Decizia nr. 139/2017
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1163 din 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din data de 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006 și a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, a reținut următoarele:
Prin Decizia penală nr. 892 din data de 24 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006 (x/2012), în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, cu privire la lămurirea dispozitivului și a fost disjunsă cauza în ceea ce privește contestația la executare vizând existența împiedicărilor la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., dosarul fiind înaintat spre repartizare aleatorie.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că petentul condamnat A., prin contestația la executare formulată, a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, sub următoarele aspecte:
a. Dispozitivul hotărârii nu stabilește defalcat sumele reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați.
Sub acest aspect, Curtea a arătat că, în procesul penal, răspunderea civilă delictuală implică solidaritatea în executarea obligațiilor civile, aspect ce a fost menționat, în clar, în dispozitiv, și explicitat în considerente. Mai mult, atunci când răspunderea civilă a unora dintre inculpați a fost limitată la o anumită sumă, s-a specificat și acest lucru.
b. Existența unor nelămuriri cu privire la întinderea și conținutul măsurilor de sechestru asigurător dispuse, nelămuriri care sunt atrase de faptul că nu a fost individualizat prejudiciul pentru fiecare inculpat.
Cu privire la acest argument, Curtea a apreciat că limitele măsurilor sechestrului asigurător au fost specificate la limita obligațiilor civile, care au fost de asemenea menționate, pentru o parte din inculpați în solidar și în raport cu întregul prejudiciu, pentru un număr de inculpați în solidar, dar limitat la o anumită sumă, astfel încât, nici sub acest aspect nu s-a putut reține existența vreunei nelămuriri.
c. Existența unor nelămuriri cu privire la întinderea răspunderii patrimoniale a fiecăruia dintre inculpați.
Referitor la acest aspect, Curtea a constatat că, în considerente, s-a explicitat deja faptul că solidaritatea pentru întreg prejudiciul a fost reținută în cazul inculpaților trimiși în judecată și pentru fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel încât, nu sunt necesare lămuriri suplimentare.
Cu privire la contestația la executare vizând existența unor împiedicări la executare a dispus disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre repartizare.
A mai arătat Curtea că a fost atașat Dosarul de fond nr. x/3/2006, în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 416 din 3 martie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2006 (x/2012) al Curții de Apel București, secția I penală, și Dosarul nr. x/3/2006 în care s-a pronunțat Decizia penală nr. 892 din 24 mai 2016 ale Curții de Apel București, secția I penală.
Astfel, în data de 25 mai 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2016, a fost înregistrată contestația la executare formulată de petentul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016.
Curtea de Apel București a constatat că, în motivarea cererii, au fost invocate prevederile art. 598 lit. c) C. proc. pen., arătându-se că s-a ivit o împiedicare la executare.
Analizând actele cauzei prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Prin Decizia penală nr. 416 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016, printre altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă B. împotriva Sentinței penale nr. 901 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.
S-a desființat sentința penală apelată și pe fond rejudecând:
1. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
2. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
3. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
4. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
5. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
6. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
7. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 16 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
8. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.
9. În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.
În baza art. 397 rap. la art. 25 C. proc. pen. și art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat la plata către partea civilă a sumei de 1.730.951,10 lei noi, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței obligației și până la data plății efective, în solidar, pe inculpații: A.; C.; D.; E.; F. - acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL prin lichidator judiciar; G. - acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL prin lichidator judiciar; J. - acesta în solidar doar cu inculpatul C. și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC M. SRL prin lichidator judiciar și doar în limita sumei de 134.354,45 lei noi la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței obligației și până la data plății efective; I. și H., ambii în solidar doar cu inculpatul E. și doar în limita sumei de 16.506,40 lei noi, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței obligației și până la data plății efective.
În baza art. 397 rap. la art. 249 C. proc. pen. s-au menținut măsurile sechestrului asigurător instituite prin ordonanțele nr. x/2002 emise de I.G.P. - D. C. pen. la datele de 17 ianuarie 2002 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., C., D., E. și G., și a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților F., J., I. și H., și ale părților responsabile civilmente SC K. SRL, SC L. SRL, și SC M. SRL, toate aceste măsuri în limita cuantumului daunelor materiale stabilite în sarcina fiecărui inculpat, cu includerea obligațiilor fiscale aferente.
La termenul de judecată din data de 09 iunie 2016, Curtea de Apel București, în hotărârea atacată cu prezenta cale de atac (Decizia nr. 1163 din 11 iulie 2016), a constatat competența completului în soluționarea prezentei contestații cu care a fost învestită, având în vedere că petentul invocă existența unei împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416/2016 a Curții de Apel București, pronunțată în apel și drept urmare, incidența dispozițiilor art. 598 alin. (2), teza finală C. proc. pen., respectiv a Curții de Apel București, aceasta fiind instanța de apel a cărei hotărâre este criticată.
În motivarea acestei dispoziții, (dispusă prin încheierea de ședință la termenul de judecată din data de 09 iunie 2016) s-a arătat că noțiunea de instanță a cărei hotărâre se execută implică atât gradul, cât și compunerea instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București, a constatat că prezenta contestație este nefondată.
S-a reținut că potrivit art. 598 C. proc. pen., contestația la executare se poate formula când se invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, o nelămurire cu privire la executare, în situația în care se pune în executare o sentință care nu este definitivă sau în situația în care persoana în contra cărei se execută hotărârea penală nu este aceeași cu persoana condamnată.
Curtea de Apel București a reținut ca fiind învestită cu soluționarea contestației la executare, astfel că nu poate interveni asupra celor stabilite de o altă instanță, deoarece instituția contestației la executare nu este o cale de atac extraordinară, ci este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Este, prin urmare, un mijloc procesual de a se asigura punerea în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.
Drept urmare, s-a reținut că pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.
S-a constatat că în Decizia penală nr. 416 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016, indiferent dacă este sechestru sau nu, despăgubirile pot fi obținute prin valorificarea tuturor bunurilor inculpatului - mobile/imobile - sechestrul fiind doar o garanție că acele despăgubiri vor fi obținute și se va pune în executare dispoziția instanței cu privire la latura civilă a cauzei.
În ceea ce privește neindividualizarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, Curtea de Apel București a constatat că inculpații au fost obligați în mod corect în solidar, întrucât aceștia au acționat în mod unitar și coordonat, creând un prejudiciu statului.
Împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), a formulat cale de atac, respectiv apel, A..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2016, sub nr. x/2/2016.
În cadrul dezbaterii prezentei căi de atac, intitulată de către A. ca fiind apel, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac.
Examinând hotărârea atacată în raport cu prezenta cale de atac, Înalta Curte, pe de o parte constată că aceasta este contestație și o va recalifica în acest sens, iar pe de altă parte, constată că este inadmisibilă, având în vedere următoarele considerente:
Prin contestația la executare formulată la data de 11 aprilie 2016 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/3/2006, contestatorul A. a solicitat să se constate:
1. existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 în legătură cu dispoziția de menținere, în ceea ce privește bunurile mobile și imobile ale contestatorului, a măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele nr. 0014/2002 emise de I.G.P.-D. C. pen. la data de 17 ianuarie 2002, precum și în legătură cu dispoziția de obligare a contestatorului la plata anumitor sume cu titlu de despăgubire în favoarea părții civile constituit în cauză;
2. existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea executată, și în consecință, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea oricăror forme de executare realizate până în prezent în temeiul Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006. Contestatorul a invocat disp. art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Urmare acestei contestații la executare, Curtea de Apel București, secția I penală, s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 892 din 24 mai 2016, în Dosar nr. x/3/2006 (x/2012), prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 cu privire la lămurirea dispozitivului și a disjuns cauza în ceea ce privește contestația la executare privind existența împiedicărilor la executare (în ceea ce privește măsurile asiguratorii), conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen. și a înaintat-o spre repartizare.
Ca urmare a disjungerii capătului de cerere a contestației la executare privind existența împiedicărilor la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen., cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2016 (x/2016) pronunțându-se Decizia penală nr. 1163 din 11 iulie 2016, care face obiectul prezentei căi de atac cu care a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2016.
Înalta Curte constată că dispozițiile art. 408 C. proc. pen. reglementează hotărârile supuse apelului, respectiv:
"(1) Sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3)Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor".
Or, obiectul inițial al cauzei prezente îl formează contestația la executare [întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], a unei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București, contestație la executare soluționată prin cele două hotărâri judecătorești, definitive, menționate în antecedent, raportat la cele două cereri distincte, respectiv existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 și existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea executată (Decizia penală nr. 416 din 03 martie 2016).
Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că în mod greșit contestatorul a formulat prezenta cale de atac intitulând-o "apel", drept pentru care o va recalifica în contestație.
Analizând admisibilitatea prezentei contestații, Înalta Curte constată că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost deja soluționată contestația la executare vizând existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.
În aceste condiții, din moment ce prin dispozițiile art. 597 - 600 C. proc. pen. este instituită procedura, cazurile, rezolvarea contestației la executare, respectiv contestația privind executarea dispozițiilor civile, intervenirea de către contestator cu o cerere ce vizează contestația la executare împotriva unei hotărâri soluționată definitiv (în aceeași contestație la executare) apare ca inadmisibilă. Este evident că nu se poate promova o contestație privind instituirea unui astfel de control judiciar deja efectuat de instanța competentă învestită cu soluționarea contestației la executare la o cerere de contestație la executare soluționată definitiv ce a făcut obiectul cauzei.
Prin urmare, se constată că este inadmisibilă exercitarea unei a doua căi de atac, respectiv contestație, în afara cadrului procesual, împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă, prin care a fost soluționată contestația la executare privind împiedicarea la executarea deciziei penale, împrejurare în care contestația de față va fi respinsă ca atare.
Văzând și disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Recalifică prezenta cale de atac în contestație.
Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 februarie 2017.
Procesat de GGC - CT