Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința comercială nr. 19610 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 25404/3/2010, acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, pârâta fiind obligată la plata sumei de 69.056,69 RON, reprezentând rest de plată a lucrărilor, în baza contractului din 15 decembrie 2008; cererea de penalități a fost anulată ca netimbrată, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 4.997,13 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SC A.C. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C&C T.T. SRL, la plata sumei de 117.231,24 RON reprezentând rest de plată conform contractului din 15 decembrie 2008 încheiat între părți, în baza procesului-verbal de recepție finală și a facturii acceptate de pârâtă prin semnătură și ștampilă, precum și la plata penalităților de 0,5% din valoarea facturii emise de reclamantă la 28 august 2009 și neachitate la timp de pârâtă, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 8 septembrie 2009.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., pârâta SC C&C T.T. SRL. înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 212 din 25 aprilie 2012 a respins apelul ca nefondat,
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C&C T.T. SRL, prin care a solicitat admiterea recursului, fără a indica motivele de nelegalitate în susținerea recursului, conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror altor cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Față de dispozițiile legale evocate, se constată că cererea de recurs formulată de pârâta SC C&C T.T. SRL nu a fost însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 28 martie 2013 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 1.496 RON și timbrul judiciar în valoare de 5 RON.
În ceea ce privește cererea formulată de către recurentă, și transmisă la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, prin care s-a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 urmare a deschiderii procedurii de insolvență asupra societății pârâte, Înalta Curte constată următoarele:
Prin încheierea din data de 8 august 2012, pronunțată în Dosarul nr. 28373/3/2012, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a admis cererea debitorului SC C&C T.T. SRL, iar în temeiul art. 107 raportat la art. 32 din Legea nr. 85/2006 a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului.
Dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006 invocate de către recurentă, dispun în sensul că "Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru".
Analizând aspectele invocate de către recurentă, se observă că deschiderea procedurii de faliment a avut loc la data de 8 august 2012, iar declararea recursului de față, a avut loc la data de 13 iulie 2012.
În consecință, având în vedere că la data promovării cererii de recurs de față, recurenta nu se află în situația de excepție prevăzută de Legea nr. 85/2006, care să determine scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, în mod corect, instanța a stabilit în sarcina recurentei obligația de a timbra cererea de recurs.
Citația pentru primul termen de judecată a fost primită de către recurentă data de 6 noiembrie 2012, care avea posibilitatea de a uza de calea de atac a reexaminării taxei judiciare de timbru, potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997 sau de a învedera instanței intrarea societății în insolvență.
Aducerea la cunoștința instanței a acestei împrejurări, ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, nu este de natură a înlătura obligația de a timbra cererea de recurs având în vedere că la data promovării cererii recurenta pârâtă nu se afla în procedura simplificată a insolvenței.
În raport de împrejurarea ca pârâta SC C&C T.T. SRL, în calitate de recurent, nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 28 martie 2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea cererii de recurs ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC C&C T.T. SRL împotriva Deciziei civile nr. 212 din 25 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013.
Procesat de GGC - AS