Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față reține următoarele.
Prin cererea înregistrată la data de 04 februarie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanta SC V.I. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL să se constate ca pârâta a încălcat dreptul exclusiv al reclamantei de a utiliza desenul sau modelul industrial protejat prin certificatul de înregistrare din 2008; obligarea pârâtei la încetarea imediată a activităților de reproducere, fabricare, comercializare ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, legal timbrată, reclamanta a arătat că este titulara certificatului din 21 ianuarie 2008, acordat în temeiul Legii nr. 129/1992, privind protecția desenelor și modelelor industriale, republicată în temeiul Legii nr. 289/2007, pentru depozitul din 13 octombrie 2006, cu denumirea „Plăci numere de înregistrare", având ca obiect 3 placi purtând clasificarea internațională 20-03, conform Aranjamentului de la Locarno, DM fiind publicat în BOPI secțiunea DMI nr. 1/2007.
Reclamanta a arătat că este o societate cu capital român, înființată în 1994 și specializată în producția elementelor de siguranță și semnalizare în domeniul transporturilor, politica sa fiind axată pe asigurarea celor mai înalte standarde pentru produsele sale: indicatoare reflectorizante pentru traficul rutier, feroviar, aerian și naval, indicatoare de orientare urbană, pentru semnalizarea lucrărilor ce afectează traficul rutier etc. La data de 16 septembrie 2008, Primăria sectorului 2 a postat pe site-ul www.e-licitatie.ro o invitație de participare la atribuirea unui contract de furnizare de certificate de înregistrare și plăcuțe numere de înregistrare mopede. Reclamanta a depus oferta, însoțită de documentația de participare, conform O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, pârâta SC S.I. SRL depunând de asemenea ofertă. Autoritatea contractantă, Primăria sectorului 2 a deschis ofertele în data de 24 septembrie 2008, ocazie cu care, arată reclamanta, a constatat că aceasta a ofertat plăcuțe numere de înregistrare mopede sub forma DMI protejat prin certificatul său acordat conform legii privind protecția DMI, pârâta făcând astfel public că produce și comercializează astfel de produse.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 30 din legea DMI, privind dreptul exclusiv al titularului DM de a utiliza modelul industrial și de a împiedica utilizarea de alte persoane, fără consimțământul său, precum și dreptul de a interzice terților să efectueze actele de reproducere, fabricare, comercializare sau oferire spre vânzare, punere pe piață, import, export etc, arătând că a notificat pârâta în sensul încetării actelor incriminate de lege, dar aceasta nu a răspuns.
Reclamanta a invocat și disp. art. 50 și 52 din aceeași lege, privind descrierea infracțiunilor de însușire fără drept a calității de autor a DM și, respectiv, contrafacere, pârâta încălcând dreptul exclusiv al reclamantei de a utiliza DM protejat.
Pârâta SC S.I. SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, arătând că a participat la o ofertare publică la data de 16 septembrie 2008, anunțată de Primăria sectorului 2, iar la elaborarea modelului pentru produsul „placa cu numere de înregistrare pentru mopede", model cerut pentru participarea la ofertare, pârâta a respectat întocmai cerințele tehnice, modalitățile stricte de fabricare și desenul produsului, prezentate, detaliat în caietul de sarcini elaborat de autoritatea contractantă, Primăria sectorului 2.
Prin sentința civilă nr. 761 din 29 mai 2009 Tribunalul București, secția a III- a civilă, a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și acțiunea.
Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, învestită cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, prin decizia nr. 14A din 19 ianuarie 2010 a respins calea de atac ca nefondată, pentru motivele ce urmează.
În speță, s-a pus problema dacă prin simpla participare la o licitație publică și formularea ofertei conform modelului pentru produsul „placa cu numere de înregistrare pentru mopede", în baza cerințelor tehnice, modalităților stricte de fabricare și desenului produsului, prezentate detaliat în caietul de sarcini elaborat de autoritatea contractantă, Primăria Sectorului 2, pe baza Hotărârii C.G.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007 privind înregistrarea vehiculelor pentru care nu există obligativitatea înmatriculării, se poate considera că sunt îndeplinite condițiile art. 30 Legea nr. 129/1992, în special oferirea spre vânzare.
Reclamanta a participat la aceeași licitație având reprezentarea faptului că în caietul de sarcini este prezentat un model pretins asemănător cu cel înregistrat de ea, și a înștiințat-o pe pârâtă despre pretinsul său drept exclusiv de-abia după ce acesta a fost declarată câștigătoare, folosindu-și astfel modelul înregistrat, dreptul exclusiv, în mod neloial, în scopul înlăturării competitorilor.
Se apreciază că o astfel de participare la o licitație publică nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerată oferire spre vânzare a unui produs în care desenul sau modelul este incorporat ori la care acesta se aplică, decât dacă după ce a fost declarată câștigătoare pârâta, aceasta ar fi trecut la executarea contractului, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, pârâta înțelegând să depună în data de 17 noiembrie 2008 la sediul Primăriei sector 2 o adresă prin care a anunțat imposibilitatea de a semna „Contractul de furnizare produse" deși oferta sa fusese declarată câștigătoare, după ce a luat act de înștiințarea SC V.I. SRL.
