ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 9 din 9 februarie 2009 Dosar nr. 38/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 694 din 15/10/2009
Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind stabilirea admisibilității recursului împotriva încheierii prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru a soluționa excepția de neconstituționalitate, dispunând totodată suspendarea judecății cauzei, întemeiată pe art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 79 de judecători din totalul de 117 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că încheierile prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate și s-a dispus suspendarea judecății sunt supuse recursului indiferent dacă inculpatul este sau nu arestat ori supus vreunei măsuri preventive.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În activitatea instanțelor judecătorești s-a ivit o diversitate de soluții cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală în cazul recursului declarat împotriva încheierii de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și se dispune suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate este supusă căii de atac a recursului.
S-a argumentat că acest punct de vedere este impus de dispoziția din partea finală a alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală, prin care se prevede în mod expres că o astfel de încheiere este supusă recursului.
Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și se suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă recursului.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.
Într-adevăr, în art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, introdus prin art. I pct. 174 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, se prevede că 'instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției', subliniindu-se, în continuare, că 'dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 3002, iar dacă față de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 și art. 1451', pentru ca în partea finală a alineatului să se precizeze că 'încheierea este supusă recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă'.
Corecta interpretare a dispozițiilor cuprinse în alineatul menționat impune însă desprinderea adevăratei finalități a prevederilor art. 303 din Codul de procedură penală, pentru înțelegerea exactă a voinței legiuitorului.
Sub acest aspect este de observat că în textul art. 303 din Codul de procedură penală s-a dat o reglementare de ansamblu instituției suspendării judecății, prevăzându-se în mod firesc, în alin. 3 și 6, posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care se ia o atare măsură de întrerupere a cursului justiției.
Într-un asemenea cadru, prin prima dispoziție înscrisă în alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală s-a prevăzut că 'instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției', pentru ca prin celelalte dispoziții să se stabilească modul în care se procedează atunci când inculpatul este arestat ori s-au luat alte măsuri de restrângere a libertății sale, instituindu-se doar pentru aceste situații calea de atac a recursului.
Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost de a institui, prin acest alineat, calea de atac a recursului împotriva tuturor dispozițiilor din încheierea de suspendare a judecății și de sesizare a Curții Constituționale, iar nu doar cu privire la măsurile preventive luate, ar fi recurs în redactarea lui la o tehnică legislativă asemănătoare celei specifice alin. 3 din același articol de lege, în care s-a prevăzut, fără echivoc, că 'încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă', adăugându-se că 'recursul nu suspendă executarea și se judecă în termen de 3 zile'.
Așadar, pentru a înțelege corect ce a voit legiuitorul prin formularea dată dispozițiilor înscrise în alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală, se impune ca aceste dispoziții să fie examinate și apreciate în raport cu reglementarea dată prin legea specială încheierii de sesizare a Curții Constituționale, cu examinarea excepției de neconstituționalitate.
În acest sens, în art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, s-a reglementat că 'sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți', subliniindu-se, în continuare, că 'dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare', pentru ca în alin. 5 al aceluiași articol să se precizeze că 'pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă', fără să se prevadă nicio cale de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Este semnificativ că doar pentru cazul când excepția este inadmisibilă s-a prevăzut, în cuprinsul alin. 6 din același articol, că 'încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare', precizându-se că 'recursul se judecă în termen de 3 zile'.
Dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, ce reglementează procedura de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, având caracterul de lege specială în raport cu prevederile Codului de procedură penală, are prioritate de interpretare și aplicare. Așadar, aplicând această regulă de interpretare asupra prevederilor mai sus arătate, rezultă că încheierea prin care se admite cererea de sesizare a Curții Constituționale și se dispune suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Așa fiind, dispozițiile referitoare la recurs, pe care le conține alin. 6 al art. 303 din Codul de procedură penală, au o aplicabilitate restrânsă, privind doar situația inculpatului arestat și măsurile preventive de restrângere a libertății sale, asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, iar nu și însăși încheierea de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, aspect sub care cauza este oricum supusă cenzurii, exercitată în acest caz printr-un control implicit din partea instanței de contencios constituțional.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:
Încheierea prin care instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu este supusă căii de atac a recursului.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2009.
p. PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA,
eliberat din functie prin pensionare,
judecator LIDIA BARBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White