Asupra recursului de față, constată:
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 237 din 10 decembrie 2009, a admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinței civile nr. 842 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, și a schimbat în parte sentința , obligând apelanta-pârâtă la plata către intimații-reclamanți a sumei de 36.031 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 898,75 m.p. situat în comuna R., jud. Prahova. S-a luat act că apelanta-pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5551/105/2007 reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească o justă despăgubire pentru terenul în suprafață de 898,75 m.p. expropriat prin H.G. nr. 812/2007, modificarea și completarea H.G. nr. 1546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „construcția Autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești”, hotărâre publicată în M. Of. nr. 542/09.08.2007, urmând ca pârâtul să fie obligat să achite o justă despăgubire, în cuantum de 75 RON/m.p.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii acestui teren conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 23 decembrie 2003 de BNP I.C., și că evaluarea finală în baza căreia a fost făcută oferta de despăgubire de către expertul desemnat de expropriator a avut în vedere prețurile din primul trimestru al anului 2006, ori, de atunci și până în prezent, prețurile terenurilor au crescut, în special la nivelul județelor limitrofe capitalei, aflându-se într-o continuă creștere.
Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința civilă nr. 842 din 13 martie 2008, a admis acțiunea precizata și a obligat pârâtul sa plătească reclamanților o despăgubire în cuantum de 18 euro/mp. la cursul B.N.R. de la data plații, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței pentru terenul în suprafață de 898,75 m.p., situat în extravilanul comunei R., jud Prahova, arabil, stabilită conform raportului de expertiză A.F., teren ce urmează a fi expropriat, menționat în H.G. nr. 1546/2006 modificat prin H.G. nr. 812/2007, Anexa nr. 2, reținând următoarele:
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin H.G. nr. 1546/2006, modificată prin H.G. nr. 812/2007, reclamanții au fost menționați în Anexa nr. 2 cu o suprafață de teren de 898,75 m.p. situat în extravilanul comunei R., jud. Prahova, ce urma a fi expropriată în vederea construirii Autostrăzii București-Brașov, segmentul București-Ploiești.
Pentru această suprafață de teren extravilan, reclamanții urmau să primească o despăgubire de 32.360,50 RON (respectiv 36 RON/m.p.), sumă cu care aceștia nu au fost de acord, considerând că valoarea terenului supus exproprierii ar fi mult mai mare, iar prin acțiune au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 75 RON/m.p., precizând ulterior cuantumul pretențiilor, în sensul că solicita ca justa despăgubire să fie de 18 euro/m.p. înmulțită cu suprafața expropriată, la cursul B.N.R. și să se fixeze un termen pentru plata acestor despăgubiri.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Tot cu privire la despăgubiri, art. 27 din același act normativ stipulează că despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.
Cât privește suma oferită de expropriator, instanța a constatat că expertul D.M. nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a anexat exemple de prețuri, întrucât acestea se referă la terenuri de altă categorie, respectiv la terenuri - pădure, putându-se observa că de la data întocmirii raportului inițial de către același expert (data de 31 mai 2006) și până în prezent, în opinia sa, prețul terenurilor a scăzut, deși este de notorietate că piața imobiliară este în continuă ascensiune, cu atât mai mult îh ceea ce privește terenurile din zona autostrăzii.
La rândul său, expertul propus de reclamanți a concluzionat că din anunțurile de pe internet și din ziarele „P.” și „R.” referitoare la anunțurile de vânzări terenuri pentru localitatea R. rezultă un preț mediu pentru despăgubire de 18 euro/m.p. de teren extravilan.
Analizând prețurile solicitate potrivit cererii și ofertei pieței libere, prin compararea acestora cu prețul stabilit de expertul evaluator desemnat de pârât, în funcție de anunțurile existente în publicațiile imobiliare de referință și pe internet, expertul evaluator desemnat de instanță - A.F. a stabilit că valoarea apropiată de realitatea pieței este de 18 euro pentru un m.p. de teren, punct de vedere ce a fost acceptat și de către instanță, cât și de către reclamanți (prin precizarea din concluziile scrise), care au apreciat că este în concordanță cu dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
Asupra apelului declarat de pârât, instanța de apel a reținut următoarele:
Intimații-reclamanți sunt proprietarii unei suprafețe de 8.534 m.p. situată în extravilanul comunei R., jud. Prahova, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 23 decembrie 2003 de BNP I.C., dreptul de proprietate fiind intabulat în cartea funciară prin încheierea din 2003 a Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Ploiești.
Din acesta a făcut obiect al exproprierii o suprafață de 898,753 m.p., expropriator fiind Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, stabilindu-se drept cuantum al despăgubirilor suma de 32.360,50 RON.
