Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 aprilie 2014, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Braşov, anularea notificării din 13 martie 2014 prin care s-a declarat neselectat pentru finanţare proiectul cererii de finanţare cu titlul „Înfiinţare centru prelucrare piatră la SC M.S. SRL înregistrat şi anularea deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva raportului de evaluare pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 01 decembrie - 28 septembrie 2012 pentru Măsura M312 cu consecinţa constatării îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă în vederea implementării proiectului.
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa civilă nr. 140 din 2 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că cererea reclamantei vizează anularea notificării din 13 martie 2014 prin care cererea sa de finanţare a fost declarată neeligibilă, notificare emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru Alba, autoritate publică regională.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2627 din 18 noiembrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, şi, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că reclamanta solicită anularea deciziei nr. 16713 din 13 martie 2014 şi a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 acte emise de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, autoritate publică centrală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul Braşov a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie anularea actului administrativ prin care s-a declarat neselectat pentru finanţare proiectul cererii de finanţare cu titlul „Înfiinţare centru prelucrare piatră la SC M.S. SRL înregistrat, respectiv, notificarea din 13 martie 2014 emisă de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Centru Alba, şi a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 emise de Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 8 Bucureşti-Ilfov.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ este determinată de apartenenţa organului emitent al actului la categoria autorităţilor publice centrale sau locale, neavând relevanţă dacă acestea au sau nu au personalitate juridică.
Reţinând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) şi, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curţii de apel, ci tribunalului, prin secţia specializată, îi revenea competenţa de soluţionare a cauzei.
Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorităţii, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină şi eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ şi, în final, determinarea instanţei competente în raport de rangul autorităţii publice pârâte.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate regională, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul rangului organului emitent şi, astfel, aceasta revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte în favoarea Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.-Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2015.