ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 23 din 12 octombrie 2009 Dosar nr. 13/2009
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 850 din 08/12/2009
Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 72 de judecători din cei 108 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul că, la soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, instanța nu poate înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzut de Codul penal român. Conversiunea nu trebuie să reprezinte aplicarea unei alte pedepse de către judecătorii români.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, examenul jurisprudenței evidențiind două orientări.
Astfel, unele instanțe, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 146 din Legea nr. 302/2004, au înlocuit pedeapsa rezultantă stabilită prin cumul aritmetic de statul de condamnare cu o pedeapsă rezultantă ca urmare a cumulului juridic.
Alte instanțe, dimpotrivă, au respins conversiunea condamnării, reținând că aplicarea cumulului aritmetic de către instanța statului de condamnare se încadrează în limitele generale ale pedepsei prevăzute în art. 53 din Codul penal.
Aceste din urmă instanțe au procedat în mod corect.
Transferarea persoanelor condamnate în vederea executării pedepselor privative de libertate reprezintă o formă a cooperării judiciare internaționale în materie penală, care are ca obiectiv favorizarea reintegrării sociale a persoanelor condamnate prin executarea pedepselor privative de libertate în țara de origine, reglementată pe plan european în Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la din 21 martie 1983, ratificată de România prin Legea nr. 76/1996, iar pe plan intern, în titlul VI din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare.
În relațiile dintre statele membre ale Uniunii Europene, începând cu data de 5 decembrie 2011, dispozițiile Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate din 21 martie 1983 vor fi înlocuite cu prevederile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Diversitatea pedepselor privative de libertate reglementate în legislațiile statelor, precum și diferențele care pot exista între limitele pedepselor privative de libertate prevăzute în aceste legislații au impus reglementarea competenței instanței din statul de executare de a adapta pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare, în scopul de a face posibilă executarea acesteia, în cazul în care o incompatibilitate între felul sau durata pedepsei aplicate prin hotărârea de condamnare și legislația statului de executare s-ar opune executării pedepsei.
Înlăturarea incompatibilității între felul sau durata pedepsei privative de libertate aplicate prin hotărârea de condamnare și legislația statului de executare, prin adaptarea pedepsei, este prevăzută atât în Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, cât și în Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.
Legea română privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - în concordanță cu actele europene evocate - permite adaptarea pedepsei în vederea executării acesteia în România, prin hotărâre judecătorească, ori de câte ori instanța constată că felul pedepsei privative de libertate aplicate în statul de condamnare sau durata pedepsei este incompatibilă cu legislația română.
În dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub denumirea "Conversiunea condamnării", se prevede, în alin. (1), că: "Dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, statul român poate, prin hotărâre judecătorească, să adapteze această pedeapsă la aceea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea. Această pedeapsă trebuie să corespundă, atât cât este posibil, în ceea ce privește felul pedepsei aplicate prin hotărârea statului de condamnare și, în niciun caz, nu poate să agraveze situația condamnatului."
Aplicarea dispozițiilor citate - dispoziții integrate în reglementarea transferării persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România - este limitată, în mod exclusiv, la două situații, care s-ar opune executării în România a pedepsei privative de libertate aplicate prin hotărârea de condamnare: felul pedepsei aplicate este incompatibil cu legislația română și durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română.
Referindu-se la "felul" pedepsei, dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004 au în vedere diversitatea pedepselor privative de libertate prevăzute în legislațiile statelor de condamnare (de exemplu, recluziune, detențiune sau închisoare), situație întâlnită în special în sistemele penale care împart infracțiunile în crime și delicte, utilizând denumiri diferite și reglementând regimuri diferite pentru pedepsele privative de libertate aplicabile în cazul crimelor și pentru cele aplicabile în cazul delictelor.
Incompatibilitatea între felul pedepsei aplicate și legislația română există în cazul în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedepsele privative de libertate reglementate în legea penală română. Astfel, dacă pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare nu este reglementată în legea penală română (de exemplu, legea penală română nu prevede recluziunea sau detențiunea pe timp limitat), există o incompatibilitate între felul pedepsei aplicate și legislația română și, în consecință, instanța trebuie să adapteze pedeapsa aplicată în statul de condamnare la pedeapsa prevăzută în propria sa legislație, care corespunde sub aspectul felului, atât cât este posibil, cu pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare (de exemplu, instanța română nu va dispune executarea pedepsei recluziunii sau detențiunii pe timp limitat, ci executarea pedepsei închisorii).
Incompatibilitatea între durata pedepsei aplicate și legislația română - la care se referă prevederile art. 146 din Legea nr. 302/2004 - privește diferențele care pot exista între limitele maxime ale pedepselor privative de libertate stabilite în legislațiile statelor de condamnare și cele stabilite în legea penală română.
Incompatibilitatea între durata pedepsei aplicate și legislația română există în cazul în care durata pedepsei privative de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limitele maxime ale pedepselor reglementate în legea penală română.
O primă situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română este aceea în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzută în legea penală română. Prin urmare, ori de câte ori pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal, durata pedepsei este incompatibilă cu legislația română, fiind aplicabile dispozițiile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
A doua situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română poate exista atunci când pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă specială prevăzută în legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea. Astfel, dacă pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare depășește limita maximă specială prevăzută în legea penală română pentru faptele care au atras condamnarea, durata pedepsei ar fi incompatibilă cu legislația română, ceea ce face posibilă aplicarea art. 146 din Legea nr. 302/2004.
A treia situație în care durata pedepsei aplicate este incompatibilă cu legislația română este situația în care pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare pentru un concurs de infracțiuni depășește limita maximă a pedepsei rezultante admisă în legea penală română.
Legea penală română prevede în art. 34 alin. 2 din Codul penal că pedeapsa rezultantă nu poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă neputând depăși nici limita maximă generală a pedepsei închisorii de 30 de ani, prevăzută la art. 53 pct. 1 lit. b) din Codul penal. Așadar, dacă pedeapsa rezultantă aplicată prin hotărârea de condamnare depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii, durata pedepsei rezultante este incompatibilă cu legislația română, devenind aplicabile prevederile art. 146 din Legea nr. 302/2004.
Cu privire la concursul de infracțiuni, se impune concluzia că prevederile referitoare la conversiunea condamnării, cuprinse în art. 146 alin. (1) din legea română privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se referă explicit și exclusiv la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația română, iar nu la incompatibilitatea dintre sistemele prin care se ajunge la aplicarea unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracțiuni, fie sistemul cumulului aritmetic, fie sistemul cumulului juridic. Prevederile menționate, a căror incidență este condiționată de existența unei incompatibilități între durata pedepsei aplicate și legislația română, nu pot constitui deci temeiul legal pentru înlocuirea modalității prin care se ajunge la stabilirea pedepsei rezultante, în conformitate cu legislația statului de condamnare.
Prin urmare, dacă pedeapsa rezultantă a fost aplicată prin cumul aritmetic, în conformitate cu legislația statului de condamnare, instanța nu poate înlocui cumulul aritmetic cu regulile cumulului juridic stabilite în Codul penal român.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili - în interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - că instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea art. 146 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, se stabilește că:
Instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de Codul penal român.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White