Inexistenţa dreptului de autor asupra proiectului de scenariu al unei emisiuni de divertisment (operă audiovizuală). Creaţii excluse de la protecţia legală.
Cuprins pe materii : Dreptul proprietății intelectuale. Drepturi de autor și drepturi conexe.
Index alfabetic : operă audiovizuală
- proiect de scenariu
- emisiune de divertisment
Decretul nr. 321/1996, art. 9, art. 11, art. 13
Ideea sau conceptul unei emisiuni de televiziune - operă audiovizuală - pe teme astrologice sau semne ale zodiacului, nu pot constitui obiect al dreptului de autor, date fiind dispoziţiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996 care dispun în sensul că: „nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”.
Forma de exprimare invocată de către recurent este cea de proiect/sinopsis al unei eventuale emisiuni, aşadar o posibilă operă scrisă, care, însă, din punct de vedere al cerinţelor de concurs şi în contextul scopului eventual de realizare a unei opere audiovizuale (emisiune de televiziune) nu are decât valenţa unei etape pregătitoare, premergătoare, ce precede realizarea scenariului emisiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996 „sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei.”
În consecinţă, un proiect de scenariu fără a fi scenariul însuşi (ori, eventual, dialogurile efectiv purtate în emisiune) nu poate constitui temei al constatării încălcării vreunui drept de autor, întrucât doar crearea scenariului (ori a dialogurilor) ca operă scrisă (chiar nefinalizată) inclusă în opera comună - opera audiovizuală - ar fi putut constitui premisa realizării comparaţiei cu emisiunea de televiziune cu privire la care se pretinde încălcarea dreptului de autor.
Prin urmare, nu poate fi reţinut în patrimoniul reclamantului un drept de autor cu privire la formatul unei emisiuni de divertisment având la bază ideea de semne zodiacale, dat fiind caracterul general al solicitării, întrucât obiect al dreptului de autor nu poate constitui decât o formă concretă de exprimare, ce întruneşte criteriul originalităţii, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea sau destinaţia operei originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996.
Secția I civilă, decizia nr. 340 din 30 ianuarie 2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la 29 decembrie 2008, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâţii SRTv, D.M. şi E.Ş., solicitând să se constate că este titularul dreptului de autor asupra formatului operei „Zodiac Astro Show”; să se constate încălcarea drepturilor sale de autor prin producerea şi difuzarea, fără acordul reclamantului, de către SRTv (pe canalul Tv.R. în direct şi în reluare, precum şi pe canalul Tv.R.) a emisiunii „Cafeneaua Astrelor”, emisiune ce a folosit aceeaşi idee şi format ca cele ale operei „Zodiac Astro Show”; să se dispună obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului său de autor prin plata sumei de aproximativ 800.000 euro (în lei la cursul din ziua plăţii efective); să se dispună obligarea pârâţilor să publice în Monitorul Oficial al României şi într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala lor, hotărârea definitivă şi irevocabilă ce se va pronunţa; să se dispună obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii în cuantum de 2.000 lei pe zi de întârziere până la executarea celui de-al patrulea capă de cerere.
În motivarea cererii, reclamatul a arătat că în perioada martie 1995 - martie 1996 a produs emisiunea „Zodiac Astro Show” ca rezultat al înregistrării unui spectacol cu public ce beneficia de un scenariu metaforic cu trimitere la simbolul zodiacal; acest spectacol avea loc o dată pe lună, în diferite locaţii din ţară.
Ca urmare a înregistrării acestui spectacol produs de către reclamant, Tv.R. a difuzat emisiunea sub acelaşi nume cu acela al spectacolului menţionat - „Zodiac Astro Show”; după ciclul de 12 emisiuni (câte una pentru fiecare zodie), contractul de difuzare a încetat.
Reclamantul a învederat că a îmbunătăţit acest proiect prin revizuiri, diversificări ale scenariului, prin introducerea de jocuri, concursuri interactive, completări cu nume noi în conţinut, astfel încât în anul 2005 a propus o variantă la concursul de proiecte realizată de SRTv, proiect înregistrat la 28 decembrie 2005; acest proiect nu a fost însă acceptat de SRTv.
S-a mai arătat de către reclamant că a procedat la înregistrarea sub nr. x59 din 18 februarie 2005 acestui proiect (şi a altora de acelaşi gen) la Dacin Sara, şi anume: „Zodiac Astro Show”, „Miss/Mister Zodiac - Frumoşi şi deştepţi”, „Masca de la Miezul Nopţii”, Zodiac TV - compu-game”.
Reclamantul a avut cu pârâţii câteva întâlniri şi a purtat corespondenţă, iar în cele din urmă a procedat la notificarea acestora, solicitându-le recunoaşterea dreptului său de autor, însă aceştia au refuzat şi au continuat să difuzeze emisiunea, atât în direct, cât şi în reluare.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1 alin. (2), art. 7, art. 12, art. 138 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, Legea nr. 205/2000, H.G. nr. 1424/2003, O.G. nr. 124/2000 şi Legea nr. 11/1991, conchizând că formatul emisiunii „Zodiac Astro Show” îi aparţin în totalitate, iar opera iniţială este originală.
Pârâta SRTv a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a pârâţilor M.D. şi Ş.E., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în subsidiar, în cazul admiterii acţiunii reclamantului, să se dispună obligarea chemaţilor în garanţie la plata către reclamant a despăgubirilor la care ar putea fi obligată în favoarea reclamantului, prin hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Pârâta, în cuprinsul întâmpinării a arătat că pretenţiile reclamantului sunt netemeinice, având în vedere că emisiunea „Cafeneaua Astrelor” a fost produsă de către SRTv pe baza unui proiect depus la structura de specialitate din cadrul SRTv - Departamentul Editori Coordonatori - de către pârâţii D.M. şi E.Ş. (angajaţi SRTv), în calitate de autori ai acestuia; prin urmare, este vorba despre o operă creată de către pârâţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi declarată ca fiind originală.
Referitor la emisiunea „Cafeneaua Astrelor”, pârâta a susţinut că nu a încălcat vreun drept de autor la momentul la care această emisiune a fost produsă şi radiodifuzată, întrucât autorii ei, pârâţii D.M. şi E.Ş., au cesionat către SRTv dreptul de radiodifuzare a acesteia, conform art. 13 şi art. 44 din Legea nr. 8/1996 şi a actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale acestora.
În ce priveşte susţinerea reclamantului, în sensul că i-ar fi fost încălcate drepturile de autor prin producerea şi difuzarea emisiunii „Cafeneaua Astrelor” (care ar fi folosit aceeaşi idee şi format ca la opera „Zodiac Astro Show”), pârâta învederează că potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996, modificată, ideile nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor.
În acest context, pârâta a precizat că ideea de a aborda astrologia într-un program de televiziune nu este şi nici nu poate fi protejată prin drept de autor, în timp ce posibilităţile de combinare a acestei teme sunt infinite şi pot fi diferenţiate prin maniera originală de transpunere într-o emisiune tv.
În ceea ce priveşte faptul ce i-a fost imputat (că ar fi folosit acelaşi format), pârâta a arătat că, potrivit ”Dicţionarului Explicativ de Televiziune Englez Român” - autor L.I., 2005, Ed. T., pag. 75, termenul de format reprezintă: ”structura definitorie a unei emisiuni, un anumit gen de emisiune, de exemplu, cele muzicale, pot avea mai multe formate”. De asemenea, conform Sistemului Internaţional Multidimensional de Clasificare a Programelor de Televiziune EBU - ESCORT 2.4, la capitolul definiţii: ”12. FORMAT. Acest domeniu este folosit pentru a clasifica programele după structura formatului, cu alte cuvinte, cum arată un program, indiferent de subiectul acestuia, iar în cele mai multe cazuri, acest domeniu poate fi aplicat corespunzător şi fără a fi audiat programul.”
Prin urmare, un format de emisiune este o modalitate de a prezenta structura unei viitoare posibile emisiuni, printr-o descriere succesivă a etapelor acesteia, fiind mai mult decât o idee şi mai puţin decât un scenariu (scenariul opera de creaţie intelectuală - text - care prezintă în detaliu conţinutul emisiunii, descrierea imaginilor, dialogurile tuturor participanţilor, mişcările actorilor/prezentatorilor etc.). Ca atare, fiind doar un simplu element de clasificare a emisiunilor, iar nu o creaţie, formatul nu este protejat de legea drepturilor de autor, aşa cum în mod eronat pretinde reclamantul, ci doar emisiunea în sine ce reprezintă o operă audiovizuală, al cărei producător este, în speţă, pârâta SRTv.
