Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2017, reclamanta Asociaţia A. a chemat în judecată pe pârâta Federaţia Română de Motociclism, solicitând anularea în parte a "Comunicatului oficial al Federaţiei Române de Motociclism cu privire ia imposibilitatea desfăşurării etapei finale a CNIR Viteză 2016" în ceea ce priveşte modificarea formatului eompetiţional al CNIR Viteză 2016 şi stabilirea rezultatelor, respectiv a clasamentului final al CNIR Viteză 2016, anularea dispoziţiilor art. 1.1.2 din Regulamentul de Viteză al F.R.M. în ceea ce priveşte regulile "în funcţie de numărul de eîape al CNIR, punctează: (...) 4 din 5 etape sau 3 din 4 (...)" şi, pe cale de consecinţă, anularea efectelor "Comunicatului oficial ai Federaţiei Române de Motociclism cu privire la imposibilitatea desfăşurării etapei finale a CNIR Viteză 2016" cu privire la următoarele aspecte: recalcularea rezultatelor în baza "art. 1.1.2 - pag. 2" din Regulamentul de Viteză al F.R.M. şi stabilirea clasamentului final în baza recalculării rezultatelor menţionate la punctul anterior.
Prin sentinţa nr. 2581 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIIl-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
La pronunţarea acestei sentinţe, instanţa a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 4.4 din Statutul F.R.M., "disputele ce nu pot fi încadrate în art. 4.3 se vor supune jurisdicţiei Tribunalului Municipiului Bucureşti".
S-a arătat că statutul are caracter de act administrativ, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar, în ceea ce priveşte caracterul actului administrativ, instanţa a reţinut că suntem în prezenţa unui act cu caracter normativ, întrucât conţine reguli generale C. proc. civ. efecte erga omnes, chiar dacă obiectul de reglementare este mai restrâns, întrucât priveşte o anumită categorie profesională.
În aceste condiţii, s-a menţionat că devin incidente prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, teza a II-a, conform cărora, " Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege".
În consecinţă, s-a reţinut că atât timp cât subzistă clauzele inserate în statut, inclusiv cele cu privire la competenţa instanţelor judecătoreşti, acestea sunt pe deplin aplicabile.
Prin sentinţa nr. 1124 din 8 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cele două « acte » contestate sunt emise de către Federaţia Română de Motociclism, entitate juridică ce are calitatea de autoritate publică prin asimilare, raportat la dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, conform cărora federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi a Municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, şi la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sunt asimilate autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statutul de utilitate publica sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În ceea ce priveşte natura actelor atacate, prin raportare la conţinutul acestora, se arătat că acestea reprezintă acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.
Astfel, s-a apreciat că actele au fost emise de către o autoritate publică asimilată, în mod unilateral, în regim de putere publică, în sensul că prin intermediul acestora s-a decis clasamentul final al competiţiei, ca urmare a imposibilităţii de desfăşurare a unei etape a acesteia, această dispoziţie fiind luată în exercitarea atribuţiilor exclusive care revin pârâtei referitoare ia organizarea concursurilor în acest domeniu de activitate.
Nu au fost avute în vedere prevederile din statut referitoare la Instanţa competentă să se pronunţe asupra litigiilor ce s-ar ivi în legătură cu funcţionarea federaţiei, având în vedere că aceste dispoziţii statutare sunt inferioare legii, iar prin acordul lor de voinţă, consemnat în prevederile statutare, părţile nu pot deroga de la normele care reglementează competenţa materială de soluţionare a cauzelor, alegerea instanţei putând opera numai în condiţiile art. 126 C. proc. civ., respectiv cu nesocotirea competenţei teritoriale a unei instanţe, cu excepţia situaţiei în care competenţa este una exclusivă.
Având în vedere obiectul acţiunii, considerentele anterior menţionate, precum şi prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect anularea unor hotărâri ale Federaţiei Române de Motociclism.
Cu privire ia conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legai sesizată in baza art. 133 pot 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea unui comunicat de presă emis de către pârâtă şi a unor prevederi din regulamentul Federaţiei Române de Motociclism, indicând ca temei juridic al cererii prevederile art. 6, 7 şi urm. art. 23 şi urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Actele atacate, având în vedere conţinutul acestora, reprezintă acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naştere, modifică sau sting raporturi juridice.
Conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administraţiv-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal aie curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.
În cauza de faţă este aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Înalta Curte reţine că Federaţia Română de Motociclism este o entitate juridică ce are calitatea de autoritate publică prin asimilare, având în vedere dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, conform cărora federaţiile sportive naţionale sunt structuri sportive de interes naţional, constituite prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pe ramuri de sport, precum şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sunt asimilate autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statutul de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Aşa fiind, cum obiectul litigiului îl constituie anularea unor acte administrative emise de către o autoritate publică de nivel central, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, competenţa de soluţionare a litigiului de faţă fiind determinată de rangul central al Federaţiei Române de Motociclism, care a emis actele contestate.
În ceea ce priveşte prevederile din statut referitoare la instanţa competentă să se pronunţe asupra litigiilor ce s-ar ivi în legătură cu funcţionarea federaţiei, înalta Curie reţine că părţile nu pot deroga de la normele care reglementează competenţa materială de soluţionare a cauzelor şi că alegerea instanţei poate opera numai în condiţiile art. 126 C. proc. civ., anume în situaţia în care mai multe instanţe ar fi competente teritorial, cu condiţia ca această competenţă să nu fie una exclusivă.
În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şl fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2017.