Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04 martie 2009, pe rolul Tribunalului București, sectia a IV-a civilă, reclamanta SC G.C.G. SRL a chemat în judecată Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA și Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 județului Ilfov - Consiliul Local Ștefăneștii de Jos și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 20 ianuarie 2009 și procesul-verbal din 9 iulie 2008 pentru reclamanta SC G.C.G. SRL ce deține în proprietate, împreună cu SC W.I. SRL, în cote egale de câte ½, imobilul supus exproprierii, compus din teren situat în comuna Ștefăneștii de Jos, tarlaua 1, parcela X, județul Ilfov, în suprafață totală de 848 m.p.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2010, față de precizarea reclamantei în sensul că pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 județul Ilfov - Consiliul Local Ștefăneștii de Jos nu are calitate procesuală pasivă, tribunalul a dispus înlăturarea acesteia din citativ.
Prin Sentința civilă nr. 1040 din 25 mai 2011, Tribunalul București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC G.C.G. SRL și a obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA la plata către reclamantă a sumei de 62.008,94 RON (echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat (cota de %), în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de comisia de experți și a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON (3.000 RON onorariu expert și 3.000 RON onorariu avocat), cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara imobilului situat pe teritoriul administrativ al comunei Ștefăneștii de Jos, județul Ilfov tarla 1, parcela X, în suprafață de 848 m.p.
Imobilul a fost inclus în Hotărârea nr. 1546/2006 modificată și completată prin Hotărârea nr. 812/2007 și prin Hotărârea nr. 425/2008 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcția autostrăzii București - Brașov, tronsonul București - Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei; Gherghița, Drăgănești, Râfov, Dumbrava, Berceni, Bărcănești și Ploiești".
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 46/1/2009, s-a aprobat acordarea unei despăgubiri în cuantum de 13.515,39 RON pentru terenul în suprafață de 848 m.p., suma fiind consemnată pentru SC W.I. SRL și SC G.C. SRL.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize, iar în urma efectuării raportului de expertiză tehnică în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, comisia de experți a propus suma de 62.008,94 RON (echivalentul a 14.840,00 euro), reprezentând despăgubiri pentru cota de ½ din imobilul expropriat, precizând totodată că nu se poate vorbi despre un alt prejudiciu și despre un spor de valoare pentru imobilul rămas neexpropriat.
Reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte că suma oferită drept despăgubiri nu este suficientă și rezonabilă și că nu reprezintă o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar prin Decizia nr. 230/A din 05 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul formulat și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769 euro, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat, în cota de ½ cuvenită reclamantei.
A obligat totodată reclamanta la 3.000 RON cheltuieli de judecată în apel, cheltuieli reprezentând onorariul de expertiză.
Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În fața primei instanțe a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară care a avut drept obiective: identificarea imobilului supus exproprierii, stabilirea valorii despăgubirilor în raport de două momente, respectiv momentul exproprierii și momentul realizării expertizei, stabilirea prejudiciului raportat la valoarea de circulație a bunului de la momentul exproprierii, la suprafața expropriată și la destinația pe care ar fi putut să o primească.
Expertul a avut în vedere ofertele de vânzare plasate pe internet.
Întrucât în ceea ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor este imperios necesar ca la calcularea cuantumului despăgubirilor experții și instanțele să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, instanța de apel a apreciat că se impune administrarea unui probatoriu suplimentar, constând într-o expertiză tehnică de evaluare a imobilului supus exproprierii.
În vederea întocmirii expertizei de evaluare, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri constând în contracte de vânzare-cumpărare ale unor imobile similare cu cel expropriat, atât la momentul întocmirii primului raport de expertiză, cât și la momentul efectuării expertizei în apel.
La data de 11 mai 2012 a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de experții C.N., P.M. și V.G.
Din concluziile raportului de expertiză, rezultă, la data de 14 mai 2011, valoarea cotei de ½ din terenul expropriat în suprafață de 848 m.p. este de 44.213,5 RON, echivalentul a 10.769 euro. De asemenea, prin raportul de expertiză s-a concluzionat că, prin expropriere nu au fost aduse prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor de valoare pentru terenul rămas.
La raportul de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către Statul Român prin C.N.A., care în esență vizau faptul că nu au fost avute în vedere toate contractele depuse la dosarul cauzei.
Obiecțiunea a fost respinsă de instanță cu motivarea că experții au prezentat un tabel ce conține un număr de 6 contracte, în cadrul căruia au fost analizate prețurile de tranzacționare, conformându-se astfel, atât obiectivelor stabilite de instanță, cât și prevederilor legale.
O altă obiecție a vizat concluzia experților în sensul că prin expropriere nu au fost aduse prejudicii economice proprietarilor, dar nici spor de valoare pentru terenul rămas.
Obiecțiunea a fost respinsă de instanță care a reținut că experții au motivat concluzia din expertiză, arătând că utilizarea terenurilor rămase neexpropriate rămâne de tip agricol (culturi vegetale) și, în consecință, nu se aduc prejudicii economice proprietarului, dar nici nu se aduce un spor de valoare pentru terenul rămas.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanta SC G.C.G. SRL și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
1. Reclamanta SC G.C.G. SRL critică decizia instanței de apel pentru următoarele motive, pe care le întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ:
a. În mod greșit instanța de apel a avut în vedere valoarea despăgubirilor raportate la data de 14 mai 2011. Raportarea valorii despăgubirilor la data efectuării raportului de expertiză este eronată, deoarece instanța nu trebuie să aibă în vedere o interpretare literală a art. 26 din Legea nr. 33/1994, ci intenția legiuitorului care a urmărit să repare prejudiciul real suportat de persoana expropriată. Aceasta presupune o evaluare a prejudiciului în raport de data emiterii hotărârii contestate, 10 mai 2009.
Recurenta mai arată că această interpretare respectă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituția României.
b. Instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. atunci când a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată deoarece acțiunea reclamantei nu a fost apreciată ca nefondată, ci a fost doar modificat cuantumul despăgubirilor solicitate. Mai mult, onorariul de expert, în cuantum de 3.000 RON nu fusese achitat de pârât la data pronunțării deciziei recurate.
2. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA formulează următoarele motive de recurs, pe care le încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece la stabilirea cuantumului despăgubirilor în valoare de 10.769 euro (25,4 euro/m.p.) nu a ținut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la prețul real de tranzacționare al terenurilor similare cu cel expropriat.
Astfel, experții nu au avut în vedere decât două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din 4 iulie 2011 și contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 2011, care au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, niciunul nefiind situat în tarlaua 1.
De asemenea, experții, s-au raportat în mod greșit la momentul efectuării raportului de expertiză la prima instanță, 14 mai 2011, în loc să se raporteze la momentul întocmirii raportului la instanța de apel, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Mai mult, comisia de experți nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă că prețul unitar pentru astfel de terenuri este de 1,8 euro/m.p., un preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
În plus, este de notorietate faptul că, în prezent, din cauza crizei economice, piața imobiliară a scăzut, influențând în mod direct prețurile de tranzacționare.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constate de recursurile declarate nu sunt fondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
La. reclamanta SC G.C.G. SRL susține, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea deciziei recurate pentru greșita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În opinia recurentei, din cuprinsul prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, ar rezulta că valoarea despăgubirilor stabilite de instanță trebuie să se raporteze nu la data efectuării raportului de expertiză, ci la data emiterii hotărârii de expropriere.
Critica nu este fondată.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994: „(..) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (..)".
Reglementarea expresă a unui anumit moment ca dată de referință în calculul despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate denotă intenția legiuitorului de a raporta stabilirea cuantumului despăgubirilor la acel moment. Dacă ar fi dorit o altă dată de referință, așa cum se susține prin motivele de recurs, legiuitorul ar fi reglementat acest aspect printr-o normă juridică.
În plus, reglementarea expresă a datei de referință în stabilirea cuantumului despăgubirilor, ca fiind data efectuării raportului de expertiză, determină o suprapunere între conținutul literal și cel real al normei și, contrar celor susținute de recurentă, împiedică înlăturarea interpretării literale a normei menționate.
Nu pot fi primite nici argumentele legate de încălcarea art. 44 din Constituția României, cât timp, prin Decizia nr. 996 din 8 iunie 2010, Curtea Constituțională a reținut conformitatea normei pretins încălcate cu dispozițiile constituționale.
b. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C. proc. civ..
Curtea de Apel a stabilit în mod corect că, în cauză, a existat, în raport de soluția pronunțată, de admitere a apelului declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, o culpă procesuală a reclamantei SC G.C.G. SRL.
Împrejurarea că, urmare a apelului declarat, instanța de apel nu a respins în totalitate contestația formulată, ci a modificat numai cuantumului despăgubirilor acordate, nu înlătură culpa procesuală a reclamantei și nu atrage nelegalitatea deciziei din perspectiva art. 274 C. proc. civ., întrucât obiectul cererii de chemare în judecată 1-a constituit tocmai pretenția reclamantei de majorare a despăgubirilor stabilite de expropriator.
Prin urmare, fiind în culpă procesuală, prin aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta a fost în mod legal obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, cheltuieli solicitate de pârât.
Deși prin cererea de recurs, reclamanta a fost indicat și prevederile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. , Înalta Curte nu va exercita controlul judiciar din perspectiva acestor motive de recurs, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu poate fi circumscrisă acestor cazuri de modificare a deciziei recurate.
2. Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA este, de asemenea, nefondat.
Recurentul susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, formulând în acest sens mai multe argumente și anume: (a) instanța nu a ținut cont de toate dovezile existente la dosar referitoare la prețul real de tranzacționare, ci a avut în vedere doar două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv contractul din 4 iulie 2011 și contractul din 6 mai 2011, ce au ca obiect terenuri care nu sunt similare cu cel supus exproprierii, niciunul nefiind situat în tarlaua 1, (b) s-a raportat în mod greșit la momentul efectuării raportului de expertiză la prima instanță, 14 mai 2011, iar nu la momentul întocmirii raportului de expertiză în faza de judecată a apelului, (c) nu a avut în vedere nici Grila Camerei Notarilor Publici din care rezultă un preț cu mult inferior celui oferit cu titlu de despăgubire.
Susținerile formulate nu sunt întemeiate.
a. În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de judecată trebuie să se raporteze la valoarea de tranzacționare, câtă vreme textul menționat dispune că: „experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
Prin „imobile de același fel", în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994 se înțeleg imobile cu aceleași caracteristici fizice, de localizare și utilizare, iar potrivit aceleiași norme legale, la stabilirea despăgubirilor, instanța trebuie să aibă în vedere imobile din aceeași „unitate administrativ-teritorială".
Înalta Curte apreciază că, prin însușirea raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, instanța de apel a respectat prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, au fost avute în vedere prețurile de tranzacționare rezultate din trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate la nivelul anului 2011 - contractele din 6 mai 2011, din 4 iulie 2011 și din 29 iulie 2011 - având ca obiect terenuri aflate în aceeași unitate administrativ-teritorială și cu caracteristici apropriate celui în litigiu.
Împrejurarea că experții au avut în vedere terenurile ce fac obiectul celor trei contracte menționate, deși acestea nu sunt situate în aceeași tarla cu terenul în litigiu, nu face ca hotărârea instanței de apel, întemeiată pe raportul de expertiză astfel întocmit, să fie pronunțată cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Aceasta deoarece textul menționat impune condiția ca imobilele să fie „de același fel" și „situate în aceeași unitate administrativă", interesând prin urmare caracteristici similare (iar nu identice), fizice, de localizare și utilizare care se reflectă în prețul de tranzacționare.
b. În ceea ce privește data de referință a prețurilor de tranzacționare, Înalta Curte constată că apelantul-pârât nu a solicitat evaluarea terenului la data efectuării raportului de expertiză în apel, așa cum rezultă din încheierea de la termenul de judecată din data de 20 martie 2012 când au fost stabilite obiectivele raportului de expertiză.
Prin acea încheiere, instanța a dispus ca, la stabilirea despăgubirilor, experții să aibă în vedere două date de referință - respectiv anul 2009 și anul 2011 -, iar pârâtul a achiesat la aceste obiective, nesolicitând calcularea despăgubirilor și în raport de data efectuării raportului de expertiză în apel. Nici obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de apelant nu au cuprins susțineri în acest sens.
De aceea, nu poate fi primită critica formulată în sensul nelegalității deciziei recurate pentru stabilirea unui cuantum al despăgubirilor ce nu se raportează la data efectuării raportului de expertiză în apel, ci la data efectuării raportului de expertiză în fața primei instanțe, susțineri justificate de o scădere a valorilor pe piața imobiliară în intervalul 2011 - 2012.
c. Nu există nicio dispoziție legală care să impună instanței obligația ca, în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, să aibă în vedere prețurile de tranzacționare stabilite prin grila notarilor publici.
Textul legal impune numai condiția ca instanța să aibă în vedere prețurile de tranzacționare, rămânând la latitudinea instanței administrarea probelor din care să rezulte acest preț.
Or, cât timp, prin contractele de vânzare-cumpărare atașate raportului de expertiză efectuat s-a făcut dovada prețurilor de tranzacționare pentru imobile de același fel cu cel aflat în litigiu, nu se poate susține că au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC G.C.G. SRL și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. împotriva Deciziei nr. 230 A din 5 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2013.
Procesat de GGC - AS