Pe de altă parte, s-a mai menţionat că Legea nr. 8/1996 nu defineşte noţiunea de «originalitate», dar o menţionează ca fiind o condiţie a protecţiei dreptului de autor, potrivit definiţiei legale de la art. 7; în acelaşi timp, jurisprudenţa a admis că originalitatea nu înseamnă noutate, astfel că o operă poate fi originală chiar dacă se aseamănă mult cu alte opere, câtă vreme similaritatea este fortuită şi nu este rezultatul copierii (cazul Feist Publications, Inc v. Rural Telephone Service Co.)
Pornind de la aceasta problematică şi continuând cu analiza concretă a celor două emisiuni supuse analizei, pârâta a solicitat să se constate că nu au fost încălcate în niciun fel drepturile de autor şi că între cele două formate există diferenţe evidente, de substanţă, care rezultă atât din consultarea celor două proiecte scrise, cât şi din vizionarea emisiunilor realizate în baza formatului „Cafeneaua astrelor”, ultima fiind o altă creaţie originală; în cuprinsul întâmpinării, pârâta a procedat la efectuarea unei analize comparative între cele două formate, dar şi între formatul ”Zodiac Astro Show” şi emisiunea tv intitulată ”Cafeneaua Astrelor”, enunţând numeroase şi substanţiale deosebiri între acestea, cele două emisiuni fiind opere audiovizuale distincte.
Pârâta a mai arătat că reclamantul, prin susţinerile sale, a recunoscut faptul că, în perioada martie 1995 - martie 1996, atunci când SRTv a difuzat o emisiune prin preluarea unui spectacol live realizat în regie proprie de către D.I., a intitulat-o, cu acordul reclamantului, ”Zodiac Astro Show”, în timp ce pârâta a recunoscut acestuia calitatea de autor al spectacolului live, prin menţiunea de pe generic «Un spectacol de D.I.».
Pe de altă parte, chiar din precizările reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în
judecată se desprinde în mod evident tendinţa acestuia de a-şi apropria cu titlu absolut ”ideea” unei emisiuni de divertisment pe teme de astrologie.
În concluzie, pârâta a susţinut că nu a încălcat niciun drept moral sau patrimonial de autor al reclamantului şi nu poate fi obligată la repararea vreunui prejudiciu moral, întrucât emisiunea „Cafeneaua Astrelor” realizată în baza scenariului (şi implicit a formatului) cu acelaşi nume este o operă audiovizuală originală, diferită ca substanţă, conţinut şi mod de realizare artistică de formatul „Zodiac Astro Show” invocat de către reclamant.
În ce priveşte cererea de chemare în garanţie, pârâta a învederat că, în situaţia în care totuşi cererea de chemare în judecată ar fi admisă (în tot sau în parte), solicită chemarea în garanţie a pârâţilor D.M. şi E.Ş. şi, în consecinţă, obligarea acestora la plata despăgubirilor, având în vedere următoarele motive:
SRTv este producătorul videogramei cuprinzând opera audiovizuală (emisiunea) «Cafeneaua Astrelor», anume potrivit art. 1061 din Legea nr. 8/1996, persoana juridică ce şi-a asumat responsabilitatea organizării şi realizării primei fixări a acesteia şi a şi difuzat emisiunea, în temeiul art. 113 din aceeaşi lege, ca organism de televiziune.
În consecinţă, pârâta nu deţine decât un drept conex dreptului de autor aferent acestei opere audiovizuale, drept conex ce poartă asupra videogramei astfel realizate, în timp ce autorii operei audiovizuale „Cafeneaua Astrelor” sunt pârâţii-chemaţi în garanţie care au creat această operă în calitatea lor de angajaţi ai SRTv, iar drepturile patrimoniale asupra acestei opere le aparţin, potrivit art. 44 din Legea nr. 8/1996.
Cesionând către SRTv, prin actele adiţionale la contractele individuale de muncă, dreptul de radiodifuzare a emisiunii „Cafeneaua Astrelor”, pârâţii-chemaţi în garanţie au garantat angajatorului SRTv caracterul original al acestei opere; prin urmare, în opinia pârâtei, pârâţii-chemaţi în garanţie sunt singurii ce ar putea fi obligaţi la plata unor despăgubiri, în cazul în care instanţa ar constata că această operă încalcă drepturile de autor aferente emisiunii „Zodiac Astro Show”, deţinute de reclamant.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 60 - 63, art. 115 şi urm. C.proc.civ., Legea nr. 8/1996, în special, art. 13, 44, 1061 şi 113 din acest act normativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 30 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii SRTv, M.D.A. şi Ş.E.; a respins cererea pârâtei de chemare în garanţie a pârâţilor M.D.A. şi Ş.E., dispunând obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a reţinut că în perioada martie 1995 - martie 1996 reclamantul a realizat un spectacol cu public în diferite locaţii din ţară având drept scop sărbătorirea unor persoane din viaţa publică născute sub acelaşi semn zodiacal, spectacol care a fost înregistrat şi ulterior difuzat de Tv R. sub acelaşi nume cu cel al spectacolului, adică ”Zodiac Astro Show”, în baza unui contract de difuzare încheiat între reclamant şi SR Tv.
Ulterior, în anul 2005, reclamantul a depus la concursul organizat de SR Tv, proiectul intitulat ”Zodiac Astro Show”, înregistrat la 28 decembrie 2005, proiect care însă nu a fost acceptat de către pârâtă.
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin producerea şi difuzarea emisiunii „Cafeneaua Astrelor” pe canalul Tv.R.1 şi Tv.R.I., de către pârâta SRTv, emisiune despre care susţine că ar fi folosit ideea şi formatul operei „Zodiac Astro Show” al cărei autor este şi prin care i-ar fi fost încălcate drepturile de autor, în concret, dreptul moral de a fi recunoscut ca autor al operei şi dreptul patrimonial de a obţine o remuneraţie pentru difuzare.
Cu privire la susţinerea că emisiunea „Cafeneaua Astrelor” a folosit aceeaşi idee cu opera „Zodiac Astro Show”, tribunalul a reţinut că ideea este exclusă de la protecţia dreptului de autor, conform dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996. Aşa fiind, s-a apreciat că dreptul de autor ar putea purta doar asupra formatului de emisiune „Zodiac Astro Show”, difuzată de SRTv în perioada martie 1995 - martie 1996.
Tribunalul a constatat că formatul de televiziune reprezintă, practic, structura unui program tv, protejat prin drepturi de autor, structură urmată de o emisiune televizată, începând de la decoruri, tema emisiunii şi finalizând cu categoriile de persoane care participă în cadrul ei.
S-a constatat că s-a depus la dosar contractul de asociere nr. x21/1995, având ca obiect asocierea SRTv şi SC M. SRL (reprezentată prin reclamantul M.I.), în scopul înregistrării în vederea difuzării pe postul de televiziune a spectacolelor „Zodiac Astro Show”, însă din clauzele acestei convenţii nu rezultă că reclamantul M.I. ar fi contractat în calitate le titular al vreunui drept de autor asupra formatului de program cu denumirea arătată.
Tribunalul a mai reţinut că nici din cuprinsul contractului de asociere nr. x9 din 12 februarie 2002 încheiat între SC R. SRL şi M.I., pe de o parte şi SC O.T. SA, pe de altă parte, având ca obiect producţia şi difuzarea emisiunii „Caleidoscop Zodiacal” nu rezultă că reclamantul M.I. ar fi contractat în calitate de titular al vreunui drept de autor asupra formatului de emisiune „Zodiac Astro Show”.
În aceste condiţii, s-a apreciat că obiect al dreptului de autor al reclamantului îl reprezintă spectacolele concrete realizate pentru pârâtă şi difuzate în cadrul fiecărei emisiuni dintre cele 12 care au făcut obiectul contractului, iar nu formatul emisiunii.
Referitor la proiectul de format de emisiune „Zodiac Astro Show” depus de reclamant la concursul organizat de către SRTv şi înregistrat la 28 decembrie 2005, prima instanţă a reţinut că reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi că este titular al dreptului de autor pretins încălcat de către pârâtă şi că acest drept a fost înregistrat la Dacin-Sara (societate pentru gestiunea colectivă a drepturilor de autor din cinematografie şi audiovizual).
Instanţa a constatat însă că reclamantul nu a probat înscrierea formatului de emisiune „Zodiac Astro Show” la Dacin-Sara, astfel încât, s-a apreciat că este lipsită de suport orice analiză comparativă între acest format şi cel al emisiunii realizate de către pârâţi cu denumirea ”Cafeneaua Astrelor” pentru că, şi în ipoteza în care s-ar constata elemente de similaritate între acestea, nu s-ar putea reţine vătămarea vreunui drept patrimonial al reclamantului şi, în consecinţă, existenţa prejudiciului material şi moral pretins.
În consecinţă, având în vedere cele reţinute, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996 şi art. 1169 C.civ., a respins acţiunea ca neîntemeiată; întrucât cererea de chemare în judecată a fost respinsă, s-a respins ca neîntemeiată şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SRTv împotriva pârâţilor M.D.A. şi Ş.E.; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ, reclamantul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul M.D.A., în cuantum de 10.349 lei.
Împotriva aceste sentinţe, reclamantul a formulat apel, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele de apel şi argumentele dezvoltate în susţinerea acestora fiind reproduse întocmai în cuprinsul deciziei recurate.
Prin decizia civilă nr. 82/A din 23 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de reclamant şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a dispus înlăturarea dispoziţiei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chematului în garanţie.
Pentru a decide în acest sens, în analiza criticilor formulate, instanţa de apel a constatat că esenţa spetei de faţă o constituie problema protecţiei formatelor de emisiuni, chestiune intens dezbătută de către profesioniştii din domeniu (inclusiv, cei din industria de entertainment).
În acest context, s-a apreciat că dezbaterea este justificată de interesul major pentru a da o forma adecvată de protecţie unui element cu o valoare deosebită în acest domeniu, dar care nu beneficiază de o reglementare proprie şi unitară; pe de altă parte, s-a apreciat că dezbaterea în cazul formatelor de emisiune este justificată şi de practica extinsă a programelor care imită structura unui program, urmărind să producă versiuni similare ale aceloraşi formate, pentru evitarea costurilor pe care le implică obţinerea unei licenţe (aşa-numita industrie a „copycat”-ului).
S-a mai constatat că, în prezent, dreptul de autor se află în centrul a numeroase polemici legate de finalitatea şi sensurile sale, de corelaţia cu dreptul la informare şi la cultură, de utilitatea socială a protecţiei autorilor.
Instanţa de apel a mai reţinut că la acest moment, nici definirea noţiunii de „format de televiziune” nu cunoaşte o concepţie unitară, câtă vreme acesta este uneori definit ca fiind „structura urmată de o emisiune de televiziune” (S.P., Protecţia internaţională a formatelor de televiziune în RDPI nr. 2 iunie 2007), iar alteori (în mod greşit) ca fiind „o licenţă de a produce şi a difuza o versiune naţională a unui program tv protejat prin drepturi de autor sau drepturi conexe dreptului de autor.”
Din această ultimă referire rezultă că se încearcă a se defini noţiunea de format de televiziune prin modalitatea specifică de transmitere a operei protejate de dreptul de autor, în condiţiile în care nu se poate reţine o astfel de protecţie legală. Pe de altă parte, ceea ce înstrăinează titularii drepturilor conexe dreptului de autor (drepturile artiştilor interpreţi, ale producătorilor de fonograme şi ale organismelor de difuzare) este dreptul de folosire a prestaţiilor acestor profesionişti, iar licenţierea, ca modalitate specifică de transmitere a acestor drepturi, nu poate fi folosită pentru a defini formatul de televiziune, în aprecierea instanţei de apel, întrucât formatul de emisiune înglobează drepturile conexe ale artiştilor interpreţi, ale producătorilor de fonograme, dar nu se reduce numai la acestea.
S-a mai constatat că legea română a dreptului de autor, Legea nr. 8/1996, nu recunoaşte protecţia formatului de televiziune ca formă specifică de creaţie, iar încercarea de definire a acestuia ar trebui să pornească de la genul proxim constând în „alte opere audio-vizuale” decât operele cinematografice, astfel cum acestea sunt definite de art. 64 din Lege (succesiune de imagini în mişcare, însoţite sau nu de sunete).
Or, protecţia specifică a acestor opere este recunoscută pentru forma finită a operei concrete, deja înregistrate ce cumulează contribuţiile mai multor profesionişti, iar nu pentru planul abstract al unui format de emisiune de televiziune cuprinzând elemente de orientare privitoare la conţinut şi care nu implică un efort creator semnificativ.
De altfel, de esența definirii „operei” în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996 este tocmai expresia acesteia, în lipsa căreia nu se poate evalua condiţia esenţiala a originalităţii.
În considerarea eforturilor financiare necesare şi celor de a reuni într-o expresie artistică unitară opere sau creații independente, având expresii diferite, legiuitorul a recunoscut calitatea de regizorului sau producătorului de titular al dreptului de autor asupra operei audiovizuale concrete.
Instanţa de apel a apreciat că de protecţia conferită operei audiovizuale prin dispoziţiile Legii nr. 8/1996 s-ar putea bucura emisiunile deja înregistrate de către Tv.R. în perioada 1995 - 1996, sub condiţia de a se putea reţine caracterul unitar al operei rezultate.
S-a constatat că în speţă însă, reclamantul invocă protecţia asupra proiectului şi planurilor de emisiune de televiziune înregistrate de către acesta la Dacin Sara.
Or, câtă vreme formatul de emisiune (mai precis, planul unui format) nu se bucură de o protecţie de sine stătătoare sub imperiul Legii nr. 8/1996 şi nici nu întruneşte condiţiile pentru a fi protejat, precum opera audiovizuală, întrucât nu are o manifestare concretă.
Cu toate acestea, s-a apreciat că formatul de emisiune (sau planul formatului) ar putea fi protejat doar în măsura în care efortul creator necesar întocmirii sale ar fi unul substanţial şi ar avea o expresie care să dea valoarea originalităţii operei, întrucât, astfel cum şi apelantul a argumentat în motivare apelului său, calitatea de „operă” în sensul art. 3 din Legea nr. 8/1996 este dată de întrunirea condiţiei esenţiale a originalităţii formei de exprimare.
În sistemul continental, prin ”originalitate” se înţelege ”amprenta personalităţii autorului”, originalitatea fiind definită într-un sens subiectiv, ca o manifestare a personalităţii autorului, iar la baza activităţii creatoare se află imaginaţia autorului, modul în care acesta ştie şi reuşeşte să îşi exprime gândurile, sentimentele, trăirile.
Procedând la aplicarea în speţă a acestor criterii, instanţa de apel a apreciat că nu se poate reţine calitatea de operă a formatului propus de către apelantul reclamant, deoarece ideea acestui plan este departe de a fi expresia personalităţii autorului şi nu se poate reţine nici că ideea de a compila pe o anumită temă echivalează cu un act creator suficient de semnificativ pentru a da valoare de operă acestui format.
În ce priveşte înregistrarea de către reclamant a formatului său de emisiune la Dacin Sara, instanţa de apel a constatat că această înregistrare are doar efectul de opozabilitate a datei aducerii la cunoştinţa publicului a unei anumite expresii pentru care se pretinde protecţia dreptului de autor, fără a fi însă constitutivă de drepturi; prin urmare, este în sarcina instanţei de judecată să determine dacă şi în ce măsură, formatul de televiziune poate fi protejat sub imperiul Legii nr. 8/1996.
Pentru considerentele expuse, instanţa de apel a apreciat că nu pot fi primite criticile referitoare la soluţia pronunţată de tribunal pe fondul cauzei.
Au fost însă reţinute criticile apelantului privitoare la greşita soluţionare a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, faţă de dispoziţiile art. 274 C.proc.civ., Curtea de apel a reţinut că în speţă, intimaţii M.D.A. şi Ş.E. au fost chemaţi în garanţie şi, deci, obligaţi să efectueze cheltuielile aferente demersurilor judiciare, din iniţiativa SRTv., iar pe de altă parte, pârâta SRTv a fost nevoită să stea în proces la iniţiativa reclamantului; ca atare, s-a apreciat că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate directă între demersul judiciar al reclamantului şi cheltuielile de judecată pe care chemaţii în garanţie au fost nevoiţi să le efectueze, considerându-se că aceste cheltuieli se datorează felului în care pârâta a înţeles să se manifeste în proces prin formularea unei cereri de chemare în garanţie.
Pentru aceste motive apelul reclamantului a fost admis, în baza art. 296 C.proc.civ, iar sentinţa apelată a fost schimbată în parte, în sensul înlăturării dispoziţiei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea chemaţilor în garanţie; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii şi a încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2012 reclamantul a promovat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 2, 7, 8 şi 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că decizia recurată este nelegală, netemeinică şi nemotivată prin raportare la motivele de apel invocate, chiar contradictorie în anumite puncte esenţiale, ceea ce susţine refuzul completului de judecată de a soluţiona cauza în baza probelor administrate.
