cum judicios a reţinut și curtea de apel, reclamantul nu a atacat hotărârea AGA, în discuţie sub aspectul revocării sale din funcţia de administrator, ci a invocat nulitatea absolută a hotărârii pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind convocarea.
Totodată, instanţele au reţinut în mod corect că este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie, însă în speţă, reclamantul este și acţionar al societăţii pârâte, astfel încât devin aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (3) din aceeași lege, conform cărora atunci „când se invocă motive de nulitate absolută dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată”, iar cererea privind constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGA din 25 septembrie 2008, formulată de reclamant este admisibilă. Prin urmare, se constată că s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 și criticile sub acest aspect vor fi respinse, ca neîntemeiate.
Corect s-a reţinut de către instanţa de apel și că îngrădirea dreptului acţionarului, care a fost revocat din funcţia de administrator de a ataca hotărârea AGA pentru alte motive decât cele ce vizează propria revocare ar da o interpretare de un formalism excesiv a art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, ceea ce ar conduce la încălcarea principiului liberului acces la justiţie, așa cum este el reglementat prin dispoziţiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituţia României.
În ce privește susţinerea potrivit căreia ar fi avut loc retragerea reclamantului din societate, se constată că instanţa de apel a reţinut judicios că simpla notificare adresată de reclamant societăţii nu face dovada retragerii acestuia din societate, nefiind suficientă, ci fiind necesară fie o hotărâre generală a asociaţilor, fie o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, în acest sens.(...)
Nici susţinerile vizând greșita reţinere a depășirii mandatului de către intervenientă nu pot fi primite întrucât Înalta Curte în considerentele deciziei pronunţate în primul ciclu procesual (nr. 2084/2010) a reţinut că a existat mai mult decât o depășire a mandatului și anume că reprezentarea reclamantului în ședinţa A.G.A. din data de 25.09.2008 s-a făcut cu depășirea limitelor mandatului de către intervenienta R.R., depășire care „are în primul rând un aspect moral dar și unul de legalitate, deoarece majorarea capitalului social cu scop de a deveni majoritară în societate și astfel să poată să revoce intimatul din funcţia de administrator, îmbracă forma unei cauze ilicite și imorale”.
Procesul verbal al ședinţei AGA, menţionat de recurente nu schimbă nici el starea de fapt avută în vedere de Înalta Curte în primul ciclu procesual, întrucât acest înscris a fost semnat de recurenta-intervenientă atât în nume propriu, cât și ca mandatar al intimatului-reclamant, în temeiul aceluiași mandat, ale cărui limite au fost depășite, astfel cum s-a arătat mai sus.(…)
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate și în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.G. SRL Brașov și de intervenienta în interesul pârâtei R.R.