Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, printre altele, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. raportate la prevederile art. 16 din Constituţia României, cerere formulată de petenta A., în dosarul cu nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti şi, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea acestei excepţii.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că dispoziţia legală cu privire la care se invocă excepţia face parte dintr-o lege care este în vigoare şi această prevedere nu au fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar, pe de altă parte, dispoziţia legală are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece procurorul a reţinut că intimatul B. nu poate fi acuzat de infracţiunea de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât obligaţia de plată a pensiei de întreţinere nu a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, ci printr-un act notarial.
În opinia judecătorului de camera preliminara din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, dispoziţiile art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. care prevăd că reprezintă infracţiune numai neplata, cu rea-credinţă, timp de 3 luni, a pensiei de întreţinere stabilite pe cale judecătorească şi nu şi pe altă cale sunt neconstituţionale şi încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României. În materia obligaţiei de întreţinere, o obligaţie asumată convenţional ar trebui să fie privită la fel ca o obligaţie stabilită pe cale judecătorească, în caz contrar persoanei îndreptăţite la întreţinere i-ar fi ştirbit un mijloc de protecţie, mijloc pe care în cazul unei hotărâri judecătoreşti de stabilire a pensiei de întreţinere, persoana îndreptăţită îl păstrează. Totodată, judecătorul a apreciat că art. 378 C. pen. nu a fost corelat cu dispoziţiile Noului C. civ. privind divorţul convenţional.
În consecinţă, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu soluţionarea acestei excepţii.
Împotriva acestei dispoziţii de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A., cuprinsă în încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, la data de 14.09.2020, a formulat recurs B., prin apărător ales.
Analizând cu prioritate recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A., cuprinsă în încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
Recurentul B. a atacat dispoziţia instanţei din încheierea recurată privind admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen.
Potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, "dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."
Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale incidente în cauză rezultă că pot fi atacate cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunţare la instanţa imediat superioară numai hotărârile prin care s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Or, în cauză, chiar dacă Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a dispus atât respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 C. proc. pen.. raportat la art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3) şi art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, ridicată de petenta A., în dosarul cu nr. x/2020, cât şi admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. (1) lit. c) C. pen. raportate la prevederile art. 16 din Constituţia României, cerere formulată de petenta A., în dosarul cu nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, recurentul B. a atacat dispoziţia de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cuprinsă în încheierea recurată.
În consecinţă, având în vedere că pot fi atacate cu recurs doar dispoziţiile instanţei prin care este respinsă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, va respinge, ca inadmisibil recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A., cuprinsă în încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurentul B. împotriva dispoziţiei de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petenta A., cuprinsă în încheierea F din data de 11 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2020.
GGC - MM