Astfel cum rezultă din considerentele deciziei recurate, instanţa de apel nu a analizat niciuna dintre probele administrate, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de primă instanţă şi cele depuse în apel, expertiza tehnică judiciară contabilă, răspunsurile la interogatoriu ale intimaţilor persoane fizice ori şi DVD-urile pretins analizate de instanţa de apel potrivit procesului-verbal din 22 mai 2012.
În opinia recurentului, procesul verbal menţionat nu întruneşte condiţiile pe care le-a avut în vedere la solicitarea probei, deoarece vizionarea DVD-urilor trebuia făcută în scopul identificării momentelor şi instantaneelor relevante pentru realizarea comparaţiei între cele două emisiuni: „Zodiac Astro Show” şi „Cafeneaua Astrelor”, câtă vreme expertiza audio-video a fost respinsă de instanţă tocmai pentru considerentul că instanţa poate realiza o astfel de analiză pornind de la o percepţie prin simţuri proprii a celor două emisiuni, apreciindu-se că nu este nevoie de anumite cunoştinţe de specialitate.
În acest proces-verbal se atestă doar că DVD-urile au fost vizionate, dar nu explicitează dacă din analiza momentelor şi instantaneelor indicate de părţi, s-a ajuns la o concluzie cu privire la asemănările sau diferenţele dintre cele două emisiuni în ce priveşte decorul, momentele artistice, invitaţii, distribuţia, scenariul etc., după cum nu rezultă nici dacă a fost analizat sinopsisul - desfăşurătorul celor doua emisiuni; în plus, recurentul învederează că instanţa de apel i-a solicitat în mod expres să precizeze minutajul din cele două emisiuni ce interesa speţa de faţă.
Recurentul a mai susţinut că motivarea deciziei recurate este în totală contradicţie cu încheierea de şedinţă din data de 04 aprilie 2012; or, în situaţia în care completul de judecată avea configurată interpretarea proprie asupra formatului de televiziune, raportat la licenţiere şi protecţia unei „opere" de acest gen de către lege, în opinia sa, admiterea probelor solicitate era inutilă.
Pe de altă parte, motivarea deciziei atacate reprezintă mai degrabă o analiză asupra legii dreptului de autor, iar nu a motivelor de apel pe care le formulase.
Mai mult decât atât, instanţa de apel a analizat doar art. 7, 8, 9 din Legea nr. 8/1996 fără a lua în considerare capitolul VIII - operele cinematografice şi alte opere audiovizuale, care stabileşte printre altele, ce reprezintă o opera audiovizuală şi cine este autorul acesteia.
Instanţa de apel s-a abătut de la judecarea cauzei, îndreptându-se mai degrabă către o analiză a Legii nr. 8/1996, fără a statua asupra problemei esenţiale în cauză – dacă există sau nu plagiat.
Niciuna dintre instanţele de fond nu s-au pronunţat în mod distinct asupra primului capăt din cererea introductivă - constatarea calităţii reclamantului de autor asupra formatului „Zodiac Astro Show” 1995 - 1996, în condiţiile în care, astfel cum rezultă din cuprinsul întâmpinării de la prima instanţă, intimata SRTv i-a recunoscut această calitate de autor al spectacolului live, prin menţiunea în genericele celor 12 emisiuni „Un spectacol de D.I.” şi/sau „idee şi scenariu original D.I.”.
Ca atare, în temeiul Decretului nr. 321/1956, în vigoare la acea dată, au fost recunoscute atât calitatea recurentului de autor, dar şi „ideea" acestuia (întrucât Decret nr. 321/1956 excludea de la protecţie „tema”); pe de altă parte, nici pârâţii persoane fizice nu s-au opus acestei cereri, fiind de acord cu admiterea acestui capăt de cerere, astfel cum rezultă din interogatoriul administrat la prima instanţă.
Se mai arată de către recurent că încă din data de 21 decembrie 2007 (data notificării pe care a adresat-o către SRTv), compartimentul juridic al pârâtei a solicitat un punct de vedere intimaţilor-pâraţi persoane fizice cu privire la această notificare în ce priveşte asemănările proiectului/formatului emisiunii „Cafeneaua Astrelor” cu proiectul/formatul „Zodiac Astro Show”; or, aceştia, în susţinerea punctului lor de vedere au făcut referire la alte emisiuni care, eventual ar putea fi considerate similare (emisiunile de la postul Tv. O. din perioada 2002-2003), fără a cunoaşte calitatea recurentului de autor şi al acelor emisiuni.
Opera „Zodiac Astro Show” era notorie şi în rândul angajaţilor SRTv, deoarece mulţi dintre aceştia (50-60 persoane) au făcut parte din echipele de producţie a acesteia, inclusiv moderatorii/prezentatorii, menţionaţi şi ei în aceleaşi generice; prin urmare, în speţă nu se poate vorbi despre coincidenţa asemănărilor şi ca aceasta ar putea fi rod al întâmplării; pe de altă parte, până la propunerea, producerea şi difuzarea proiectului ”Zodiac Astro Show 1995 - 1996” nu a existat un asemenea spectacol eveniment pe niciun canal tv, motiv pentru care intimata SRTv l-a recunoscut ca fiind o opera originală, iar ideea, tema, formatul şi distribuţia propuse erau punctele esenţiale şi determinante care au dus la realizarea acestui proiect.
În aceste condiţii, s-a încheiat contractului de asociere nr. x21/1995 în baza Decretului nr. 321/1956 (actul normativ aplicabil la data încheierii contractului între SC M. SRL, deţinător al drepturilor patrimoniale de autor şi SRTv), căutându-se o formulă de exprimare a intenţiei părților şi o formă legală pentru asocierea cu persoane juridice/fizice, astfel încât termenii contractuali nu puteau anticipa prevederile Legii nr. 8/1996 în baza căreia se judecă acum prezenta speţă; în consecinţă, în soluţionarea speţei trebuie analizată legalitatea faptelor în raport cu Decretul nr. 321/1956, actul normativ în vigoare la data producerii lor.
Recurentul mai învederează că drepturile de înregistrare şi difuzare a emisiunii „Zodiac Astro Show” au fost cedate în exclusivitate SRTv (similar contractului de cesiune încheiat între SRTv şi proprii angajaţi chemaţii în garanţie D.M., E.Ş.), ceea ce înseamnă că intimata deţinea doar drepturi conexe conform Legii nr. 8/1996, astfel cum aceasta a susţinut prin întâmpinare; prin urmare, simpla înregistrare a unor imagini nu conferă SRTv drepturi de dreptul de proprietate intelectuală, ci doar drepturi conexe.
Totodată, operele în format spectacol cu public, produse în direct şi înregistrate spre o nouă editare şi difuzare ulterioară, au generat o nouă operă (derivată), anume o operă audiovizuală (emisiune de televiziune).
Instanţa de apel nu a reţinut că reclamantul a produs spectacolul ”Zodiac Astro Show” cu public, iar SRTv a doar înregistrat acest spectacol cu public, cu acordul său, difuzând emisiunea după editarea a imaginilor; ca atare, emisiunea de televiziune nu ar fi existat fără înregistrarea spectacolelor menţionate.
În opinia recurentului, această operă audiovizuală a devenit o operă comună, astfel că dispoziţiile art. 4, art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 sunt pe deplin aplicabile, recurentul susţinând că este autor principal al operei comune.
Această calitate de operă comună a emisiunii „Zodiac Astro Show 1995 - 1996”, rezultă şi din contractul nr. x21/1995 încheiat între SRTv şi SC M. SRL, sens în care invocă clauzele contractuale potrivit cărora: „în cazul valorificării către terţi a materialului înregistrat, părţile vor primi câte 40% din încasări, iar partea care a adus contractul primeşte 20% din încasări.”
Recurentul a susţinut că intimata SRTv ca şi chemaţii în garanţie au menţionat eronat faptul că acesta nu este parte contractantă în contractul de asociere nr. x21/1995, în condiţiile în care au omis să evidenţieze faptul că este singurul reprezentant în contract al SC M. SRL (producător şi deţinător al drepturilor de autor asupra spectacolelor cu public), iar contractul este semnat de reclamant, în numele societăţii.
