ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 19 din 10 martie 2008 Dosar nr. 2/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 861 din 20/12/2008
Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu stabilirea termenului în vederea audierii persoanei solicitate, arestată conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 91 de judecători din totalul de 114 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeași încheiere prin care s-a dispus măsura arestării, conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu stabilirea termenului în vederea audierii persoanei solicitate, arestată conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006.
Astfel, unele instanțe, dispunând arestarea persoanei solicitate, prin încheierea dată potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu stabilesc și noul termen pentru audierea acesteia, menționând că termenul urmează a fi fixat după rămânerea definitivă a încheierii.
Alte instanțe, dimpotrivă, prin încheierea motivată, dispunând arestarea persoanei solicitate, fixează și termen pentru judecarea în continuare a cauzei, respectiv pentru audierea persoanei arestate conform art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.
Procedura de executare a mandatului european cunoaște următoarele etape:
1. procedura prealabilă în finalul căreia instanța solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsuri pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței (art. 881 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006);
2. arestarea persoanei solicitate (art. 89);
3. audierea persoanei solicitate în cel mult 48 de ore de la arestarea acesteia (art. 90).
Potrivit art. 89 alin. (3) din lege, "instanța dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată".
Pe de altă parte, prin art. 941 alin. (1) teza I din aceeași lege este prevăzută împotriva acestei încheieri calea de atac a recursului în termen de 24 de ore de la pronunțare.
Mai este de observat că procedura arestării mai presupune informarea persoanei solicitate, aflată în stare de reținere, cu privire la existența unui mandat european de arestare împotriva sa, la conținutul acestuia, posibilitatea de a consimți la predare, precum și asupra drepturilor procesuale ale acestei persoane.
În acest context, prin art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se prevede că în 48 de ore de la arestare persoana solicitată trebuie audiată de către instanță.
În această privință este de reținut că, în cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea prin care instanța ia act de aceasta este echivalentă din punctul de vedere al efectelor juridice cu hotărârea de predare, așa cum se menționează în art. 93 alin. (1), iar hotărârea este definitivă conform art. 93 alin. (2) din lege. Reiese deci că, în acest caz, procedura executării mandatului european de arestare se încheie, urmând predarea persoanei urmărite conform procedurii prevăzute de art. 96.
Așadar, aceste prevederi duc la concluzia că, în cazul consimțământului la predare, persoana solicitată nu mai are niciun interes să conteste, prin declararea unui recurs, încheierea prin care s-a dispus arestarea sa.
Mai trebuie avut în vedere că, în raport cu voința expresă a persoanei solicitate, exprimată cu prilejul audierii, procedura executării mandatului poate avea un parcurs diferit: fie o procedură "simplificată", atunci când există consimțământ la predare, fie procedura "clasică", în absența acestui consimțământ.
De aceea, ținându-se seama de caracterul determinant al audierii asupra procedurilor de urmat, apare evident că fixarea termenului în acest scop trebuie asigurată de însăși încheierea prin care se dispune și arestarea, în așa fel ca data audierii să aibă loc în intervalul de 48 de ore de la arestare.
În cadrul acestei proceduri cu caracter special, așa cum este firesc, operațiunea de fixare a termenului pentru audiere nu poate influența asupra dreptului persoanei vizate de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii de arestare în 24 de ore de la pronunțare.
Ca urmare, în cazul în care la audierea ce trebuie să aibă loc în cel mult 48 de ore, calculate de la pronunțarea hotărârii prin care se dispune arestarea, persoana solicitată își exprimă consimțământul la predare, un eventual recurs împotriva încheierii de arestare, declarat în 24 de ore de la pronunțare, ar rămâne fără obiect datorită efectelor pe care le produce acel consimțământ (art. 93 din lege).
În același timp, trebuie avut în vedere că însuși legiuitorul, fixând termenul pentru efectuarea procedurii audierii, stabilește momentul începerii curgerii lui [art. 90 alin. (1)] prin folosirea expresiei "cel mult 48 de ore de la arestarea acestuia", iar nu uzuala sintagmă "de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune arestarea".
De altfel, instanței îi revine obligația dedusă din principiul celerității, conform căruia procesul penal trebuie desfășurat în timp util, pentru ca realizarea scopului acestuia să fie asigurată în condiții optime, așa cum se precizează și în art. 95 alin. (1) din legea specială, în sensul că mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență.
Or, respectarea acestui caracter de urgență poate fi asigurată numai în măsura în care fixarea termenului pentru audiere se face prin însăși încheierea în cuprinsul căreia se dispune arestarea, iar nu doar după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se dispune arestarea.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, se interpretează în sensul că termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeași încheiere prin care s-a dispus măsura arestării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 se interpretează în sensul că:
Termenul de cel mult 48 de ore pentru audierea persoanei solicitate se va stabili prin aceeași încheiere prin care s-a dispus măsura arestării.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2008.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei