Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I. a chemat în judecată A.N.V., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să constate nulitatea Ordinului nr. 5683 din 11 aprilie 2006 emis de vicepreședintele A.N.V.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta prin Comisia de disciplină a dispus sancționarea sa disciplinară, fără a avea dovezi, fără a descrie fapta săvârșită și în ce constă aceasta și fără a menționa dispozițiile legale încălcate și termenul în care actul administrativ poate fi contestat.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2193 din 9 octombrie 2006 a respins ca nefondată excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Totodată a admis acțiunea reclamantei B.I. și a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 5683 din 11 aprilie 2006, emis de pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, se completează cu prevederile legislației muncii astfel că dispoziția de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, cel sancționat putându-se adresa direct instanței judecătorești fără îndeplinirea procedurii prealabile.
A mai reținut și că actul administrativ de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei făcute în timpul cercetării faptei și nici termenul în care actul administrativ poate fi atacat. Pe de altă parte, reținându-se nelegala constituire a Comisiei de disciplină s-a constatat că și cercetarea desfășurată de aceasta este nulă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel recurenta a susținut că:
- acțiunile prevăzute la art. 68 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici nu pot face excepție de la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004 cum ar fi de exemplu neîndeplinirea procedurii prealabile.
- instanța a reținut în mod greșit că cercetarea reclamantei s-ar fi efectuat în mod nelegal de către Comisia de disciplină care a efectuat cercetarea administrată prealabilă a faptei cu toate că recurenta a invocat că sentința nr. 1582/2005 a Curții de Apel București a rămas irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ nr. 1372/2006, ordinul contestat fiind emis la 11 aprilie 2006, data la care sentința în cauză nu devenise irevocabilă.
- Ordinul A.N.V. nr. 5683 din 11 aprilie 2006 a fost emis în conformitate cu normele legale în materie întrucât în preambulul acestuia sunt consemnate mențiuni privind descrierea faptei, temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară și instanța competentă la care poate fi contestat. Cât privește termenul și instanța la care se atacă s-a susținut că acestea sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, lege cadru în materie.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Ordinul nr. 5683 din 11 aprilie 2006 emis de conducătorul A.N.V., reclamanta a fost sancționată potrivit art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pentru încălcarea prevederilor art. 12 lit. g) din Codul de conduită al funcționarului public din cadrul A.N.V., cu sancțiunea prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.
Potrivit art. 35 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003, actul administrativ de sancționare, sub sancțiunea nulității trebuie să aibă un anumit conținut precum: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui sancționat, temeiul legal a aplicării sancțiunii etc.
În speță, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei se constată însă că Ordinul de sancționare nu cuprinde motivele pentru care în timpul cercetării faptei au fost înlăturate apărările reclamantei și de asemenea nu prevede nici termenul în care acesta poate fi contestat.
Astfel referitor la primul aspect urmează să se constate că atât referatul întocmit de Comisia de disciplină la data de 1 martie 2006 cât și raportul întocmit de aceasta la data de 27 martie 2006 a analizat formal fapta săvârșită de reclamantă ca și obiecțiunile acesteia la concluziile comisiei, conchizându-se că „în cauză au fost administrate toate probele necesare și că în urma administrării acestora și a audierii reclamantei săvârșirea unei abateri disciplinare.
De altfel, dacă avem în vedere sentința nr. 1582 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 1684 din 15 mai 2005 prin care a fost constituită comisia de disciplină din cadrul A.N.V. rezultă că ordinul de sancționare a fost emis de către o Comisie de disciplină nelegal constituită și așa cum corect a reținut instanța de fond aplicându-se principiul de drept „quod nullum est, nullum producit effectum” rezultă că cercetarea administrativă efectuată de această comisie este nulă absolut.
Examinându-se și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența vreunui motiv de casare recursul declarat de A.N.V. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2193 din 9 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.