În calitate de semnatar al contractului menţionat, împreună cu SRTv, a coordonat activităţile de producţie a spectacolelor şi activităţile financiare şi artistice impuse de pregătirea şi desfăşurarea spectacolelor, aşa cum rezultă şi din clauzele contractuale referitoare la obligaţiile părţilor (organizare, găsirea şi contractarea locaţiilor în care spectacolele urmau a avea loc, găsirea şi contractarea sponsorilor, impresariere totală a distribuţiei, asigurarea condiţiilor de înregistrare, suportarea tuturor cheltuielilor de onorarii, chiria locaţiilor etc.); astfel, contribuţia reclamantului nu s-a rezumat doar la a da expresie acestui proiect (în calitate de autor al acestuia), ci şi-a asumat şi scenariul şi regia artistică; instanţele de fond au refuzat să ia în considerare aceste elemente şi să facă aplicarea dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996.
Cât timp în genericele celor 12 emisiuni ”Zodiac Astro Show 1995-1996”, numele şi calitatea recurentului-reclamant sunt menţionate chiar de către intimata SRTv, consideră că îi este recunoscută în mod legal calitatea de autor şi asupra operei comune în format emisiune de televiziune, difuzată de către pârâta SRTv, emisiune care a beneficiat de aceeaşi regie artistică, scenariu etc.
Se mai arată de către recurent că ambele instanţe de fond s-au pronunţat doar asupra calităţii
sale de autor asupra operei „Zodiac Astro Show 1995-1996” în format spectacol cu public, refuzând să ia în considerare calitatea sa de autor şi asupra acestei opere nou create, în format de emisiune de televiziune, nerecunoscându-i-se drepturile anterior descrise; or, cererea sa de a i se constata că deţine drepturi de autor asupra formatului „Zodiac Astro Show", se referă tocmai la acele „spectacole concrete” la care ambele instanţe au făcut referire.
Formatul spectacol cu public „Zodiac Astro Show 1995 - 1996” este opera preexistentă în baza căreia s-a realizat opera derivată/adaptată, respectiv formatul emisiune tv cu acelaşi titlu, obţinută doar prin editarea imaginilor înregistrate din spectacole, fără a li se aduce nicio modificare.
Emisiunea (care, transmisă în direct, ar fi arătat la fel) a fost în fapt o redare a înregistrării spectacolelor, iar pentru difuzare, i s-au adăugat între momente/module, efecte specifice televiziunii (titluri, burtiere, generice, etc.) fără a se modifica esenţa/substanţa momentelor artistice înregistrate, telespectatorii recepţionând aceeaşi regie artistică, acelaşi scenariu etc., aparţinând recurentului.
Instanţa de apel face confuzie între formatul de televiziune (preluată ca noţiune abstractă) şi licenţă (noţiune ce acoperă cesiunea un drept de proprietate).
Astfel, formatul este generat de o operă (în cazul de fată, audiovizuală), de existenţa unei creaţii şi care are un autor/deţinător de drepturi de autor; drepturile de autor invocate de către recurent pe care le consideră încălcate de către intimaţi prin crearea, producerea şi difuzarea operei „Cafeneaua Astrelor” se referă tocmai la licenţa pe care aceştia nu o deţin şi care trebuia a fi obţinută prin încheierea cu reclamantul a unui contract de cesiune, evitându-se plagiatul.
Recurentul consideră că emisiunea „Cafeneaua Astrelor” este o operă originală, dar derivată şi obţinută prin plagiat după operele sale preexistente al căror autor este, respectiv:
1. Zodiac astro show 1995 - 1996 - în expresie format opere spectacole cu public;
2. Zodiac astro show 1995 - 1996 - în expresie format opere comune emisiune de televiziune, împreună cu SRTv;
3. Zodiac astro show – Magazinul de zodii - în expresie format emisiune de televiziune Tv. O.;
4. Zodiac astro show - în expresie proiect format scris depus la concursul din decembrie 2005 organizat de către pârâta SRTv şi existent în baza de date a acesteia - în fapt, revizuirea şi adaptarea la cerinţele de concurs ale SRTv (care solicita idei) a primului proiect, respectiv emisiunea operă comună „Zodiac Astro Show 1995 - 1996”;
5.Scenariu/sinopsis - în expresie în format scris, material descriptiv detaliat, pregătitor pentru crearea unor scenarii şi a unei regii artistice a unei emisiuni de televiziune ”Zodiac Astro Show” după proiectul în format scris de la punctul 4, existent în baza de date a pârâtei SRTv.
Recurentul susţine că operele menţionate la pct. 4 şi 5, sunt expresii palpabile şi apte a fi aduse la cunoştinţă publică şi trebuie privite drept opere în forma neterminată (material obligatoriu şi absolut necesar în audiovizual, care devine opera finită) necesar a fi protejate legal, prin simpla lor aducere la cunoştinţă publică prin participarea la concursul de proiecte organizat de către SRTv în decembrie 2005 şi înregistrate la 28 decembrie 2005 la acesta instituţie .
Recurentul susţine că acestea reprezintă „mai mult decât o idee dar mai puţin decât un scenariu” (definiţia formatului) fără de care este imposibilă crearea scenariului, a scenografiei, a regiei artistice, a producţiei unei opere audiovizuale în principiu; în acelaşi timp, reprezintă expresii ale ideilor recurentului şi, în consecinţă, se bucură de protecţia art. 9 din Legea nr. 8/1996 (text care exclude protecţia ideilor).
Având în vedere respingerea de către instanţele de fond a probei cu efectuarea unei expertize de specialitate, în susţinerea pertinenței acestei probe anexează: adresa emisă de ORDA, opinia juridică a UPFAR-ARGOA (organismul de gestiune colectivă a producătorilor de film şi televiziune), precum şi decizii judecătoreşti în ceea ce priveşte conflictul dintre proiecte şi idei.
În opinia recurentului, toate acestea exprimă puncte de vedere contrare susţinerilor de către paraţi a faptului că au preluat doar ideea recurentului (care nu beneficiază de protecţie legală), doar că în speţă consideră că a demonstrat că există şi expresia ideilor, respectiv proiectele al căror autor este şi care, potrivit legii, sunt protejate ca opere neterminate.
Recurentul apreciază eronată şi fără legătura cu cauza concluzia instanţei de apel în sensul că nu se poate concluziona asupra calităţii de operă a formatului propus de către reclamant în condiţiile în care cele anterior enunţate sunt expresia personalităţii sale.
Aşa-zisa expertiză extrajudiciară efectuată de către specialiştii intimatei (care a evidenţiat „deosebiri de substanţă” între cele două emisiuni) este lipsită de valoare juridică şi nu poate fi luată în considerare, întrucât reprezintă în fapt doar opinia intimaţilor pârâţi chemaţi în garanţie, fiind redactată la solicitarea oficiului juridic al SRTv.
Se mai arată de către recurent că în mod greşit instanţele de fond nu au putut identifica obiectivele/criteriile ce trebuie a fi analizate pentru a putea constata existenţa unei opere originale, derivate sau plagiate în cazul supus judecaţii şi aceasta, întrucât nefiind de specialitate, nu puteau concluziona asupra acestor chestiuni specifice acestei materii.
Aşa fiind, prima instanţă a luat în considerare drept criterii de analiză doar aşa-zisele „deosebiri de substanţă" prezentate în întâmpinare de către SRTv între cele 2 formate, soluţie la care a achiesat şi instanţa de apel.
Astfel, s-a reţinut că „analiza comparativă este lipsită de orice suport pentru că, şi în ipoteza în care s-ar constata elemente de similaritate între acestea nu s-ar putea reţine vătămarea vreunui drept patrimonial al reclamantului şi, în consecinţă, existenţa prejudiciului material şi moral pretins”, apreciere nelegală, având în vedere că plagiatul trebuie apreciat ţinând cont de asemănări, iar nu de deosebiri /recurentul face referire la anexa 5 a motivelor de recurs ce conţine tabelul comparativ al asemănărilor de substanța/de fond rezultate doar din proiectele exprimate în scris şi care nu pot fi rod al întâmplării).
Elementele de similaritate de fond intre cele 2 formate/proiecte sunt evidente, deosebirile fiind doar de formă, respectiv o altă interpretare, o altă regie artistică, o alta viziune a autorilor asupra aceluiaşi format/proiect, derivând o altă operă subiectiv originală (Cafeneaua Astrelor - autori D.M. şi E.Ş.) dar obţinută prin plagiat după opere preexistente ale căror autor este recurentul (Zodiac Astro Show).
Instanţa de apel a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize de specialitate, instanţa asumându-şi dreptul de a viziona toate probele depuse de către reclamant (însă, în lipsa părţilor), sens în care i s-a solicitat depunerea la dosar a unor precizări cu obiectivele expertizării, obligaţie căreia i s-a conformat.
Fără a mai face vreo referire la motivele apelului, concluzii scrise, probele noi administrate în apel, curtea de apel s-a rezumat a da o decizie nelegală, fără a avea vreo legătură cu specificul cauzei.
Astfel cum reiese din motivare, specialiştii în domeniu sunt preocupaţi şi în acest moment de încadrarea legală a formatelor de televiziune, în condiţiile în care Legea nr. 8/1996 nu face vreo referire expresă la noţiunea de format de televiziune; în consecinţă, instanţa de apel a constatat că speţa nu ar putea fi judecată.
Or, în susţinerea faptului ca formatele/conceptele de televiziune sunt recunoscute ca fiind protejate nu numai la nivel internaţional, ci şi în cadrul societăţii pârâte, recurentul susţine că depune la dosar o serie de planşe foto ale mai multor generice de astfel de opere audiovizuale, inclusiv producţii SRTv, rezultând astfel, fără putinţă de tăgadă că acestea sunt practicile în domeniu, astfel încât concluzia care se impune este aceea că formatele de televiziune sunt purtătoare de drepturi de autor, instanţele de fond neluând în considerare că acestea reprezintă opere neterminate, însa aduse la cunoştinţă publică (iar nu la cunoştinţa publicului, cum greşit se interpretează) prin simpla lor înscriere la un concurs sau intr-o bancă de date.
În concluzie, instanţa de apel avea suficiente elemente probatorii la dosar pe baza cărora să poată constata că între cele două formate de televiziune există numeroase asemănări pe care recurentul le reproduce, precum în fazele procesuale anterioare, sens în care face trimitere la motivele de apel (tabelul comparativ între proiectele ”Zodiac Astro Show” şi ”Cafeneaua Astrelor” (pe care le reanexează motivelor de recurs), probe ignorate de instanţa de apel.
Recursul formulat este nefondat, potrivit celor ce succed.
Înalta Curte constată că recurentul a formulat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din 04 aprilie 2012, criticile dezvoltate vizând admiterea unor probe (vizionarea casetelor conţinând înregistrarea celor două rânduri de emisiuni ce urmau fi comparate, părţile fiind obligate să indice momentele relevante din acestea, iar instanţa să întocmească un proces verbal cu privire la efectuarea vizionării) şi respingerea altor probe (expertiză audio-video); s-a mai susţinut de către recurent că probele administrate la prima instanţă şi în apel nu au fost analizate (conţinut DVD-uri, expertiză contabilă, răspunsuri la interogatorii), dar şi că procesul-verbal din 22 mai 2012 nu întruneşte condiţiile pe care el însuşi le-a avut în vedere la solicitarea probei.
Aceste critici vizând încheierea din 04 aprilie 2012 şi, implicit şi decizia dată de instanţa de
apel, susceptibile de analiză pe temeiul art. 304 pct. 5 C.proc.civ. (întrucât prin acestea se susţin, în
esenţă, nereguli procedurale), nu pot fi primite.
Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 295 alin. (2) C.proc.civ., instanţa de apel are competenţa de a încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi să dispună administrarea unor probe noi, propuse în condiţiile art. 292 (prin motivele de apel sau prin întâmpinare), dacă le considera necesare pentru soluţionarea cauzei.
Or, în condiţiile în care reclamantul a criticat prin motivele de apel neadministrarea probei cu vizionarea DVD-urilor menţionate (pronunţarea asupra solicitării reclamantului fiind prorogată succesiv de prima instanţă, fără a se mai pronunţa asupra acesteia), în mod firesc, anterior adoptării deciziei de soluţionare a căii de atac, instanţa de apel s-a pronunţat asupra acestei solicitări pe care a admis-o, stabilind, suplimentar (în absenţa unei dispoziţii legale care să oblige instanţa la o astfel de conduită), şi întocmirea unui proces verbal de vizionare; acest proces verbal a fost întocmit la 22 mai 2012.
Înalta Curte apreciază că o atare vizionare a DVD-urilor pe care sunt reproduse emisiunile de televiziune la a căror comparaţie tindea reclamantul nu are corespondent în mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură civilă, astfel încât nu pot fi concepute în mod valabil critici de ordin procedural cu referire la îndeplinirea sau neîndeplinirea unei astfel de activităţi ori, în cazul în care a fost realizată, cu referire la modalitatea în care a fost îndeplinită.
Cu toate acestea, pretenţiile reclamantului fiind argumentate pe baza situaţiei de fapt ce ar fi rezultat din conţinutul celor două emisiuni, atare vizionare era o chestiune ce viza studiul dosarului de faţă de către instanţa de judecată; în plus, întocmirea unui astfel de proces verbal pentru situaţia vizionării, nefiind un act de procedură prevăzut de lege, nici nu este posibilă verificarea unor formalităţi pentru întocmirea lui valabilă, fiind suficientă simpla atestare a vizionării, ceea ce se putea consemna şi în cuprinsul unei încheieri de şedinţă; or, şi în condiţiile în care a procedat astfel, instanţa de judecată nu putea consemna aprecieri cu privire la conţinutul acestora şi, cu atât mai puţin, nu putea expune concluzii cu privire la conţinutul DVD-urilor vizionate ori eventuala comparaţie a acestora, întrucât evaluarea situaţiei de fapt prin prisma normelor legale incidente, în contextul evaluării criticilor formulate prin motivele de apel, era o chestiune ce viza pronunţarea asupra apelului cu care a fost învestită, ce nu putea fi realizată într-o etapă intermediară – administrarea probelor în apel, pentru că redarea unor astfel de dezlegări ar fi fost susceptibile a antrena o antepronunţare.
Ca atare, nu se poate reţine că procesul-verbal nu întruneşte condiţiile pe care reclamantul le-a avut în vedere la solicitarea probei.
De asemenea, nici respingerea probei cu efectuarea unei expertize audio-video nu poate fi obiect al unor critici de nelegalitate, întrucât reprezintă o chestiune ce ţine de aprecierea instanţei de apel; numai în mod indirect, instanţa de recurs, în contextul unei eventuale constatări a nelămuririi pe deplin a situaţiei de fapt a cauzei pe care se bazează soluţia recurată, ar putea decide chiar în sensul necesităţii administrării unor probe în rejudecare [conform celor prevăzute de art. 315 alin. (1) C.proc.civ.].
În ce priveşte critica dezvoltată de recurent în baza art. 304 pct. 8 C.proc.civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reţinută, pe de o parte, pentru că obiectul cererii de chemare în judecată nu l-a constituit un act juridic (în sens de negotium – manifestare de voinţă în sensul de a da naştere, a modifica ori a stinge un raport juridic), ci mai multe fapte juridice, astfel cum rezultă din expozeul deciziei de faţă, iar pe de altă parte, art. 304 pct. 8 C.proc.civ. nu poate fi invocat şi aplicat cu referire la obiectul actului de procedură al părţii – cererea de chemare în judecată – prin care instanţa este învestită.
Referitor la motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deşi se constată că într-adevăr decizia recurată este motivată sumar şi fără referiri substanţiale la probele cauzei, Înalta Curte, constatând că soluţia pronunţată este dată cu aplicarea corectă a legii (nefiind astfel întrunite cerinţele motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel cum se va arăta), va proceda la suplinirea considerentelor deciziei recurate cu cele ce urmează, întrucât nu se impune modificarea acesteia.
Înalta Curte apreciază că atare soluţie asupra recursului este utilă şi din perspectiva duratei rezonabile a procedurii judiciare în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât eventuala reeditare a judecăţii în apel (posibil a fi urmată de un nou recurs) ar reprezenta un interval ce s-ar adăuga duratei actuale a procesului. În plus, prin examinarea efectivă a cauzei şi suplinirea motivării instanţei de apel, vătămarea recurentului nu ar putea fi reţinută.
De asemenea, elementele de fapt ale cauzei au fost deja reţinute de instanţele de fond, astfel încât, Înalta Curte poate hotărî asupra fondului pricinii şi a legalităţii deciziei recurate, potrivit art. 314 C.proc.civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată a vizat (într-un prim capăt de cerere) solicitarea reclamantului de a se constata că este titularul dreptului de autor asupra formatului operei Zodiac Astro Show; prin aceeaşi cerere, s-a solicitat să se constate încălcarea drepturilor sale de autor de către SRTv prin producerea şi difuzarea, fără acordul său reclamantului, a emisiunii „Cafeneaua Astrelor” (realizată de ceilalţi doi pârâţi), emisiune ce a folosit aceeaşi idee şi format ca cele ale operei „Zodiac Astro Show” şi, în consecinţă, să se dispună obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului său de autor prin plata sumei de aproximativ 800.000 euro etc.
Pornind de la motivele de fapt susţinute de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că prima instanţă (şi, de o manieră implicită) şi instanţa de apel au concluzionat că cererea reclamantului este neîntemeiată, întrucât nu se poate reţine în favoarea reclamantului calitatea de titular al dreptului de autor asupra formatului operei ”Zodiac Astro Show”.
Ambele instanţe au constatat în mod corect că formatul unei opere audiovizuale (emisiune de televiziune) nu beneficiază de o reglementare distinctă în cuprinsul Legii nr. 8/1996, dar cu toate acestea, contrar celor susţinute de recurent, pentru evaluarea calităţii de titular de drepturi de autor afirmată de reclamant, au fost avute în vedere instituţii juridice proxime ce au o consacrare legală explicită în cuprinsul Legii nr. 8/1996 – spectacol cu public (corespunzător unui contract de reprezentare teatrală), operă audiovizuală, regizor, producător, autor al scenariului, cesiune de drepturi patrimoniale de autor etc., raportându-se atât la forma de exprimare concretă pretins originală invocată de către reclamant, dar şi evaluând probele cauzei de care acesta s-a prevalat în dovedirea pretenţiilor sale.
Astfel cum rezultă din situaţia de fapt reţinută în cauză, prima formă de exprimare invocată de reclamant (generatoarea originară a calităţii sale de titular de drepturi de autor, potrivit susţinerilor sale) a fost emisiunea ”Zodiac Astro Show”, difuzată de pârâta SRTv în perioada martie 1995 - martie 1996, urmare a înregistrării unor spectacole cu public al căror regizor şi scenarist a fost reclamantul.
Relaţiile contractuale dintre SC M. SRL şi pârâta SRTv s-au derulat în baza contractului de asociere nr. x21 din 30 mai 1995.
Astfel cum se poate constata, la momentul perfectării acestui act juridic, cu atât mai mult, la momentul anterior al creării operei nu era în vigoare Legea nr. 8/1996, ci Decretul nr. 321/1956.
Potrivit art. 9 din Decretul nr. 321/1956 sunt cuprinse în denumirea de opere asupra cărora se exercită dreptul de autor, toate operele de creaţie intelectuală din domeniul literar, artistic sau ştiinţific oricare ar fi conţinutul şi forma de exprimare, indiferent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: (...), scenarii de orice fel (...); opere dramatice şi dramatice-muzicale (...); opere cinematografice şi operele realizate pe cale de înregistrare fonică sau prin televiziune etc.
Pe de altă parte, relevante din perspectiva acestui ciclu de emisiuni difuzate în perioada martie 1995-martie 1996 de către pârâta SRTv, sunt şi dispoziţiile art. 11 şi art. 13 alin. 1 lit. b) din acelaşi Decret.
Art. 11 prevedea că „(1) Studiourile cinematografice sau radiofonice şi organizaţiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează. (2) Autorul scenariului, al compoziţiei muzicale, regizorul şi orice alţi creatori îşi păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei sale cuprinsă în opera colectivă astfel realizată.”
Ca atare, se poate constata că raporturile contractuale derulate în baza contractului de asociere nr. x21/1995 sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Decret, anterior citate, cu referire la opera finită colectivă – emisiunea susceptibilă de difuzare tv realizată prin înregistrarea unor spectacole cu public; este util a se preciza că astfel cum rezultă din imaginile depuse de către reclamant, scenariul şi regia spectacolului cu public i-au aparţinut acestuia, în timp ce calitatea de realizator tv, îi aparţine altei persoane (Ş.M.).
Pe de altă parte, art. 13 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 321/1956 erau în sensul că: „Sunt permise fără consimţământul autorului, dar cu respectarea tuturor celorlalte drepturi ale acestuia: b) transmiterea radiofonică ori prin televiziune sau înregistrarea ori filmarea în vederea retransmisiunii a operelor de orice fel din sălile de spectacole sau localurile publice în care acestea sunt reprezentate, executate sau expuse”.
În consecinţă, urmare a acestei colaborări şi realizării ciclului de opere colective (emisiunile din martie 1995-martie 1996), din coroborarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) cu art. 13 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 321/1956 rezultă că dreptul de autor al reclamant privea doar dreptul moral de a fi recunoscut ca autor al scenariului şi regiei spectacolului cu public (cu referire la art. 3 pct. 2 din Decret), nu însă şi drepturi patrimoniale de autor (art. 3 pct. 3, în special).
Mai mult decât atât, atare regim juridic este transpus şi în conţinutul contractului nr. x21/1995, întrucât potrivit clauzelor contractuale de la art. C. pct. 1 producătorul (SC M. SRL) a cesionat exclusiv SRTv dreptul la înregistrare şi difuzare nelimitată a spectacolelor ce au făcut obiectul contractului pentru România, iar pe de altă parte, în clauza de la lit. D s-a prevăzut că ”materialul înregistrat rămâne în proprietatea SRTv care-l poate folosi ori de câte ori este necesar, parţial sau integral, cu respectarea normelor legale în vigoare”.
Cu alte cuvinte, împotriva producătorului operau aceste clauze contractuale, iar împotriva regizorului şi autorului scenariului spectacolului cu public care, prin fixare a devenit operă colectivă, erau aplicabile dispoziţiile anterior citate de la art. 13 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 321/1956 în legătură cu exploatarea acelor opere colective – dreptul de a consimţi la folosirea operei de către alţii şi de a cere încetarea actelor de folosire săvârşite de alţii, fără consimţământul său (art. 3 pct. 3 din Decret), dreptul de a trage foloase patrimoniale din reproducerea sau difuzarea operei [art. 3 pct. 5 lit. a)] ca şi dreptul la reparaţie patrimonială în caz de folosire fără drept a operei (art. 3 pct. 6).
Or, în legătură cu recunoaşterea recurentului reclamant în calitate de regizor şi scenarist al ciclului de spectacole cu public înregistrate de intimata pârâtă în colaborare cu producătorul SC M. SRL şi difuzate pe postul naţional de televiziune în perioada martie 1995-martie 1996 părţile nu sunt în dispută, întrucât aceste drepturi morale de autor ale recurentului atât pentru regie, cât şi pentru scenariul spectacolelor cu public au fost respectate, intimata pârâtă necontestându-le, ceea ce, de altfel, rezultă şi din înscrisul la care s-a făcut anterior referire.
Contrar însă celor pretinse de recurent care a susţinut că instanţele de fond nu s-au pronunţat în mod distinct asupra primului capăt de cerere, în temeiul acestei recunoaşteri a intimatei, Înalta Curte constată că primul capăt al cererii de chemare în judecată nu putea fi admis, întrucât, date fiind cele susţinute prin motivele cererii de chemare în judecată, reluate prin motivele de apel şi reiterate prin motivele de recurs, recurentul reclamant, prin gradul de generalitate al cererii (calitatea de autor asupra formatului operei Zodiac Astro Show), doar pe baza calităţii sale de autor şi regizor al unor spectacole cu public pe această temă, tinde a reclama calitatea de autor asupra oricărei emisiuni de televiziune de divertisment având la bază ideea de semne zodiacale şi construirea unui scenariu în jurul acestei idei, indiferent de forma de exprimare sau de valoare ei, ceea ce nu poate fi primit, cum corect au constatat şi instanţele de fond.
Atare concluzie este subliniată şi prin aceea că recurentul reclamant, deşi a enunţat mai multe opere (în legătură cu care reclamă doar incidental calitatea de titular de drept de autor), sensul acestei solicitări este de a evidenţia caracterul repetitiv al ideii de emisiune de divertisment de televiziune construită în legătură cu ideea de semne ale zodiacului, idee pe care susţine că el însuşi a exprimat-o creator în mai multe ipostaze, pornind de la spectacolul cu public, perfecţionând-o, îmbunătăţind-o, tocmai pentru a justifica formularea cererii generice ce constituie obiectul primului capăt de cerere– constatarea calităţii de autor asupra formatului operei Zodiac Astro Show.
Înalta Curte apreciază că, în principiu, formularea unei cereri în justiţie prin care se solicită constatarea calităţii de autor este lipsită de orice finalitate în absenţa contestării acestei calităţi de către un terţ, după cum este posibil a se recurge la iniţierea unui proces de către cel care se pretinde autor al unei opere atunci când acesta este confruntat cu o pretinsă încălcare de către un terţ a drepturilor sale de autor (morale sau patrimoniale); în cel din urmă caz, constatarea calităţii de titular al drepturilor de autor încălcate se constituie într-o chestiune prejudicială ce se impune a fi dezlegată de instanţa de judecată.
Pe de altă parte, astfel cum instanţele de fond au reţinut, recurentul-reclamant s-a prevalat şi de opera audiovizuală din anul 2002 obiect al contractului de asociere nr. x9/2002 încheiat între SC R. SRL (producător), pe de o parte şi SC O.T. SA (producător asociat), pe de altă parte, având ca obiect producţia şi difuzarea emisiunii „Caleidoscop Zodiacal”, însă din conţinutul acestui act juridic rezultă că reclamantul, în calitate de reprezentant al SC R. SRL, a avut calitatea de producător artistic.
Date fiind clauzele acestui contract, rezultă că producătorul (SC R. SRL) se obliga să asigure regia, scenografia şi castingul (distribuţie, concurenţi etc.) întregii producţii pe cheltuiala sa, în timp ce producătorul asociat (SC O.T. SA) recunoştea producătorului calitatea de autor al formatelor, al scenariilor, al regiei şi scenografiei producţiei cu toate drepturile prevăzute în acest sens de Legea nr. 8/1996.
Înalta Curte constată că invocarea de către recurent a emisiunilor produse în baza acestui contract de asociere are acelaşi scop de a ilustra conceperea scenariului acestora în jurul aceleiaşi idei de semne zodiacale, în contextul unei emisiuni de divertisment, precum şi nevoia identificării unui numitor comun asupra căruia să revendice drepturi în mod individual.
Or, simpla existenţă a acestora, ca opere distincte de cele realizate de SRTv pe baza spectacolelor cu public al căror scenarist şi regizor era recurentul în perioada 1995-1996, reprezintă un argument în plus că o emisiune de divertisment concepută pe tema zodiacului nu poate constitui monopol al unei singure persoane, aceasta fiind o idee, o temă sau un concept susceptibil de nenumărate posibilităţi de exprimare concretă, determinată şi perfect identificabilă într-o manieră proprie fiecărui scenarist şi care să poarte amprenta personalităţii sale, sau în orice altă formă de exprimare (nu numai un scenariu pentru o emisiune de televiziune), susceptibilă de a purta un drept de autor prin faptul creării ei, de o manieră originală.
În ce priveşte proiectul de format de emisiune „Zodiac Astro Show” depus de reclamant la concursul organizat de către SRTv şi înregistrat la 28 decembrie 2005, prima instanţă a reţinut că reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi că este titular al dreptului de autor pretins încălcat de către pârâtă şi că acest drept a fost înregistrat la Dacin-Sara.
Se constată că în mod corect însă instanţa de apel a înlăturat referirea la cerinţa înregistrării la organismul de gestiune colectivă a proiectului menţionat, dat fiind că Legea nr. 8/1998 nu prevede că o astfel de înregistrare are caracter constitutiv de drepturi, ci ea reprezintă o formalitate în legătură evidenţierea repertoriului protejat pentru gestionarea colectivă (obligatorie sau facultativă) a drepturilor patrimoniale de autor pentru operele cinematografice şi audiovizuale prin intermediul organismului de gestiune colectivă - Dacin-Sara.
Recurentul-reclamant şi-a justificat interesul procesual prin invocarea încălcării drepturilor sale de autor prin „producerea şi difuzarea fără acordul său a emisiunii Cafeneaua Astrelor, emisiune ce a folosit aceeaşi idee şi format ca cele ale operei Zodiac Astro Show”, creată în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către intimaţii pârâţi M.D. şi E.Ş. (angajaţi ai SRTv) care, în baza art. 13 şi 44 din Legea nr. 8/1996, conform clauzelor unor contracte adiţionale la contractele individuale de muncă, au cesionat în favoarea SRTv dreptul de radiodifuzare.
Prin motivele de recurs, recurentul a reiterat susţinerea în sensul că emisiunea „Cafeneaua Astrelor” este o operă obţinută prin plagiat după proiectul său cu care a participat la concursul organizat în decembrie 2005 de SRTv, proiect intitulat ”Zodiac Astro Show” - format scris depus la concursul din decembrie 2005, organizat de către pârâta SRTv.
În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit menţiunilor din cuprinsul încheierii de la termenul din 04 aprilie 2012, reclamantul a precizat că „din punct de vedere al formatului se va compara emisiunea Cafeneaua Astrelor cu proiectul şi sinopsisul depuse pentru concurs.”
Pentru a conchide în sensul celor statuate de instanţele de fond, Înalta Curte constată că recurentul, în concret, pretinde încălcarea dreptului său de autor asupra proiectului menţionat prin intermediul unei emisiuni de televiziune (operă audiovizuală).
Mai întâi, este necesar a se observa că forma de exprimare invocată în acest caz de către recurent este cea de proiect/sinopsis al unei eventuale emisiuni, aşadar o posibilă operă scrisă, care însă, din punct de vedere al cerinţelor de concurs (aspect necontestat de recurent) şi în contextul scopului eventual de realizare a unei opere audiovizuale (emisiune de televiziune) nu are decât valenţa unei etape pregătitoare, premergătoare, ce precede realizarea scenariului emisiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 8/1996 „sunt autori ai operei audiovizuale, în condiţiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală şi autorul grafic pentru operele de animaţie sau al secvenţelor de animaţie, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei.”
În consecinţă, un proiect de scenariu fără a fi scenariul însuşi (ori, eventual, dialogurile efectiv purtate în emisiune) nu poate constitui temei al încălcării vreunui drept de autor, întrucât, în contextul speţei, doar crearea scenariului (ori a dialogurilor) ca operă scrisă (chiar nefinalizată) inclusă în opera comună - opera audiovizuală - ar fi putut constitui premisa realizării comparaţiei pretinse de recurent; concluzia este în mod identic valabilă pentru sinopsis-ul depus de către recurent cu acelaşi prilej, în condiţiile în care sinopsisul reprezintă doar un rezumat foarte concentrat al unui scenariu pentru o eventuală emisiune de televiziune, potrivit propriilor sale susţineri; se impune precizarea că noţiunile de scenariu nefinalizat [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996] este distinctă de schema sau proiectul unui scenariu, astfel încât cel din urmă nu poate fi recunoscut ca obiect al dreptului de autor pentru cele deja arătate.
Prin urmare, nefiind titularul vreunui drept de autor susceptibil a fi fost inclus în opera audiovizuală ”Cafeneaua Astrelor”, în mod corect ambele instanţe de fond au constatat absenţa unui fundament pentru realizarea operaţiunii juridice de comparare a proiectului de emisiune (scenariu/dialoguri şi/sau regie) cu emisiunea cu privire la care s-a pretins că încalcă dreptul de autor al reclamantului (şi, consecutiv, repararea prejudiciului ce i-a fost creat), întrucât lipseşte unul dintre elementele de comparaţie; pentru acelaşi motiv, urmează a fi înlăturate ca nefondate şi susţinerile recurentului privind neanalizarea probei cu interogatoriul pârâţilor şi cea cu expertiză contabilă, având în vedere că cea din urmă probă a fost administrată pentru dovedirea capătului de cerere accesoriu privind repararea prejudiciului, în temeiul art. 139 din Legea nr. 8/1996.
Înalta Curte constată că recurentul-reclamant pentru prima dată în recurs a susţinut că emisiunea ”Cafeneaua Astrelor” deşi este o operă originală, ea constituie o operă derivată, obţinută prin plagiat după operele sale preexistente al căror autor este, fără consimţământul său, astfel încât fiind invocată omisso medio nu va putea fi analizată de această instanţă de recurs.
Astfel cum deja s-a arătat, nu poate fi reţinut în patrimoniul recurentului reclamant un drept de autor cu privire la formatul operei Zodiac Astro Show, dat fiind caracterul general al solicitării, întrucât obiect al dreptului de autor nu poate constitui decât o formă concretă de exprimare, ce întruneşte criteriul originalităţii, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea sau destinaţia operei originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996.
Or, ideea sau conceptul unei emisiuni de televiziune - operă audiovizuală - pe teme astrologice sau semne ale zodiacului (elementul comun invocat în diferite forme de exprimare de către recurent) nu pot constitui obiect al dreptului de autor, date fiind dispoziţiile art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996 care dispun în sensul că: „Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile ştiinţifice, procedeele, metodele de funcţionare sau conceptele matematice ca atare şi invenţiile, conţinute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”.
În plus, eventuale asemănări între emisiuni concepute pe aceeaşi temă sunt fortuite, având în vedere că în mod uzual emisiunile de divertisment oferă cadrul pentru derularea unor momente artistice susţinute de artişti interpreţi sau executanţi, după cum este la fel de obişnuit în a se recurge la invitarea unor persoane publice, eventual asociate semnelor zodiacale.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a respins ca nefondat recursul reclamantului.