- SECȚIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 27 din 2 iunie 2008 Dosar nr. 10/2008
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 423 din 22/06/2009
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la soluția ce trebuie dată de instanță în cazul când persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate își retrage plângerea formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, cât și dacă această soluție este supusă căii de atac a recursului.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 87 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul în care persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate își retrage plângerea formulată în baza art. 2781 din Codul de procedură penală, instanța urmează să ia act de această manifestare de voință, iar hotărârea pronunțată are caracter definitiv.
În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluționare a cauzelor ce au ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, atunci când partea vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate își retrage plângerea, precum și cu privire la caracterul hotărârii prin care se ia act de această manifestare de voință.
Astfel, unele instanțe judecătorești au examinat asemenea plângeri pe fond, refuzând să ia act de retragerea acestora, și au considerat, totodată, că hotărârile pronunțate sunt supuse căii de atac a recursului.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că dispozițiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală nu prevăd posibilitatea retragerii plângerii formulate de partea vătămată împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului, considerând că este necesară examinarea acesteia din oficiu, sub toate aspectele, precum și că împotriva hotărârii pronunțate poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Au fost și instanțe care au considerat că instanța sesizată trebuie să ia act de o atare manifestare de voință, exprimată în mod liber de către persoana vătămată și de cea ale cărei interese legitime au fost vătămate, precum și că hotărârea dată în această privință este supusă recursului.
În fine, alte instanțe au luat act de manifestarea de voință a persoanei vătămate și de aceea a persoanei ale cărei interese legitime au fost vătămate, apreciind totodată că hotărârea prin care s-a dat curs acestei manifestări are caracter definitiv.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
În adevăr, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, se prevede că, "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".
Așa cum reiese din acest text de lege, voința legiuitorului este aceea ca orice persoană nemulțumită de actele și măsurile efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta să se poată adresa cu plângere instanței, plângerea având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
În concepția legiuitorului, poate face deci o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală a procurorului.
Pe de altă parte, pentru îndeplinirea finalității menționate, instanța chemată să judece plângerea are competența funcțională de a verifica întreaga activitate procesuală desfășurată de procuror, pentru a avea posibilitatea de a decide dacă rezoluția sau ordonanța atacată trebuie să fie menținute sau, dimpotrivă, desființate ca nelegale în drept sau netemeinice în fapt.
Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în conținutul dispozițiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, printre soluțiile care se pronunță cu ocazia judecării plângerii și pe aceea a posibilității părților de a renunța la plângerea formulată, aceasta nu înseamnă ca o asemenea situație, nereglementată în mod expres, să nu își găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să îl dea, prin exprimarea liberă a voinței sale.
De altfel, având de dezlegat aceeași chestiune de drept în cazul retragerii cererilor de revizuire, de contestație în anulare și de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat primordialitatea principiului disponibilității prin Decizia nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006.
În acest sens, este de observat că, în conformitate cu art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă", iar "renunțarea la judecată se constată prin încheiere fără drept de apel".
Pe de altă parte, este evident că, datorită naturii sale juridice și efectelor ce le are, plângerea formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală are caracterul vădit al unei căi de atac similare apelului ori recursului.
Or, prin interpretarea analogică a dispozițiilor art. 368 și art. 3854 alin. 2 din Codul de procedură penală, care conferă părților dreptul de a renunța la calea de atac exercitată, rezultă fără echivoc că nu a mai fost necesar ca legiuitorul să insereze expres în textul art. 2781 din Codul de procedură penală posibilitatea de a se renunța la plângerea formulată, mai ales că prin art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, aplicabil și în materie penală potrivit art. 721 din același cod, este instituit principiul că partea care adresează instanței o cerere poate să renunțe oricând la judecarea ei.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 4142 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că instanța învestită cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, va lua act de o atare manifestare de voință, iar hotărârea pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac.
1. Stabilesc că instanța învestită cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, urmează să ia act de această manifestare de voință.
2. Hotărârea astfel pronunțată nu este supusă niciunei căi de atac.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 iunie 2008.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, p. Prim-magistrat-asistent,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA Victoria Maftei,
eliberată din funcție prin pensionare,
Adriana Daniela White