ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE -

D E C I Z I A nr. XLIII (43)                                                            Dosar nr. 16/2007

Şedinţa de la 21 mai 2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 23, 28 şi 41 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 92 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.

SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii, formulat de Curtea de Apel Bacău, se apreciază că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar, în aplicarea dispoziţiilor art. 23, 28 şi 41 din Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, referitoare la numirea administratorului sau lichidatorului judiciar.

Astfel, se învederează că unele instanţe au considerat că judecătorul sindic, în cazul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu poate numi doi sau mai mulţi administratori, care să-şi desfăşoare activitatea concomitent, nici chiar atunci când, în raport de complexitatea procedurii, s-ar impune luarea unei asemenea măsuri.

În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că, atunci când complexitatea procedurii face necesar, administratorul numit poate, în condiţiile art. 27 din Legea nr. 64/1995, să desemneze persoane de specialitate în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale.

S-a arătat că alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că legea nu interzice numirea a doi sau a mai multor administratori, această măsură fiind lăsată la aprecierea judecătorului sindic, care în raport cu complexitatea cauzei poate aprecia asupra numirii mai multor administratori, lichidatori.

În legătură cu această chestiune de drept, în privinţa căreia s-a considerat că instanţele au dat o interpretare diferită dispoziţiilor legale aplicabile, se constată următoarele:

Mai întâi, este de observat că, potrivit art. 41 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată prin Legea nr. 249 din 22 iulie 2005, judecătorul sindic, prin hotărârea de deschidere a procedurii desemnează, în condiţiile art. 11 alin. 1 lit. c, „un administrator, stabilindu-i atribuţiile, precum şi remuneraţia” iar potrivit art. 24 „în conformitate cu criteriile falimentului, va numi prin aceeaşi încheiere un lichidator, stabilindu-i remuneraţia”.

Or, în raport cu această reglementare expresă, prin textul de lege menţionat, rezultă voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a numi numai un singur administrator şi lichidator şi nu a mai mulţi.

În adevăr, textul de lege nu interzice în mod expres numirea a doi sau mai mulţi administratori lichidatori, însă nici nu prevede această posibilitate.

În fine, prin art. 27 din Legea nr. 64/1995 se precizează că, în cazul în care complexitatea procedurii falimentului o impune, administratorul numit poate, în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, să desemneze persoane de specialitate.

Pe de altă parte, însă, Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006, intrată în vigoare la 11 iulie 2006.

Or, în raport cu dispoziţiile art. 11 din acest act normativ, judecătorul sindic are următoarele atribuţii:

            - desemnarea motivată, prin sentinţă de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu, sau după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmare ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilirea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă;

            - confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;

            - înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din aceeaşi lege, „după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură pe seama debitorului.

În fine, dispoziţiile art. 17 a legii menţionate prevăd că „negocierile cu administratorul sau lichidatorul sunt în sarcina comitetului creditorilor”.

Ca urmare, în raport cu aceste noi reglementări, judecătorul sindic poate doar confirma prin încheiere administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor.

În consecinţă, constatându-se că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, nu sunt semnalate cazuri de practică neunitară referitoare la numirea administratorului sau lichidatorului judiciar, în cazul procedurii reorganizării judiciară şi a falimentului, urmează ca recursul în interesul legii, declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău să fie respins ca neântrunind condiţiile cerute în art. 329 din Codul de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea formulată prin recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 23, 28 şi 41 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Legea nr. 249/2005, constatând că în practica instanţelor nu s-au ivit soluţionări diferite în această materie.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 mai 2007.

PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Prof. univ. dr. Nicolae Popa

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,
Victoria Maftei