Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă. Tardivitatea cererii.
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea.
Index alfabetic : contrarietate de hotărâri
- termen
- tardivitate
Noul Cod de procedură civilă, art. 181, art. 509 pct. 8, art. 511
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, astfel că formularea cererii peste termenul defipt de lege are drept consecință respingerea revizuirii ca tardivă.
Secția I civilă, decizia nr. 1869 din 12 iunie 2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13.03.2014, revizuenta S.C. A.P. S.A. a solicitat anularea sentinţei civile nr. 6457 din 16.07.2013 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.
În motivarea cererii a susţinut că hotărârea atacată este potrivnică deciziei comerciale nr. 440/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25.05.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, prin care s-a dispus respingerea capătului de cerere în evacuare ca neîntemeiat, reținându-se că evacuarea este un efect al acţiunii în revendicare şi că ambele părţi au titluri valabile.
A mai susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, în sensul că există două hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate în dosare diferite, având aceleaşi părţi, cauză şi obiect şi în care instanţa a cărei hotărâre se cere a fi revizuită nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.
De asemenea, a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra legalităţii modului de constituire a SC A.P. SA, respectiv asupra continuităţii persoanei juridice din 1991 şi până în prezent. Pe lângă faptul că niciuna din părţi nu a promovat o asemenea cerere, instanţa nici măcar nu a pus-o în discuţie. Mai mult, aflându-se în procedura specială prevăzută de art. 1039 şi urm. C.proc.civ., instanţa a analizat titlul pârâtei, deşi nu era îndreptăţită s-o facă.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C.proc.civ.
Intimata SCM O. a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire şi, în subsidiar, excepţia inadmisibilității acesteia, ca urmare a invocării excepţiei autorităţii lucrului judecat în faţa instanţei ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că aceasta este tardivă, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea dedusă judecăţii revizuenta a solicitat anularea sentinţei civile nr. 6457 din 16.07.2013 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă, susţinând că este contrară deciziei comerciale nr. 440/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25.05.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială.
Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunţate de instanţe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă invariabil de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătoreşti.
În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a civilă.
Prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 6457 din 16.07.2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin care a fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, decizie care este definitivă potrivit legii.
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C.proc.civ., cererile pronunţate în materie de evacuare nu sunt supuse recursului.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.proc.civ. ,,sunt decizii definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs”. Totodată, alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (...) sau, după caz, la data pronunţării.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că deciziile pronunţate în apel în materia evacuării sunt decizii definitive de la data pronunţării.
În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. şi a fost transmisă prin poştă la data de 12.03.2014, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive chiar de la data pronunţării sale, respectiv de la data de 04.12.2013.
În raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 4.01.2014.
Înalta Curte constată că revizuenta nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a invocat vreo împrejurare care să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. a fost respinsă ca tardivă.
Cât priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., Înalta Curte a constatat că nu este competentă material cu soluţionarea acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 510 alin. (1) C.proc.civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Mai mult, alin. (3) al art. 510 C.proc.civ. prevede că în cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.
Or, în speţă, hotărârea atacată, nr. 279 din 4 decembrie 2013, a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru aceste considerente, constatând că textul de lege cuprinde o normă de competenţă materială imperativă, Înalta Curte a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti.