Imposibilitate temporară de exercitare a atribuțiilor de către președintele Consiliului de administrație. Revocarea din funcția deținută. Acțiune în daune-interese. Condiții și efecte
Cuprins pe materii: Drept comercial. Funcționarea societăților
Index alfabetic: contract de mandat
- revocare administrator
Legea nr. 31/1990, art. 1371 alin. (4), art. 1401 alin. (5)
Potrivit dispozițiilor art. 1401 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, în cazul în care președintele se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, pe durata stării de imposibilitate, consiliul de administrație poate însărcina un alt administrator cu îndeplinirea funcției de președinte.
Prin urmare, imposibilitatea temporară de exercitare a atribuțiilor de către președintele consiliului de administrație nu reprezintă o cauză de încetare a mandatului, astfel încât revocarea acestuia fără justă cauză din funcția deținută îl îndreptățește la plata unor daune-interese.
Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3156 din 12 iunie 2012
Prin sentința comercială nr. 3297 din 23.03.2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta SC T. CFR SA și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 241.000 lei cu titlu de despăgubiri și 13.405,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul P.C. a încheiat cu pârâta SC T. CFR SA București contractul individual de muncă nr. Tc./1/1/437/2007 și, ulterior, contractul de mandat nr. Tc. 1/1983/2008, contract în baza căruia a dobândit calitatea de director general, cu drepturile și obligațiile prevăzute la art. 4. Potrivit art. 4 lit. A) pct. 9 din acest contract, la încheierea contractului de mandat încetează de drept contractul individual de muncă pentru funcția de director general - respectiv contractul individual de muncă nr. Tc./1/1/437/2007 - iar în caz de revocare a mandatului, mandatarul urma să fie reangajat cu data imediată în cadrul societății pe funcția deținută anterior celei de director general.
Prin hotărârea nr. 24 din 17.11.2008 a AGA SC T. CFR SA București, reclamantul P.C. a fost revocat din funcția de Președinte al CA începând cu 17.11.2008, fără ca în această hotărâre să se menționeze vreun motiv care să justifice revocarea.
Din analiza materialului probator administrat în cauză nu s-a putut reține existența vreunui motiv care să justifice revocarea mandatului reclamantului, în hotărârea de revocare a acestuia nefiind menționată vreo cauză care să justifice luarea unei asemenea măsuri și având în vedere că raporturile de mandat încheiate între reclamant și pârâtă au fost perfectate pentru o perioadă de 4 ani, cu începere de la data de 01.09.2008, acestea urmând a înceta prin ajungere la termen la data de 01.09.2012 și având în vedere că revocarea a survenit la data de 17.11.2008, Tribunalul a considerat că daunele solicitate și calculate de reclamant potrivit înscrisului depus la 12.06.2009, sunt rezonabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel de pârâta SC T. CFR SA București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 424 din 10 noiembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. CFR SA București, reținând că revocarea contractului de mandat s-a făcut fără analizarea de către C.A și A.G.A societății a raportului trimestrial cu privire la situația economico-financiară a societății, iar susținerile apelantei cu privire la faptul că s-au acordat despăgubiri constând în cuantumul remunerației pe perioada în care s-a aflat în concediu medical nu au putut fi reținute, deoarece prima instanță a stabilit în mod global cuantumul despăgubirilor, având însă ca bază de calcul, în lipsa altor criterii legale cuantumul indemnizației.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC T. CFR SA București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la faptul că prevederile art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, raportate la art. 4, lit. B), pct. 10 din contractul de mandat au fost interpretate în mod eronat de instanțe, recurenta a apreciat că revocarea reclamantului din funcțiile deținute a survenit în urma unui management defectuos, astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei și nu în mod discreționar și intempestiv, fără o justă cauză.
De asemenea, a mai arătat recurenta că, ținând cont de faptul că prevederile art. 1401 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, întrucât reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, nu se afla în concediu medical la data de 28.10.2008, s-a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care este lipsită de temei legal.