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 dispune că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Din reglementarea menționată se deduce că cei trei experți urmează a-și desfășura activitatea în cadrul comisiei, aceștia urmând a întocmi un coraport, numai modul de constituire al comisiei fiind astfel stabilit încât în aceasta să se afle specialiști desemnați de fiecare parte litigantă, precum și de instanță, fără însă ca cei desemnați de cei aflați în diferend să aibă calitatea de experți consilieri.
În speța dedusă judecății la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2007 în fața Tribunalului a fost încuviințată proba cu expertiză specialitate topografie. Ulterior, la termenul de judecată din data de 24 octombrie 2007 au fost numiții și experții, cei desemnați de părți apărând în încheiere ca experți consilieri, în același sens fiind efectuate și adresele către aceștia. În aceeași calitate de experți consilieri, iar nu de membrii ai comisiei constituită potrivit legii, cei doi experți desemnați de părți apar și în adresele ulterioare. Mai mult decât atât, expertul desemnat de instanță și așa-numiții experți părți și-au exprimat puncte de vedere prin lucrări diferite.
Așa fiind, criticile apelantului potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert A.F., a încălcat prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 care impun ca în cauzele de exproprieri comisia de experți trebuie să întocmească un singur raport de expertiză sunt fondate.
Tocmai în lumina acestor critici și pentru o legală și temeinică soluționare a cauzei Curtea a încuviințat în faza de apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. și la solicitarea apelantului, efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experți constituită potrivit dispozițiilor legii speciale, aceștia întocmind o singură lucrare în cadrul căruia și-au exprimat punctele de vedere.
În lumina dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării, iar nu prețurile de ofertare așa cum în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanță și pe lucrarea căruia s-a fundamentat soluția.
Pe de altă parte, așa cum se reține din concluziile expertului desemnat de instanța de apel să facă parte din comisia de experți, coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv copii de pe contracte de vânzare-cumpărare, în perioada decembrie 2008-martie 2009, prețurile de tranzacționare la terenurile de pe raza aceleași unități administrativ teritoriale au variat foarte mult.
Într-o atare situație și pentru stabilirea cu respectarea dispozițiilor legale a calculului despăgubirilor, în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei medii a respectivelor preturi.
În ceea ce privește opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparație prețurile de ofertare din ziarele de specialitate, stabilindu-se o valoare de piață ca bază la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Faptul că în opinia expertului prețurile evidențiate la Primăria R. sunt mult mai mici decât cele comunicate de un birou notarial nu îl îndreptățeau pe acesta să aibă o altă bază de calcul decât cea menționată expres de lege, ca fiind dată de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri, deci prețuri de tranzacționare. Așa fiind, instanța de apel nu a avut în vedere cuantumul despăgubirilor propuse de acesta.
În ceea ce privește punctul de vedere al expertului desemnat în comisie de către expropriator, așa cum rezultă din conținutul lucrării, acesta a menționat mai multe acte de vânzare-cumpărare, printre care și unul care atestă că în luna martie 2009 pe raza aceleiași unități administrativ-teritoriale s-a vândut un teren și cu prețul de 18 euro/m.p., dar acesta nu are în vedere decât acele convenții care au stipulate prețuri de tranzacționare foarte mici.
De asemenea, expertul s-a raportat și la prețurile cu care s-au vândut terenuri pe raza localității B., deci în altă unitate teritorială, cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale legii cu privire la modului de stabilire a despăgubirilor. Prin urmare, instanța nu a avut în vedere nici opinia acestuia.
În lumina dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, primind rezultatul expertizei instanța l-a comparat cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.
Ori, așa cum s-a menționat mai sus, dintr-o interpretare coroborată a probatoriului administrat rezultă că opinia expertului desemnat de către instanță și care a pornit de la un preț mediu unitar pe metru pătrat pentru anul 2009, în cursul căruia a fost efectuată și lucrarea pe baza înscrisurilor cauzei, este cea care corespunde dispozițiilor legale în materie. Pe de altă parte, suma calculată de expert cu titlu de despăgubire este mai mare decât cea oferită de expropriator.
Față de împrejurarea că acesta a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 9,55 euro/m.p., Curtea a apreciat ca fondate și criticile cu privire la cuantumul cu care pârâta a căzut în pretenții în fața primei instanțe.
Sub aspectul criticilor potrivit cu care sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului că prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul A.F. și prin admiterea cererii de chemare în judecată, intimații-reclamanți se îmbogățesc fără justă cauză pe seama Statului Român, Curtea a reținut că, într-adevăr, expropriații au dobândit proprietatea imobilului în litigiu la un preț mai mic decât cel solicitat cu titlu de despăgubire.
Însă, modalitatea de calcul a despăgubirilor este prevăzută, așa cum s-a menționat în cuprinsul prezentelor considerente, de reglementări legale care stabilesc și criteriile ce trebuie avute în vedere.