A fost reținut nefondat și motivul de apel prin care se susține recunoașterea de către intimata-pârâtă a faptei ilicite imputate, având în vedere că mărturisirea se poate obține cu ajutorul interogatoriului, administrat conform art. 281 și următoarele C. proc. civ., iar nu din interpretarea unor acte sau fapte ale părții. Astfel, nu se poate imputa primei instanțe că nu a reținut o mărturisire care nu există în realitate.
Faptul că pârâta a înțeles să depună în data de 17 noiembrie 2008 la sediul Primăriei sector 2 o adresă prin care a anunțat imposibilitatea de a semna „Contractul de furnizare produse" deși oferta sa fusese declarată câștigătoare, după ce a luat act de înștiințarea SC V.I. SRL, din dorința de a evita un litigiu, nu reprezintă o mărturisire, ci o atitudine prevăzătoare, în vederea preîntâmpinării unor pagube viitoare, în cazul în care reclamantul ar obține câștig de cauză într-un eventual proces. Astfel, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1204, potrivit căruia "se poate opune unei părți mărturisirea ce a făcut sau înaintea începerii judecății, sau în cursul judecății".
Recunoașterea posibiRON identități dintre între modelele înregistrate de recurenta reclamantă și modelele prevăzute în anexele actelor normative obligatorii menționate, respectiv caietul de sarcini întocmit conform Hotărârii C.C.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007, nu echivalează cu recunoașterea săvârșirii faptei ilicite invocate prin prezenta acțiune, care are ca obiect constatarea faptului încălcării de către pârâtă a dreptului exclusiv al reclamantei de a utiliza desenul sau modelul industrial protejat prin certificatul de înregistrare din 21 ianuarie 2008 și obligarea pârâtei la încetarea imediată a activităților de reproducere, fabricare, comercializare ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri.
Faptul că pe pagina de internet firma pârâtă susține că este „specializată în producția și comercializarea diverselor indicatoare (panouri) de securitatea muncii și a numerelor de înmatriculare. Din anul 2007 societatea deține certificarea iso 9001, fapt ce ne permite să participăm la numeroase licitații din țară.", nu înseamnă că încalcă dreptul la desen și model industrial al reclamantei.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) Legea nr. 129/1992 prin desen sau model se înțelege aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale ale produsului în sine și/sau ornamentația acestuia, iar conform art. 6 alin. (1) obiectul cererii poate fi înregistrat în măsura în care constituie un desen sau model, în sensul art. 2, este nou și are un caracter individual. Astfel, se presupune că reclamanta are un drept exclusiv asupra unui desen sau model nou și care are un caracter individual, iar nu pentru o întreagă clasă de produse a numerelor de înmatriculare.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu referire la dispozițiile art. 30 Legea nr. 129/1992 și art. 3 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006.
Decizia are la bază defectuoasa interpretare a termenului de: ofertă spre vânzare, acceptarea ofertei, încheierea contractului și executarea acestuia.
Intimata a oferit spre vânzare modelul industrial protejat, iar autoritatea contractantă a acceptat oferta întrucât avea cel mai bun preț, urmând ca ulterior să se încheie contractul, în sprijinul celor arătate fiind și dispozițiile art. 3 lit. q) și r) O.U.G. nr. 34/2006.
Instanța mai arată în motivare că în cadrul procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 oferta are un alt obiect decât oferta de vânzare prevăzută de art. 30 Legea nr. 129/1992, fără a lămuri care este acela și de ce actul efectuat de intimată nu este o ofertă de vânzare.
A fost greșit apreciată împrejurarea că prezentarea la o licitație publică cu un produs contrafăcut nu reprezintă o încălcare a Legii nr. 129/1992.
Instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 294 C. proc. civ., atunci când a refuzat să ia în considerare o probă depusă la dosar și anume dovada că intimata oferă și comercializează acest tip de produse, omițând că a fost învestită cu judecarea unei acțiuni în contrafacere și că raportarea numai la momentul licitației este greșită.
Reclamanta a fost prejudiciată prin declararea ofertei societății pârâte ca fiind câștigătoare.
Faptul că există identitate între modelele înregistrate la O.S.I.M. și actele normative imperative ale C.G.M.B. nu impietează asupra dreptului societății reclamante deoarece hotărârea G.G.M.B. nu o privește pe reclamantă deoarece dreptul acesteia este protejat cu începere de la 13 octombrie 2006, iar hotărârea C.G.M.B. este din 13 septembrie 2007.
Titularul dreptului este singurul în măsură să decidă când și cum își exercită dreptul așa încât este de neînțeles de ce instanța de apel nu reține culpa pârâtei.
