Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

 

    DECIZIA Nr. 1 din 21 ianuarie 2008                                                 Dosar nr. 58/2007

 

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 817 din 05/12/2008

     

    Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane săvârșit prin răpire și a dispozițiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 89 de judecători din totalul de 114 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Nițu, prim-adjunct al procurorului general.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili, sub aspectul încadrării juridice, că fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primește o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracțiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar aceeași faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din aceeași lege.

 SECȚIILE UNITE,

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în raport cu dispozițiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că fapta de a răpi o persoană și de a o obliga ulterior să practice prostituția constituie atât infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din aceeași lege (în cazul când victima este minoră), cât și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută la art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) din același cod.

    Alte instanțe au considerat că astfel de fapte întrunesc, după caz, fie elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane prevăzute la art. 12 alin. (1) și (2) și la art. 13 alin. (1), (3) și (4), raportate la art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, precum și elementele de proxenetism prevăzute la art. 329 alin. 1 și 2 din Codul penal, în concurs real prevăzut la art. 33 lit. a) din Codul penal, fie pe cele ale infracțiunilor de trafic de minori prevăzute la art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 și de proxenetism prevăzute la art. 329 alin. 1 și 3 sau alin. 2 și 3 din Codul penal, aflate de asemenea în concurs real potrivit art. 33 lit. a) din Codul penal.

    Examinându-se fiecare dintre aceste ipoteze, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, se constată următoarele:

    Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, "constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

    Tot astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din aceeași lege, "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori".

    Pe de altă parte, prin art. 189 alin. 1 din Codul penal este incriminată "lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal", prevăzându-se, în alin. 2-5 ale aceluiași articol, mai multe cazuri de agravare ale acestei infracțiuni.

    În mod corespunzător, în alin. (2) și (3) ale art. 12 din Legea nr. 678/2001 sunt reglementate cazurile de agravare ale infracțiunii de trafic de persoane, iar prin alin. (2)-(4) ale art. 13 din aceeași lege sunt prevăzute împrejurările ce imprimă caracter agravat infracțiunii de trafic de minori.

    Este semnificativ că măsurile de agravare a pedepsei, stabilite în cele două articole din Legea nr. 678/2001, prin care sunt reglementate infracțiunile de trafic de persoane și de trafic de minori, se referă la întreaga arie de reglementare a agravantelor prevăzute, în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prin dispozițiile alineatelor 2-4 ale art. 189 din Codul penal.

    În atare situație, cât timp prevederile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane au caracter special în raport cu cele ale art. 189 din Codul penal, referitoare la lipsirea de libertate în mod ilegal, în conformitate cu principiul de drept specialia generalibus derogant se impune ca acest concurs dintre legea specială și legea generală să fie rezolvat în favoarea legii speciale.

    Ca urmare, în ambele ipoteze sunt aplicabile, după caz, dispozițiile art. 12 sau cele ale art. 13 din Legea specială nr. 678/2001, cu agravantele corespunzătoare, fiecare dintre aceste două infracțiuni având caracter complex în raport cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută în art. 189 din Codul penal.

    Caracterul complex și unitar al reglementării speciale din Legea nr. 678/2001, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 287/2005, impune aplicarea dispozițiilor, cu caracter special de incriminare, ale art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, chiar și în rarele ipoteze în care art. 189 din Codul penal prevede pedeapsa mai grea, pentru a nu se încălca principiul conform căruia prevederile din legea specială au prioritate de aplicare în raport cu cele din legea generală.

    În legătură cu cazurile de săvârșire a infracțiunii de proxenetism prin constrângere, este de observat că situațiile ivite în această privință în practica judiciară au fost soluționate de Secțiile Unite prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, dată în interesul legii.

     În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și ale art. 4142 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primește o altă persoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracțiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar dacă aceeași faptă se referă la un minor, constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în primul caz nefiind incidente și dispozițiile de drept comun ale art. 189 alin. 1-3 din Codul penal, iar în cel de al doilea caz nefiind incidente dispozițiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

 În numele legii

 D E C I D:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

    În aplicarea dispozițiilor art. 189 alin. 1-3 din Codul penal privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, și ale art. 12 alin. (1) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, stabilesc:

   1. Fapta persoanei care recrutează, transportă, transferă, cazează sau primește o altă presoană pe care a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării, constituie infracțiunea complexă de trafic de persoane prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente și dispozițiile art. 189 alin. 1-3 din Codul penal.

   2. Aceeași faptă de recrutare, transferare, transportare, găzduire sau primire a unui minor lipsit de libertate, prin răpire, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzută la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente dispozițiile de drept comun ale art. 189 alin. 3 din Codul penal.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2008.

 

    PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr.
NICOLAE POPA

 

    Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei