ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 23 din 12 mai 2008 Dosar nr. 6/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 895 din 30/12/2008
Sub președinția domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, referitor la posibilitatea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 88 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii nr. 4.214/c/814/2007 din 26 februarie 2008, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se învederează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici, în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, referitor la posibilitatea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate.
În acest sens se precizează:
I. Unele instanțe de judecată au considerat că, în aplicarea prevederilor art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, funcționarii publici sunt îndreptățiți să beneficieze de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Totodată, s-a apreciat că acest text de lege are caracter obligatoriu și vine în completarea drepturilor generale stabilite pentru toate categoriile de funcționari publici, în considerarea unui tratament nediscriminatoriu, în condițiile aceluiași loc de muncă.
II. Potrivit altei practici, acțiunile reclamanților - funcționari publici au fost admise numai în parte, fiindu-le acordate doar acele sporuri sau drepturi bănești care sunt prevăzute exclusiv de legislația care reglementează salarizarea personalului auxiliar din instanțe și parchete și care nu se regăsesc în legislația specifică funcționarilor publici.
În motivarea acestui punct de vedere s-a considerat că, în cazul în care legislația care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici prevede sporuri sau drepturi care au același conținut cu cele prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, acestea nu se vor putea acorda decât o singură dată, respectiv în temeiul legislației care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, și nu în temeiul legislației specifice autorității publice în care își desfășoară activitatea, deoarece în caz contrar s-ar realiza o discriminare pozitivă, în sensul că funcționarilor publici le-ar fi acordate mai multe drepturi decât personalului auxiliar care funcționează în cadrul acelei autorități, ceea ce este inadmisibil.
III. În fine, alte instanțe au respins acțiunile reclamanților funcționari publici din cadrul instanțelor și parchetelor, iar în motivare s-a argumentat că, începând cu anul 2005, drepturile salariale cuvenite funcționarilor publici au fost reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.
În cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcționează, de regulă, magistrați, personal auxiliar de specialitate, funcționari publici și personal contractual (care desfășoară activități administrative, de gospodărire, întreținere-reparații și de deservire).
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată: "(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Această dispoziție legală consacră, deci, principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, indiferent de autoritatea, instituția publică sau unitatea bugetară în care își desfășoară activitatea.
În aceste condiții, funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu pot fi salarizați diferit de funcționarii publici din celelalte autorități și instituții bugetare.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 8 decembrie 2000, s-a stabilit un sistem de salarizare pentru funcționarii publici, inclusiv pentru funcționarii publici care aveau statute proprii, aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispuneau altfel.
S-a urmărit crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcționarilor publici, necesitatea restrângerii costurilor administrației publice, crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare, pe categorii, clase și grade, și stabilirea unui raport just între partea fixă și partea variabilă a salariului, care să țină seama de activitatea depusă și de importanța ei.
Pentru activitatea depusă funcționarii publici aveau dreptul la salariu care se compunea dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază pe categorii, clase și grade profesionale, și o parte variabilă, compusă din sporuri și indemnizații la salariul de bază.
De asemenea, funcționarii publici beneficiau de premii, recompense, stimulente și alte drepturi menționate la cap. IV și V ale actului normativ respectiv.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 245/2000 a fost însă abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, și apoi respinsă prin Legea nr. 725/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001.
Prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevăzut că salariul de bază și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici se stabilesc, în continuare, potrivit prevederilor Legii nr. 154/1994 privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, și, după caz, ale altor acte normative în vigoare, aplicabile în sistemul bugetar.
Drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici au fost ulterior reglementate prin mai multe acte normative, cum ar fi: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 228/2003, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 164/2004, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 243/2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, aprobată prin Legea nr. 9/2005, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare etc.
De asemenea, au fost adoptate o serie de ordonanțe ale Guvernului referitoare la creșteri salariale pentru funcționarii publici din diverse domenii de activitate.
Începând cu anul 2005, salarizarea funcționarilor publici s-a făcut potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005.
Conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, adoptarea sistemului de salarizare a funcționarilor publici a avut în vedere crearea premiselor pentru implementarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale și salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanța și complexitatea atribuțiilor și responsabilităților prevăzute în fișa postului.
Sistemul de salarizare cuprindea salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Salariile de bază au fost stabilite în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și în raport cu categoria și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se presta activitatea, respectiv la nivel central sau local, pentru fiecare grad profesional al funcției publice de execuție existând 3 trepte de salarizare.
Funcționarii publici beneficiau de: indemnizații de conducere, salarii de merit, spor de vechime în muncă, spor pentru activitatea desfășurată în timpul nopții, spor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, spor pentru titlul științific de doctor, dacă își desfășurau activitatea în domeniul pentru care aveau titlul științific respectiv, premii lunare și un premiu anual, stimulente pentru activitatea de confiscare, valorificare de bunuri și încasarea de penalități, un concediu de odihnă plătit în raport cu vechimea în muncă, concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, indemnizații de delegare și detașare, indemnizații de instalare, concedii de studii etc. Totodată, unii funcționari publici beneficiau de un spor de confidențialitate pentru activitatea prestată în cadrul unor anumite instituții ale administrației publice centrale.
