ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
D E C I Z I A nr. XLII (42) Dosar nr. 15/2007
Şedinţa de la 21 mai 2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 359/2004, referitoare la simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 92 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
SECŢIILE UNITE,
Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
A..Prin recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia se apreciază că instanţele nu au un punct de vedere unitar în aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice pronunţându-se diferit asupra următoarelor chestiuni de drept:
I. Dacă este obligatorie constituirea, la nivelul Oficiului Registrului Comerţului, a câte unui dosar separat pentru fiecare comerciant, în cazul cererilor formulate pentru constatarea dizolvării de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2 din Legea nr. 359/2004 care nu au preschimbat certificatele de înmatriculare şi de înregistrare fiscală cu noile certificate de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, în termenul prevăzut de art. 26 din aceeaşi lege.
II. Dacă pentru soluţionarea cererii prin care se solicită constatarea dizolvării de drept a societăţii, trebuie să se procedeze la citarea acesteia şi la comunicarea cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor anexate acesteia.
B. Din examinarea susţinerilor formulate în sprijinul cererii de lămurire a chestiunilor de drept enunţate, în raport cu soluţiile pronunţate de instanţe, se constată următoarele:
I.Cu privire la necesitatea constituirii la nivelul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, a câte unui dosar separat, pentru fiecare comerciant care face obiectul cererii, pentru constatarea dizolvării de drept, în condiţiile art. 30 din Legea nr. 359/2004.
Sub acest aspect, prin recursul în interesul legii se învederează că unele instanţe au apreciat că toate cererile formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru constatarea dizolvării de drept a persoanelor juridice prevăzute la art. 2 din Legea nr. 359/2004, care nu au preschimbat certificatele de înmatriculare şi de înregistrare fiscală, cu noile certificate de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, se soluţionează separat, pentru fiecare comerciant în parte.
În acest sens, s-a considerat că se impune constituirea de dosar separat pentru fiecare societate comercială, menţionată în sesizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, cu motivarea că orice hotărâre judecătorească se pronunţă în cadrul unui proces ce face obiectul unui dosar identificat prin număr şi prin celelalte date necesare activităţii de judecată.
Tot în această materie, s-a relevat că alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că în cazul sesizărilor Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, privind constatarea dizolvării de drept a comercianţilor în condiţiile art. 30 din Legea nr. 359/2004 nu este necesar să se constituie câte un dosar separat pentru fiecare societate în parte, apreciindu-se că aceasta nu are nicio relevanţă cu privire la tratamentul juridic aplicabil comercianţilor respectivi, cât timp există obligaţia verificării de către instanţă a situaţiei juridice a fiecărei societăţi comerciale în vederea constatării sau nu a dizolvării de drept.
În legătură cu această chestiune, în privinţa căreia s-a considerat că instanţele au dat o interpretare diferită dispoziţiilor legale aplicabile, se constată următoarele:
Problema constituirii sau nu a unui dosar separat pentru fiecare societate comercială nu are relevanţă cu privire la tratamentul juridic aplicabil comercianţilor respectivi, atât timp cât pentru fiecare în parte, trebuie verificată situaţia juridică, în vederea constatării sau nu a dizolvării lor de drept.
Or, sub acest aspect, urmează a se da o eficienţă, mutatis mutandis, regulilor referitoare la înmatricularea comercianţilor prevăzute în art. 13 – 20 din Legea nr. 26/1990 republicată, în sensul că dacă la momentul înmatriculării unei societăţi comerciale legea prevede necesitatea formulării unei cereri separate, nefiind acceptată o înmatriculare globală, pentru identitate de raţiune, nici la momentul dizolvării nu se impune constituirea unui dosar comun, în situaţia în care mai multe societăţi se află sub incidenţa prevederilor art. 30 din Legea nr. 359/2004.
II. Cu privire la obligativitatea citării comercianţilor în cadrul procedurii reglementată în art. 30 din Legea nr. 359/2004, nu se poate constata existenţa de soluţii contradictorii în activitatea de judecată a instanţelor.
În această privinţă, este de observat că instanţele au considerat că în cauzele având ca obiect cereri de constatare a dizolvării de drept a societăţilor comerciale care nu au preschimbat certificatul de înmatriculare şi pe cel de înregistrare fiscală, cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, până la termenul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 359/2004, este obligatorie citarea acestor societăţi.
Dar, într-un atare context, trebuie avut în vedere că Legea nr. 359/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constituie legea specială în raport cu Legea nr. 26/1990, republicată, privind registrul comerţului, precum şi cu Codul de procedură civilă care reprezintă legea generală, astfel încât, pentru aspectele nereglementate de legea specială, se impune să fie aplicate în mod corespunzător dispoziţiile din legea generală.
Evident, din moment ce procedura desfăşurată în faţa judecătorului delegat este o procedură necontencioasă, devin aplicabile dispoziţiile generale cuprinse în art. 311 – 339 din Codul de procedură civilă.
Sub acest aspect, trebuie să se aibă în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 338 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "procedura necontencioasă se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii".
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 31/1990, republicată, potrivit cărora "citarea părţilor în faţa judecătorului delegat şi comunicarea actelor sale se face de către oficiul registrului comerţului, prin poştă, cu scrisoare recomandată în condiţiile codului de procedură civilă".
Dar, din moment ce această practică neunitară s-a semnalat doar la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia şi cum, în raport cu prevederile art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, numai în cazul soluţionării diferite a unor chestiuni de drept, de către instanţele judecătoreşti în ansamblul lor, se poate cere instanţei supreme să se pronunţe asupra acelor chestiuni, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, urmează ca recursul în interesul legii să fie respins ca neântrunind cerinţele legii pentru a putea fi declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
Respinge sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia în legătură cu aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, constatând că în practica instanţelor nu s-au ivit soluţionări diferite în această materie.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 mai 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Prof. univ. dr. Nicolae Popa
PRIM MAGISTRAT ASISTENT,
Victoria Maftei