Împrejurarea că de la data dobândirii dreptului de proprietate și până la data exproprierii valoarea terenului a crescut nu poate fi opusă reclamanților intimați drept operațiune speculativă care să conducă la o îmbogățire fără just temei.
Mai mult decât atât, nicio dispoziție legală nu a interzis achiziționarea de terenuri pe raza și pe traseul pe care urma să treacă autostrada, astfel încât să se limiteze dreptul expropriaților la plata de despăgubiri.
De asemenea, nici lăsarea în nelucrare a terenului dacă ar fi reală nu poate afecta calculul despăgubirilor care are la bază criterii legale, lipsa de exploatare nefiind menționată ca o cauză de micșorare a cuantumului.
Sub aspectul reținerii de către prima instanța în considerentele hotărârii că expertul desemnat de expropriator a luat în considerare prețuri referitoare la păduri, față de împrejurarea că în faza de apel s-a dispus efectuarea unei noi lucrări de expertiză care să respecte cerințele legii speciale și față de care și-a și format convingerea, s-a considerat că nu se mai impune a face obiectul unei analize separate.
În ceea ce privește criticile potrivit cu care hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și datorită faptului ca Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, a procedat deja la consemnarea sumei de 32.360,50 RON, situație față de care, dacă acțiunea intimaților ar fi întemeiată, se impunea obligarea apelantului doar la diferența dintre suma consemnată și valoarea despăgubirilor stabilite de instanță, acestea au fost apreciate ca nefondate de Curte.
Astfel, din niciuna din dispozițiile legale în materie nu rezultă că există în situația dată un caz de compensare a sumelor deja depuse cu cele datorate. Dacă, într-adevăr, apelanta a procedat la consemnarea sumelor deja oferite cu titlu de despăgubiri, desocotirea se va face cu ocazia executării hotărârii judecătorești prin care s-a admis cererea reclamanților dintr-un litigiu având ca obiect tocmai contestarea cuantumului acestora.
Sub aspectul susținerilor cu ocazia dezbaterilor, potrivit cu care prin stabilirea în sarcina Statului Român a obligației de plată a despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței s-au încălcat dispozițiile art. 5 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, Curtea a reținut că, într-adevăr, potrivit art. 30 din Legea nr. 33/1994 plata despăgubirilor se va face în orice mod convenit de părți, iar în lipsa acordului va hotărî instanța de judecată care va stabili și termenul care nu va depăși 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Însă acest act normativ constituie dreptul comun în materie de expropriere. Pentru exproprierile în vederea efectuării lucrărilor de construcții de drumuri există un act normativ special, și anume Legea nr. 198/2004. Potrivit art. 18 din această lege, dispozițiile sale se completează cu prevederile Legii nr. 33/1994, ale C. civ. și C. proc. civ. în măsura în care nu prevăd altfel. Ori, în lumina dispozițiilor art. 5 alin. (8) teza finală din acest din urmă act normativ, în cazul în care titularul nu este de acord cu suma stabilită drept despăgubire aceasta se consemnează pe numele său și va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens însoțită de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Prin urmare, în Legea nr. 198/2004 există un text de lege derogator de la art. 30 din Legea nr. 33/1994 și care se aplică prioritar.
Împotriva deciziei de apd a formulat cerere de recurs pârâtul-apelant, criticând-o pentru următoaele motive:
Prin omologarea punctului de vedere al expertului E.G. s-au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia la calcularea despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele este prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, acesta neputând reprezenta ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Deși textul are în vedere prețurile obișnuite de tranzacționare, punctul de vedere împărtășit de instanța de apel a folosit la stabilirea despăgubirilor doar două valori - una de 73,8 RON/m.p. (18 euro/m.p.) și cealaltă de 4,5 RON/m.p. - valori diametral opuse.
Valoarea de 18 euro/m.p. rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 23 martie 2009 și nu poate fi luată în calcul pentru că: nu este nici din luna întocmirii raportului inițial (februarie 2009) și nici din perioada întocmirii suplimentului la raportul de expertiză (octombrie 2009); este un exemplu singular, cu mult în afara plajei obișnuite; tranzacția în speță nu este una reală, vânzătorul achiziționând terenul în septembrie 2008, ca ulterior să-l vândă în martie 2009, fiind deci o cumpărare în scop de revanzare; prețul nu poate indica valoarea obișnuită, în condițiile crizei economice care a dus la scăderea considerabilă a prețului la imobiliare cu cel puțin 40-45%.
