Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie. Competenţă după calitatea persoanei. Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Competenţa după materie și după calitatea persoanei 

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţa Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie

- competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului

 

C. proc. pen., art. 29 pct. 1, art. 40

 

         1. Potrivit art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârșite de senatori și deputaţi, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din același cod, atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, numai în cazurile în care: a) fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului; b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă. În consecinţă, atunci când competenţa de judecată în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a fost determinată de calitatea inculpatului, de senator sau deputat, iar acestuia i-a încetat mandatul, dacă fapta nu are legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă cauza.

         2. Conform art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârșite de membrii guvernului. Funcţia de secretar de stat nu este asimilată celei de membru al guvernului și, prin urmare, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu are competenţa de a judeca în primă instanţă infracţiunile săvârșite de secretarii de stat.

 

I.C.C.J., secţia penală, sentinţa nr. 1 din 12 ianuarie 2009

 

Prin rechizitoriul nr. 70/P/2005 întocmit la data de 19 aprilie 2006 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, a fost pusă în mișcare acţiunea penală și trimis în judecată, între alţii, inculpatul C.V. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs, fiind aplicabile și dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul din 12 ianuarie 2009, având în vedere împrejurarea că în cursul lunii decembrie 2008 a expirat durata mandatului de deputat al inculpatului C.V., iar din verificările efectuate a reieșit că acesta nu a fost validat pentru un nou mandat ca senator sau deputat, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, verificându-și competenţa, a constatat că parchetul a sesizat această instanţă pentru judecata în fond a prezentei cauze în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (2) raportat la art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., având în vedere calitatea de deputat dobândită de inculpatul C.V. după săvârșirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Cum inculpatului C.V. i-a încetat mandatul de deputat la data de 19 decembrie 2008 și întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză nu au legătură cu atribuţiile de serviciu ca parlamentar, calitate care a atras competenţa acestei instanţe, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, la acest moment, nefiind întrunită nici cerinţa prevăzută în art. 40 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. - nepronunţându-se o hotărâre în primă instanţă -, nu mai este competentă să judece cauza în fond, dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că funcţia de secretar de stat, pe care a deţinut-o inculpatul și în exercitarea căreia a comis faptele pentru care este trimis în judecată, nu este asimilată celei la care face referire art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., aceea de membru al guvernului, jurisprudenţa statuând în sensul că membrii guvernului sunt doar miniștrii, iar nu și secretarii de stat sau cei asimilaţi acestora din urmă. Ca atare, cum inculpatul nu a avut calitatea de membru al guvernului, deși faptele au legătură cu atribuţiile sale de serviciu, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 25 C. proc. pen., cauza fiind de competenţa în prima instanţă a judecătoriei, iar în raport cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constată că este competentă Judecătoria Sectorului 1 București, în a cărei circumscripţie se află locul unde au fost săvârșite infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului prin actul de inculpare.

În consecinţă, pentru considerentele arătate mai sus, văzând și prevederile art. 42 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie și-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.