Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A.
În acest sens, s-a reţinut că, în fapt, contestatorul A. execută în penitenciarul Galaţi pedeapsa rezultantă de 29 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 81/19.02.2019 a Tribunalului Galaţi, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 637/A/22.05.2018 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie a infracţiunilor de omor calificat, viol şi violare de domiciliu.
Prin contestaţia la executare, condamnatul a solicitat acordarea de compensaţii băneşti pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare în perioada 20.03.2013-06.05.2014, când a executat o altă pedeapsă privativă de libertate.
Dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introduse prin Legea nr. 169/2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiţii necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenţie ori de reţinere şi arestare preventivă lipsite de condiţiile impuse de standardele europene.
În esenţă, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012, cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei executate efectiv şi, implicit, asupra restului de pedeapsă rămas neexecutat, în ipoteza liberării condiţionate.
Dispoziţiile legale anterior menţionate nu prevăd ipoteza scăderii zilelor executate în condiţii necorespunzătoare dintr-un alt mandat de executare emis ulterior, condamnatul având la dispoziţie doar posibilitatea de a solicita compensarea sub forma despăgubirilor băneşti.
Instanţa nu a putut da curs solicitărilor contestatorului de a fi despăgubit pentru cazarea în condiţii necorespunzătoare pe calea contestaţiei la executare, întrucât într-o astfel de procedură instanţa nu a fost abilitată să acorde despăgubiri, deţinutul având posibilitatea să recurgă la dispoziţiile dreptului comun.
Cum cele arătate de contestator nu au constituit caz de contestaţie la executare instanţa a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.
Cu privire la obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare, instanţa a avut în vedere că, în cazul respingerii cererii, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligaţia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligaţie ce este impusă de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale. Într-o asemenea situaţie, culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe.
II. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/2020 condamnatul A. a formulat contestaţie.
Prin Decizia penală nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale 311 din data de 18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Instanţa de control a observat că în cererea introductivă, petentul-condamnat a solicitat acordarea unor compensaţii băneşti pentru executarea detenţiei în condiţii necorespunzătoare, în perioada 20.03.2013 - 06.05.2014, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013.
Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Faţă de motivele invocate de petentul-condamnat în cererea sa, instanţa de control a apreciat că temeiul de drept al cererii sale nu ar putea fi încadrat în niciuna dintre literele art. 598 din C. proc. pen.
Potrivit art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 "La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. (...) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.".
Prin Decizia nr. 7/2018 (M. Of. nr. 548 din 02/07/2018) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "în interpretarea dispoziţiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) C. pen., trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare".
Aceeaşi decizie reţine, printre altele, şi că "În cuprinsul dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul nu distinge, în acordarea măsurii compensatorii, între persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi persoanele liberate condiţionat şi nu limitează aplicarea dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a legii menţionate.
În consecinţă, în absenţa unui temei legal, persoanele liberate condiţionat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu pot fi excluse din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, în ipoteza în care sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (2) C. pen. privitoare la revocarea liberării condiţionate. (…)
(…) excluderea persoanelor liberate condiţionat anterior, din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 551 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, atunci când devin incidente dispoziţiile în materia revocării liberării condiţionate, ar contraveni voinţei legiuitorului, care rezultă din evoluţia procesului legislativ."
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea a observat că singura compensare oferită de Legea nr. 169/2017 (prin care a fost introdus art. 551 în Legea nr. 254/2013) pentru executarea detenţiei în condiţii necorespunzătoare o reprezintă zilele considerate ca executate ce sunt deduse din cuantumul pedepsei pe care persoana condamnată o execută. Dispoziţiile legale enunţate nu prevăd posibilitatea ca persoana condamnată să opteze, eventual, pentru o compensaţie bănească în locul beneficiului deducerii unor zile suplimentare din pedeapsă. Obţinerea unor compensaţii băneşti pentru executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare poate fi realizată doar pe calea unei acţiuni civile, de drept comun.
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa de control a apreciat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori condamnatul A. a formulat contestaţie.
La termenul din data de 22 aprilie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulată.
Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestaţiei.
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune existenţa unei căi judiciare efective care să permită părţii de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanţă fiind un element inerent al garanţiilor consacrate de acest articol şi oferă instanţei dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităţilor procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor şi o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condiţiilor procedurale stabilite de lege.
Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicaţie a dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.
Totodată, dispoziţiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen. prevăd:
"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".
În acest context, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26.01.2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 311 din data de 18.11.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi, decizia purtând menţiunea, definitivă".
Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, dacă legea nu prevede vreo cale de atac, nu se pot crea artificial astfel de căi, legislaţia referitoare la formalităţile şi termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice.
Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.
Pentru aceste motive, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 32/C din data de 26 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2021.
GGC - NN