Faptul că acest preț este cu mult în afara plajei obișnuite de prețuri este confirmat și de:
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 decembrie 2008 de BNP I.C., din care reiese un preț de vânzare de doar 1.2 RON/m.p.;
- antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat în 20 ianuarie 2009 de BNP I.C., din care reiese că prețul integral de vânzare este de 1,67 RON/m.p.;
- contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 20 februarie 2009 de BNP I.C., din care reiese că prețul de vânzare este de 0,60 RON/m.p.;
- adresa din 03 noiembrie 2009.emisa de BNP E., din care reiese că prețul de vânzare este al imobilelor arabile situate în extravilanul comune R. este de 0,46 RON/m.p.;
- adresa din 10 noiembrie 2009 emisă de BNP I.C., din care rezultă că în perioada 01 ianuarie 2009-23 iulie 2009 prețurile de vânzare ale terenurilor arabile extravilane din comuna R. s-au situat între 0,4 RON/m.p.-3 RON/m.p.
Din aceste acte rezultă că în cursul anului 2009 prețul obișnuit de vânzare pentru terenuri agricole extravilane din R. s-a situat în intervalul 0,4 RON/m.p.-3 RON/m.p.
Cu referire la actele apreciate relevate, se arată că nici în comunele învecinate prețul nu a ajuns la 18 euro/m.p.
Expertul desemnat de recurentul-pârât este singurul membru al comisiei de experți care a folosit ca valori de comparație pentru stabilirea despăgubirilor prețurile reale de tranzacționare și a stabilit plaja obișnuită de prețuri de vânzare.
Nu este adevărat că expertul pe care l-a desemnat recurentul-pârât a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor și prețuri din alte localități decât cea în care se află imobilul expropriat.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care în parte se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ceea ce face să nu se rețină nulitatea recursului invocată de intimați, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
Cu referire la dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (în vigoare inclusiv la data soluționării recursului, abrogată de Legea nr. 255/2010 la data de 23 decembrie 2010), instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , care prevede că la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate la situația de fapt reținută în cauză, care nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ.
După cum rezultă din considerentele deciziei de apel, la stabilirea prețului, expertul desemnat de instanță a avut în vedere acte de vânzare-cumpărare din perioada decembrie 2008-martie 2009, pentru terenuri din raza aceleiași unități administrativ-teritoriale și nu prețuri de pe internet sau din anunțurile de mică publicitate. Tocmai pentru faptul că acestea au variat foarte mult, s-a procedat la efectuarea unei medii.
Nu există nicio justificare legală pentru ca la stabilirea prețului să fie înlăturată valoarea cea mai mare (astfel cum a fost apreciată de recurent), aceasta reflectând un preț pentru care s-a înstrăinat un teren din aceeași unitate administrativ-teritorială - cerințe impuse de norma legală incidență. Atât timp cât actul în care se reflectă acest preț este unul valabil și întrunește cerințele relevante din norma legală sus-menționată, în mod corect a fost avut în vedere de instanță, reprezentând unul dintre reperele legale în materie.
Critica referitoare la data în raport de care se apreciază prețurile a constituit obiecțiune la raportul de expertiză. În obiecțiunea formulată s-a solicitat să se aibă în vedere prețurile din lunile ianuarie-februarie 2009, pentru ca în recurs să se susțină că valoarea avută în vedere nu este nici de la data întocmirii raportului inițial (februarie 2009) și nici din perioada întocmirii suplimentului la raportul de expertiză (octombrie 2009).
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel și aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Însă, pentru stabilirea unui preț „obișnuit”, în funcție și de elementele de care se dispune (contracte de vânzare-cumpărare) nu poate fi avută în vedere o dată fixă, fiind necesară o marjă de apreciere în timp, care în cauză nu este mare, decembrie 2008-martie 2009; aceasta poate fi chiar considerată similară perioadei indicate prin obiecțiunile pe care partea le-a formulat în dosarul de apel și care au vizat lunile ianuarie-februarie 2009.
În ceea ce privește actele menționate în cererea de recurs, dintre care oricum adresa din 03 noiembrie 2009 emisă de Biroul Notarial E. are în vedere perioada ulterioară datei de 01 mai 2009, acestea nu pot fi analizate în recurs, întrucât art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că stabilirea despăgubirilor se face de o comisie de experți, constituită de instanță, compusă dintr-un expert numit de instanță, unul numit de expropriator și al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Instanța de apel a făcut aplicarea în cauză a acestor dispoziții legale, iar partea, cu diligența unei părți interesate, trebuia să pună la dispoziția experților toate actele de care înțelegea să se folosească, legea dând în competența acestei comisii stabilirea despăgubirilor, instanței de recurs îi revine sarcina verificării legalității deciziei de apel, legalitate care nu poate fi înlăturată față de cele reținute asupra criticilor de recurs referitoare la respectarea dispozițiilor art. 25 și 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Modul de apreciere a probelor administrate și a motivelor pentru care s-a înlăturat opinia unui expert desemnat în cauză ține de temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi cenzurat în recurs, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile de recurs, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în reprezentarea Statului Român, împotriva deciziei civile nr. 237 din 10 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.