ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
D E C I Z I A nr. XXV Dosar nr. 13/2006
Şedinţa de la 18 septembrie 2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la instanţa competentă să judece în primă instanţă în cazul în care urmărirea penală sau supravegherea acesteia au fost efectuate de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare în cauze ce revin în competenţa de soluţionare a procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 81 judecători din totalul de 112 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul în care urmărirea penală a fost preluată de la parchetele ierarhic inferioare şi efectuată de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare, instanţa competentă să judece este instanţa legal investită după materie şi calitatea persoanei.
SECŢIILE UNITE,
Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la instanţa competentă să judece în primă instanţă în cazul în care urmărirea penală sau supravegherea acesteia au fost efectuate de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare în cauze ce revin în competenţa de soluţionare a procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că sunt legal sesizate să judece cauzele de competenţa materială a parchetelor ierarhic inferioare dacă efectuarea urmăririi penale a fost preluată de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, prin preluarea cauzelor de competenţa materială a parchetelor ierarhic inferioare, de către procurorii parchetelor ierarhic superioare, se încalcă dispoziţiile legale referitoare la competenţa după materie şi calitatea persoanei, respectiv la sesizarea instanţei, iar actele de urmărire penală sau procedurale întocmite sunt lovite de nulitate absolută.
Urmare modificărilor aduse prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006 prevederilor din Codul de procedură penală, care reglementează competenţa procurorilor în această materie, se constată, însă, că examinarea unei atari chestiuni nu mai este posibilă.
În adevăr, anterior modificării menţionate, prin art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, care a fost abrogat prin art. I pct. 117 din Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, se prevedea că procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare puteau îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare, să infirme actele şi măsurile acestora, dacă erau contrare legii şi să preia, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze din competenţa acestora, în urma dispoziţiei conducătorului parchetului ierarhic superior.
Or, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006 s-a introdus, la art. 209 din Codul de procedură penală, un nou alineat, 41, în care se menţionează că „procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când:
a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;
b) una din părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;
c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;
d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.
În raport cu această limitare cu caracter imperativ a cazurilor în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua cauzele de la parchetele ierarhic inferioare, precum şi faţă de dispoziţiile art. 25 – 29 din Codul de procedură penală, prin care este stabilită competenţa instanţelor după materie şi după calitatea persoanei, se impune, deci, să se constate că recursul în interesul legii de faţă a rămas fără obiect, ca urmare a reglementării prin lege a situaţiei cu privire la care instanţele s-au pronunţat diferit.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 4142 cu referire la art. 38515 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, se constată că recursul în interesul legii de faţă nu poate fi admis, fiind rămas fără obiect, astfel că urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind instanţa competentă să judece, în primă instanţă, în cazul în care urmărirea penală sau supravegherea acesteia au fost efectuate de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare în cauze ce revin în competenţa de soluţionare a procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Prof. univ. dr. Nicolae Popa
PRIM MAGISTRAT ASISTENT,
Victoria Maftei