Potrivit art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, funcționarii publici beneficiau de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Aceste dispoziții au fost preluate de art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, precum și de art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007.
Începând cu anul 2006, funcționarii publici au beneficiat, în plus față de drepturile salariale prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, de sporuri pentru condiții vătămătoare și sporuri pentru condiții periculoase de muncă, iar cei din cadrul Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, care participă la selecția și recrutarea forței de muncă pentru lucrul în străinătate, de un spor de până la 5% din salariul de bază.
În ceea ce privește salarizarea personalului puterii judecătorești, aceasta a fost stabilită inițial prin Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele judecătorești.
Dispoziții referitoare la salarizarea acestui personal se găseau și în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000.
Un nou sistem de salarizare pentru autoritatea judecătorească s-a stabilit prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 339/2001.
Acest act normativ avea mai multe capitole, el reglementând și salarizarea personalului din laboratoarele de expertiză criminalistică, a personalului Institutului Național al Magistraturii, personalului din serviciile de reintegrare socială și supraveghere, precum și a personalului din Direcția Generală a Penitenciarelor, din unitățile subordonate acesteia, din Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, din Direcția medicală și unitățile sanitare subordonate, precum și a personalului din Ministerul Justiției care coordona și controla aceste instituții.
Capitolul I al legii avea mai multe secțiuni, una reglementând salarizarea și alte drepturi ale magistraților, iar alta salarizarea personalului auxiliar de specialitate și a altor categorii de personal, drepturile salariale, precum și alte drepturi comune întregului personal fiind prevăzute în cap. V al actului normativ respectiv.
Începând cu anul 2003, salarizarea și alte drepturi ale magistraților au fost stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea continuând să fie salarizat conform Legii nr. 50/1996 și Legii nr. 56/1996.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, s-au reglementat salarizarea și alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, ale magistraților asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și salarizarea și unele drepturi ale asistenților judiciari.
Potrivit art. 2 din acest act normativ, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, stabilirea drepturilor și îndatoririlor personalului auxiliar se face ținându-se seama de locul și rolul acestuia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
De asemenea, conform art. 60 din același act normativ: "(1) Pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege."
(2) Abrogat
"(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială.
(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4)."
Începând cu anul 2007, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.
Această ordonanță reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, agenți procedurali, aprozi și șoferi.
În ceea ce privește salarizarea personalului contractual al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea ea este reglementată de actele normative privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar.
Se observă, deci, voința legiuitorului de a stabili în cadrul puterii judecătorești sisteme de salarizare pe categorii de personal, unul pentru magistrați și altul pentru personalul auxiliar de specialitate, funcționarii publici și personalul contractual fiind retribuit în baza unor acte normative care se aplică, în general, în toate domeniile de activitate unde este încadrat un astfel de personal.
Totodată, chiar dacă până în prezent nu a fost adoptată o lege a sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici, este evidentă intenția legiuitorului de a salariza după aceleași criterii această categorie de personal, indiferent de autoritatea, instituția publică sau unitatea bugetară în care își desfășoară activitatea.
Pentru ca sporurile sau alte drepturi salariale să fie specifice unei autorități sau instituții publice, trebuie ca aceste drepturi să fie acordate numai personalului autorității respective și de ele să beneficieze întregul personal.
Drept urmare, actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi magistrații sau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, nu îndeplinesc cerința de a constitui o "legislație specifică autorității sau instituției publice" în care funcționarii publici își desfășoară activitatea.
Aceste acte normative fiind de strictă interpretare, dispozițiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă și nu întregului personal, astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse și la alte categorii de personal din cadrul autorității sau instituției publice.
Pe de altă parte, marea majoritate a sporurilor și altor drepturi salariale acordate magistraților sau personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute și de legislația care reglementează salarizarea funcționarilor publici, astfel încât ele nu mai pot fi acordate încă o dată acestei categorii de personal sau în procentele din salariul de bază specificate pentru magistrați ori personalul auxiliar.
Este de necontestat faptul că atribuțiile, condițiile de încadrare și specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor sunt total diferite de cele ale funcționarilor publici, astfel încât aceștia din urmă nu pot beneficia de aceleași sporuri sau drepturi salariale acordate în mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal a puterii judecătorești.
Ca atare, prin art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, legiuitorul nu a înțeles să completeze salarizarea funcționarilor publici cu drepturile salariale prevăzute de lege pentru o anumită categorie de personal din sistemul judiciar.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 329 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile legale menționate mai sus se interpretează în sensul că funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că:
Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2008.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei