Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 20 iulie 2009, reclamanții S.D. și S.M. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 183 din 30 aprilie 2009, emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, referitor la art. 2 obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului situat în comuna M.V., Județul Ilfov, tarlaua 121, parcela 484 și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ca urmare a scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților, în suprafață de 6.425 m.p. și în suprafață de 1.077 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață totală de 9440 m.p., din care suprafața de 1938 m.p., a fost expropriată în urma H.G. nr. 1546/2006 și nr. 181/2009, iar prin Hotărârea nr. 183/2009, a fost stabilită valoarea de 4,3 euro/ m.p.
Această valoare este incorectă, întrucât comuna M.V. înregistrează un progres vizibil în plan economic, fiind introdusă rețea de gaze și canalizare, zona fiind cunoscută ca una deosebit de pitorească, cu lacuri, păduri și obiective turistice.
Prin sentința civilă nr. 1225 din 20 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV - a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experții S.F., A.N. și M.V., în raport de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 152.285 lei, echivalentul a 36.822 euro, iar pentru lotul în suprafață de 1.077 m.p., considerat neutilizabil de către reclamanți, s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a 20.463 euro.
Împotriva acestui raport de expertiză, reclamanții și pârâtul au formulat obiecțiuni, admise de către prima instanță.
Potrivit răspunsului la obiecțiuni întocmit, doi dintre experți și-au menținut concluziile din raportul de expertiză inițial.
Prima instanță a apreciat că nu poate fi luată în considerare niciuna dintre valorile imobilului stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză de 152.285 lei întrucât acestea nu reprezintă valoarea reală a imobilului, în sensul de preț la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel situate în aceeași unitate administrativă.
A mai reținut instanța de fond că, un teren extravilan, arabil de 1938 m.p., nu s-ar putea vinde niciodată cu suma de 36.822 euro, iar valorile reținute în raportul de expertiză nu țin cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd o scădere a prețului în situația în care lucrările executate aduc un spor de valoare proprietății celui expropriat.
În raport de aceste considerente tribunalul a apreciat că valoarea cea mai apropiată de realitate ce va fi luată în considerare este cea menționată în H.G. nr. 183/2009, de 88.250,71 lei.
S-a mai avut în vedere că reclamanții au achitat un preț în data de 28 februarie 2007 pentru întreaga suprafață de 9.440 m.p., de 99.635,5 lei, iar prin raportul de expertiză a fost stabilită o valoare de 152.285 lei, în condițiile în care prețurile terenurilor au scăzut dramatic.
Că, pentru un teren arabil de 1.938 m.p., experții au stabilit o valoare de circulație de 36.822 euro, iar pentru suprafața de 1.077 m.p., o valoare de 20.463 euro, adică pentru circa 3.000 m.p., valoarea unui teren extravilan ar fi de circa 57.000 euro, fapt imposibil, în contextul în care un ha. de teren extravilan în România se vinde cu maxim câteva mii de euro, iar în U.E. prețul unui teren extravilan între 10.000 - 30.000 euro și numai în cazuri excepționale se ajunge la 40.000 - 50.000 euro.
A mai reținut prima instanță că, dacă prețul de evaluare al experților ar fi luat în considerare, un ha. teren extravilan în România s-ar vinde cu 190.000 euro, adică 19 euro/ m.p.
Prima instanță a mai apreciat că valoarea de circulație a terenului rămas în proprietatea reclamanților nu poate reprezenta un prejudiciu, fiind evident că lucrările executate aduc un spor de valoare datorită vecinătății autostrăzii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S.D. și S.M. solicitând obligarea pârâtei la acordarea unor despăgubiri corecte pentru exproprierea terenului în suprafață de 1.938 m.p., și despăgubiri pentru suprafețele de teren rămase în proprietatea reclamanților de 6.425 m.p., și 1.077 m.p.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că, cei trei experți au aplicat în mod corect dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, ținând cont de prețul cu care se vând imobilele similare din zona M.V., stabilind corect și daunele provocate.
Au mai arătat apelanții că, proba cu expertiză nu putea fi combătută decât printr-o altă expertiză, instanța neavând competență în acest sens, iar în ceea ce privește despăgubirile pentru suprafața de 1.077 m.p., în mod greșit nu au fost acordate, având în vedere că suprafața respectivă se află în zona de protecție.
Condițiile dificile de exploatare a terenului îl fac să fie nerentabil de exploatat, prejudiciul având un caracter cert.
Apelanții au susținut că terenul în litigiu a fost cumpărat la data de 28 februarie 2007, ca urmare a încheierii unui antecontract de vânzare cu 6 luni înainte de publicarea H.G. nr. 1546/2006, astfel că în mod greșit s-a reținut că terenul a fost cumpărat din considerente speculative.
Instanța de apel a încuviințat proba cu o nouă expertiză tehnică și a suplimentat proba cu acte.
Prin decizia civilă nr. 255/ A din 21 iunie 2012 Curtea de Apel București, secția a IV - a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți reținând în considerentele hotărârii următoarele:
În privința situației de fapt existentă în speță, a reținut că prin Hotărârea nr. 183/2009 emisă de C.N.A.D.R. - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 s-a dispus acordarea de despăgubiri în cuantum de 88.250,71 lei.
Expertiza efectuată în fața primei instanțe a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 152.285 lei echivalentul sumei de 36.822 euro, iar pentru lotul în suprafață de 1.077 m.p., s-au propus despăgubiri în cuantum de 84.629 lei, echivalentul a 20.463 euro.
În ceea ce privește valoarea terenului supus exproprierii aprecierea primei instanțe este confirmată prin raportul de expertiză efectuat în apel.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că expertiza efectuată în fața primei instanțe nu a respectat criteriile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea despăgubirilor propuse pentru terenul expropriat s-a realizat prin metoda comparației vânzărilor, având la bază oferte de vânzare extrase din anunțurile de publicitate imobiliară de pe internet.
Or, sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ - teritorială” la care face referire art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare - cumpărare și nu oferte de preț extrase de la rubricile de vânzare de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Expertiza dispusă în apel a stabilit o valoare a terenului supus exproprierii la data întocmirii raportului de expertiză în sumă de 84.474 lei (19.380 euro), adică 10 euro/ m.p., sumă mai mică decât cea oferită de expropriator prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor (88.250,71 lei).
Prin urmare, în raport de expertiza efectuată în apel, Curtea a reținut că în mod corect prima instanță a stabilit că cererea de acordare a unei despăgubiri mai mari, pentru terenul expropriat în cauză este nefondată.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin expropriere, experții au stabilit pentru cele două suprafețe de teren una de 1.077 m.p., situată în partea de est, aflată în totalitate în zona de protecție și alta de 6.425 m.p. aflată în partea de vest, din care doar suprafața de 1.000,92 m.p. este afectată de zona de protecție, la suma de 35.969 euro (150.475 lei) la data exproprierii și respectiv suma de 20.779,20 euro, sumele reprezentând valoarea de circulație a celor două terenuri.
Curtea a reținut că potrivit art. 17 din O.G. nr. 93/1997, zonele de protecție rămân în proprietatea și în gospodăria persoanei expropriate cărora le incumbă obligația lor să nu aducă prejudicii drumului sau siguranței traficului.
Curtea, a mai reținut că reclamanții au pretins cu titlu de despăgubiri suma reprezentând valoarea de circulație a terenului aflat în zona de protecție a autostrăzii, acțiunea fiind soluționată în limitele formulate și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții S.M. și S.D. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., criticând faptul că instanța nu s-a pronunțat în niciun fel cu privire la folosirea unei alte valori de schimb valutar decât cea reală, dar și ignorarea completă a probatoriilor efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză.
Cel de al treilea motiv de recurs vizează motivarea pe care instanța de apel a dat-o respingerii capătului de cerere vizând acordarea de despăgubiri pentru partea de teren rămasă neexpropriată.
Sub acest aspect recurenții - reclamanți au arătat că nu au solicitat niciodată valoarea de înlocuire a terenului aflat în zona de protecție, ci au solicitat despăgubirile conform dispozițiilor legale.
În raport cu cele expuse, recurenții - reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, omologarea raportului de expertiză efectuat la judecata în fond și în consecință admiterea capătului de cerere vizând cuantumul despăgubirilor incluzând și despăgubirile pentru terenul rămas în proprietatea acestora.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele considerente:
Criticile susținute în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sunt nefondate.
Deși, se susține de către recurenți existența unor considerente contradictorii, în realitate critica vizează starea de fapt reținută de instanță și cea care rezultă din expertiza tehnică efectuată în apel.
De altfel, hotărârea recurată este amplu motivată, cuprinzând argumentele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorilor, precum și cele pentru care au fost înlăturate anumite susțineri ale recurenților.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat pentru cele două suprafețe de teren, rămase în proprietatea recurenților, aflate în zona de protecție, în mod corect, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au făcut nicio dovadă referitoare la dificultățile de exploatare a terenurilor și nu justifică acordarea de despăgubiri egale cu valoarea de circulație a terenului în litigiu.
În speță, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat acordarea despăgubirilor pentru micșorarea valorii de circulație a terenului rămas în proprietate, afectat de expropriere, acțiunea fiind soluționată cu respectarea principiului disponibilității.
Nemulțumirea recurenților legată de faptul că instanța de apel a ignorat probatoriile efectuate în cauză, respectiv rapoartele de expertiză nu se poate încadra în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Este nefondată și critica privind procedeul de stabilire a despăgubirilor în lei și nu în euro, expropriatorul având obligația realizării unei despăgubiri efective care să fie la adăpost de riscul de curs valutar.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul formulat de reclamanții - recurenți va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții S.D. și S.M. împotriva deciziei civile nr. 255/ A din 21 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013