Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

- SECŢIILE UNITE  -

 

DECIZIA nr. XXXIII                                                                              Dosar nr. 23/2006

 

Şedinţa de la 6 noiembrie 2006

 

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la dreptul de a ataca cu plângere, în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 100 judecători din totalul de 119 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cerut să se aibă în vedere că prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 356 din 21 iulie 2006, situaţia vizată prin recursul în interesul legii s-a reglementat în sensul că se poate face plângere şi împotriva dispoziţiei de neîncepere a urmăririi penale cuprinsă în rechizitoriu.

SECŢIILE UNITE,

Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti, s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la dreptul de a ataca cu plângere în faţa judecătorului, în temeiul art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Astfel, unele instanţe au considerat inadmisibilă o atare plângere, apreciind că, în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, pot face obiectul acestei căi de atac numai rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, iar nu şi soluţia de netrimitere în judecată dispusă prin rechizitoriu.

Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că poate fi formulată plângere în faţa judecătorului, în temeiul art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, nu numai împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Analizarea acestei chestiuni de drept, cu privire la care se susţine că a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti, nu mai este, însă, posibilă datorită modificării şi completării aduse art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală prin art. I pct. 139 Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 (publicată în M.Of. nr. 677 Partea I din 7 august 2006).

În adevăr, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat şi completat prin legea menţionată, reglementându-se „plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată”, se prevede că „plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”.

Or, în raport cu această reglementare expresă, de către legiuitor, a chestiunii de drept în privinţa căreia se susţine că instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere  unitar, se impune să se aprecieze că recursul în interesul legii de faţă, a devenit fără obiect, astfel că nu mai poate fi examinat.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 4142, cu referire la art. 38515 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, se constată că acest recurs în interesul legii nu poate fi admis întrucât a rămas fără obiect, urmând astfel să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la dreptul de a ataca cu plângere, în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală, soluţiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2006.

 

PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

Prof. univ. dr. Nicolae Popa

 

PRIM MAGISTRAT ASISTENT,

Victoria Maftei