În acest context, recurenta a susținut că nu există temei legal nici pentru stabilirea cuantumului prejudiciului și că remunerația reclamantului nu putea fi luată ca reper pentru acesta, față de prevederile O.U.G. nr. 79/2008, potrivit cărora, remunerația se acordă în raport de îndeplinirea criteriilor de performanță stabilite în contractul de mandat.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte a constatat că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de pârâta SC T. CFR SA București să fie respins, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că la data de 19 septembrie 2008 între reclamantul P.C. și SC T. CFR SA București s-a încheiat contractul de mandat nr. Tc.1/1983/2008, pe o perioadă limitată de 4 ani începând cu data de 1.09.2008, în baza căruia reclamantul era mandatat cu organizarea, conducerea și gestionarea activității societății respective, conform legii și actului de înființare, iar la art. 4 lit. A) se prevedea o remunerație lunară în cuantum de 14.000 lei, precum și drepturile aferente funcției de director general și președinte al consiliului de administrație.
Prin hotărârea nr. 24 din 17 noiembrie 2008, Adunarea Generală a Acționarilor SC T. CFR SA București a hotărât revocarea reclamantului din funcția de președinte al Consiliului de Administrație al societății, iar la data de 26 noiembrie 2008, Consiliul de Administrație a dispus revocarea contractului de mandat și implicit revocarea reclamantului din funcția de director general al SC T. CFR SA și încheierea unui nou contract de mandat cu o altă persoană, ca urmare a dispozițiilor cuprinse în hotărârea AGA din 17 noiembrie 2008, care dispunea revocarea reclamantului din funcția de președinte al consiliului de administrație, și nu din cea de director general.
În acest context, în mod corect s-a apreciat de către cele două instanțe că revocarea contractului de mandat s-a făcut în mod nelegal, fără a exista o justă cauză, având în vedere că, în raport de prevederile art. 4 lit. B) punctul 10 din contractul de mandat nr. TC. 1/1983 încheiat la data de 19.09.2008, părțile convin ca : revocarea sau modificarea mandatului să nu se aplice decât după analizarea de către CA si A.G.A societății a raportului trimestrial cu privire la situația economico-financiara a societății, realizarea indicatorilor și criteriilor de performanță ce fac obiectul Anexei I la prezentul contract, or din probatoriul administrat se observă că revocarea mandatului s-a dispus cu încălcarea prevederilor contractuale, întrucât s-a făcut cu mult înainte de sfârșitul trimestrului și fără a se analiza, în prealabil vreun raport trimestrial sau indicatori de performanță.
Faptul că revocarea reclamantului din funcția de președinte al CA și din cea de director general nu are o justă cauză rezultă și din aceea că, la data revocării sale, acesta se afla în concediu medical, iar potrivit art. 1401 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 în cazul în care președintele se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile, pe durata stării de imposibilitate, consiliul de administrație poate însărcina pe un alt administrator cu îndeplinirea funcției de președinte.
Astfel, imposibilitatea temporară de exercitare a atribuțiilor nu reprezintă o cauză de încetare a mandatului prevăzută în contractul de mandat sau în lege.
În ceea ce privește susținerea recurentei, potrivit căreia instanța de apel a apreciat în mod eronat că există temei legal pentru stabilirea cuantumului prejudiciului s-a constatat că această critică nu poate fi primită, întrucât s-a reținut în mod corect, în cauză, incidența dispozițiilor art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor, iar în cazul în care revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului s-a constatat că acesta a fost apreciat în mod corect, astfel încât suma stabilită cu titlu de despăgubire este rezonabilă, întrucât Legea nr. 31/1990 nu prevede expres modalitatea de stabilire a despăgubirilor, așa încât stabilirea acestora rămâne la latitudinea instanței, iar prima instanță a stabilit in mod global cuantumul despăgubirilor, având însă ca bază de calcul, în lipsa altor criterii legale cuantumul indemnizației.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul pârâtei SC T. CFR SA București ca nefondat.