Argumentul instanței înseamnă că pârâta era ținută să respecte modelele prevăzute în anexele actelor normative este incorect deoarece trebuia să nu se prezinte la licitație cu un model al cărui autor este altă persoană.
Atașat recursului au fost depuse o serie de printări de pe internet referitoare la activitatea societății intimate.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept aplicabile cauzei, reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.
Reclamanta este titulara drepturilor exclusive pentru modelele industriale, conform certificatului de înregistrare a modelului din 21 ianuarie 2008, reprezentând trei plăcuțe de numere de înregistrare destinate autovehiculelor care nu se află înscrise în circulație, dar care se află în evidența consiliilor locale, depozitul reglementar fiind constituit la 13 septembrie 2007.
Cele trei modele industriale sunt identice descrierii din Hotărârea C.G.M.B. nr. 199 din 13 septembrie 2007: plăcuțele de înregistrare sunt de culoare galbenă reflectorizantă, având în stânga stema (municipiului București), urmată de numărul de înregistrare, ambele de culoare neagră; plăcuțele sunt din aluminiu cu grosimea de 1 mm, având conturul și cifrele în relief, cifrele având forma și dimensiunile în conformitate cu art. 23.2 din SR ISO 13078; pentru mopede, forma și dimensiunile plăcuțelor cu numărul de înregistrare fiind prevăzute în figura nr. 3.
Situația de fapt mai sus descrisă nu este contestată de recurentă, astfel cum rezultă din chiar conținutul criticilor formulate.
Cererea formulată de reclamantă este o acțiune în contrafacere raportată la conduita comercială a pârâtei anterior învestirii instanței de judecată, circumstanțiat, așa cum rezultă din motivarea dată demersului judiciar, licitației publice organizată de Primăria sectorului 2 București pentru achiziție publică a acestui tip de plăcuță de identificare.
Drept urmare, față de limitele învestirii, cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, instanța de apel nu a extins cercetările și pentru alte situații de fapt invocate de reclamantă pentru prima dată în apel, așa încât dispozițiile art. 294 C. proc. civ. au fost pe deplin respectate.
Printre argumentele recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 294 C. proc. civ. se află și neluarea în considerare a probatoriilor administrate în apel concretizate în informațiile aflate pe internet cu privire la activitatea pârâtei-intimate, argumente ce nu pot fi cercetate în recurs față de dispozițiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ..
Deciziile pronunțate în apel pot fi cercetate în etapa procesuală a recursului doar pentru aspecte de nelegalitate și nu pentru aspecte de netemeinicie cum sunt cele referitoare la analizarea probatoriului.
Un alt motiv de nelegalitate invocat se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 din lege, referitoare la acțiunea în contrafacere.
Prin contrafacere în cazul particular al desenelor și modelelor industriale, se înțelege reproducerea originalului în mod fraudulos, fără acordul titularului dreptului acestora și prezentarea lui ca autentică, în scopul fabricării de produse cu aspect identic.
În cauza de față, reclamanta nu a dovedit intenția de fraudă a paratei.
Circumstanțele de fapt reținute de ambele instanțe de fond și necontestate, exclud ideea de fraudare a drepturilor protejate de CDMI deținut de recurentă.
Aceasta nu a devoalat pe parcursul derulării licitației faptul că este titulara dreptului de proprietate industrială a modelului înscris în caietul de sarcini, cu toate că bunele practici comerciale ar fi obligat-o la aceasta.
Parata nu a făcut decât să respecte termeni înscriși în caietul de sarcini, fără intenția de a prezenta oferta sa în mod fraudulos, în sensul art. 30 Legea nr. 192/1992 privind protecția desenelor și modelelor, republicată în baza Legii nr. 289/2007.
Simpla participare la o licitație publică, cu respectarea standardelor prevăzute în caietul de sarcini nu reprezintă ofertă de vânzare frauduloasă, de prezentare ca originale a produselor lor în detrimentul firmei concurente, câtă vreme dreptul exclusiv de exploatare al reclamantei asupra modelului a fost opus abia la momentul când pârâta a câștigat licitația.
Drept urmare reținerea instanței de apel că nu sunt întrunite condițiile art. 30 Legea nr. 192/1992 este corectă.
Recurenta invocă și faptul că instanța nu a motivat în concret care este distincția dintre oferta prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 și oferta de vânzare prevăzută de art. 30 din legea speciala.
Critica este corectă, dar nu conduce la modificarea soluției căci rezolvarea este conformă legii, întrucât așa cum s-a arătat, intenția de fraudă a pârâtei nu rezultă din niciunul din actele săvârșite cu ocazia participării la procedura privind atribuirea contractului de achiziție publică privind certificate de înregistrare și plăcuțe de numere de înregistrare manopede imprimante falsificabile și plăci de aluminiu.
Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
Recurenta va fio obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în această etapă procesuală, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în cuantum de 5000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V.I. SRL împotriva deciziei civile nr. 14A din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC S.I. SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.