Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la temeiul reducerii pedepsei, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în cazul constatării de circumstanțe atenuante.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 91 de judecători din totalul de 114 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se stabili că, atât în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută la art. 183 din Codul penal, precum și al celorlalte infracțiuni săvârșite cu intenție care au ca urmare moartea victimei, atunci când se constată existența de circumstanțe atenuante, sunt aplicabile dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal.

    În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar cu privire la înțelesul sintagmei infracțiuni săvârșite cu intenție "care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsă în dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, atât pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cât și pentru celelalte infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea victimei, temeiul reducerii pedepsei, atunci când se constată existența de circumstanțe atenuante, îl constituie, după caz, dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. a) sau b) din Codul penal.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că sintagma infracțiuni săvârșite cu intenție "care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsă în dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal, se referă la orice infracțiune cauzatoare de moarte a cărei formă de vinovăție este praeterintenția, astfel că, în cazul constatării de circumstanțe atenuante, sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege pentru asemenea infracțiuni.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

    Potrivit art. 183 din Codul penal, prin care este incriminată infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, "dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani".

    Tot astfel, în cazul infracțiunilor de viol, de act sexual cu un minor, de perversiune sexuală, de tâlhărie, de piraterie, sunt prevăzute pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3, art. 198 alin. 6, art. 201 alin. 6, art. 211 alin. 3, art. 212 alin. 3 din Codul penal), iar în cazul infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este prevăzută pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (art. 189 alin. 6 din Codul penal).

    Toate aceste infracțiuni cu caracter agravat, datorită conținutului lor concret, prezintă un grad accentuat de pericol social, determinat de efectul ireversibil și grav al producerii morții sau sinuciderii victimei, ceea ce a impus sporirea substanțială a pedepselor prevăzute pentru infracțiunile-tip, ale căror consecințe sunt limitate.

    În dezvoltarea reglementării criteriilor generale de individualizare a pedepselor, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 72 din Codul penal, legiuitorul a instituit, în continuare, dispoziții referitoare la circumstanțele atenuante legale și la cele judecătorești, la circumstanțele agravante, la efectele circumstanțelor atenuante și a celor agravante, la concursul între cauzele de agravare și de atenuare.

    În cadrul acestor dispoziții, prin art. 76 din Codul penal, privind efectele circumstanțelor atenuante, s-a prevăzut între altele, la alin. 2, că în cazul "infracțiunilor săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane", "dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special".

    Această reglementare imperativă, cu caracter derogatoriu de la regula generală instituită la alin. 1 din același articol, prin care s-a prevăzut posibilitatea reducerii mai substanțiale a diferitelor categorii de pedepse în cazul constatării de circumstanțe atenuante, are prioritate de aplicare în situațiile restrânse la care se referă, fiind justificată de natura infracțiunilor ce prezintă gradul avansat de pericol social avut în vedere de legiuitor.

    Problema ce face obiectul recursului în interesul legii este aceea de a clarifica dacă sintagma "infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane" la care se referă textul derogator al art. 76 alin. 2 din Codul penal include și infracțiuni praeterintenționate care au avut ca urmare moartea victimei.

    Răspunsul afirmativ sau negativ la această întrebare implică, în mod necesar, o interpretare logico-rațională a sintagmei sus-menționate, raportat la ceea ce reprezintă praeterintenția ca modalitate de manifestare a vinovăției în cazul infracțiunilor cauzatoare de moarte.

    Praeterintenția, denumită în doctrină intenție depășită, este acea formă de vinovăție mixtă care cuprinde intenția și culpa reunite și care se realizează prin săvârșirea unei fapte cu intenție și producerea unui rezultat mai grav decât cel urmărit ori acceptat de făptuitor, rezultat care este imputabil sub forma culpei, deoarece fie l-a prevăzut, nu l-a urmărit și nici acceptat, dar a socotit fără temei că el nu se va produce, fie că nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să îl prevadă.

    Așadar, în cazul infracțiunilor praeterintenționate cauzatoare de moarte, autorul comite cu intenție o faptă urmărind un anumit rezultat, care însă se amplifică și devine atât de grav încât are ca urmare moartea victimei.

    Asemenea formă mixtă de vinovăție care presupune întotdeauna inițial intenția în săvârșirea unei fapte și care apoi are drept urmare moartea victimei nu se poate situa în afara, ci în interiorul înțelesului pe care l-a voit legiuitorul prin sintagma "infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane".

    Aceeași concluzie este impusă în mod logic și de interpretarea logico-rațională a sintagmei folosite de legiuitor în alin. 2 al art. 76 din Codul penal.

    Dacă voința legiuitorului ar fi fost în sensul de a crea un sistem derogator de reducere a pedepsei cu cel mult până la o treime din minimul prevăzut, doar în cazul acelor infracțiuni ce cauzează moartea care se săvârșesc cu intenție directă și indirectă, evident că legiuitorul ar fi exprimat-o în mod expres, limitându-se la nominalizarea infracțiunilor de omor, fără să adauge infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane.

    Legiuitorul nu a procedat în acest mod, ci a recurs la sintagma "infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane", tocmai pentru că legiuitorul nu a voit să circumscrie acest regim derogator la infracțiunile de omor, ci la orice altă infracțiune săvârșită cu intenție care a avut ca urmare moartea unei persoane.

    În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că sintagma infracțiuni săvârșite cu intenție "care au avut ca urmare moartea unei persoane", cuprinsă în dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal, se interpretează în sensul că aceasta se referă și la orice infracțiune a cărei formă de vinovăție este praeterintenția.

    Sintagma "infracțiuni săvârșite cu intenție care au avut ca urmare moartea unei persoane" conținută în dispozițiile art. 76 alin. 2 din Codul penal se interpretează în sensul că aceasta se referă la orice infracțiune a cărei formă de vinovăție este praeterintenția.

    Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2008.