Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1234 din 27 iunie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția de insuficientă timbrare a cererii formulate de reclamanta G.E.U.L., în contradictoriu cu pârâta E.T.L., reținând că, în temeiul art. 2 alin. (1) și (11) din Legea nr. 146/1997, reclamanta datorează taxă de timbru la valoarea țițeiului indicat în precizarea de acțiune, astfel că, deși citată pentru termenul de judecată din 27 iunie 2011 cu mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru în sumă de 2.332.228,52 RON, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta G.E.U.L., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 56/Ap din 16 mai 2012 a respins apelul declarat de reclamanta G.E. U.L., reținând că, prezenta acțiune chiar dacă a fost formulată în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, s-a constatat că nu este o acțiune specifică procedurii insolvenței, ci o acțiune de drept comun, în care sunt incidente dispozițiile Legii nr. 146/1997.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC G.E. U.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, arătând că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
Criticile aduse deciziei atacate se referă în esență la faptul că, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât a fost ignorată prevederea legală, potrivit căreia, taxele de timbru se calculează avându-se în vedere cadrul procesual și natura cererii din momentul introducerii ei.
În acest sens, recurenta arată că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată a pârâtei SC E.T.L., în procedura de insolvență a fost achitată suma de 120 RON cu titlul de taxă judiciară de timbru, fiind îndeplinită astfel, obligația legală de plata taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia, orice acțiuni, cereri și contestații introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței se timbrează cu 120 RON.
În aceste condiții, recurenta apreciază că natura juridică a cererii formulate este cea a unei cereri de chemare în judecată a altei persoane, întemeiată pe dispozițiile art. 57 - 59 C. proc. civ., fiind vorba de o cerere incidentală cererii principale, respectiv contestației și cererii de plată formulate în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, iar faptul că, în cauză a operat disjungerea cererii, care a dus la simpla schimbare a instanței care judeca cererea, adică a competenței funcționale, acest aspect nu poate avea ca efect o modificare a taxei judiciare de timbru inițial stabilită și plătită în cadrul procesual în care cererea a fost introdusă.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul declarat de reclamanta SC G.E. U.L. să fie respins, pentru următoarele considerente:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii sau când hotărârea este lipsită de temei legal.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a invocat faptul că, în mod greșit instanța de apel a menținut hotărârea primei instanței prin respingerea apelului său, aplicând în mod greșit legea, având în vedere că obligația legală de plata taxei judiciare de timbru prevăzută de art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, a fost îndeplinită.
Această critică nu poate fi primită, având în vedere că, într-adevăr, taxa de timbru se stabilește în funcție de pretenția concretă a reclamantului, însă natura juridică a acțiunii de față este aceea de constatare a inexistenței unui drept patrimonial, deci a unei cereri evaluabile în bani și ca atare supusă dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997, conform cărora, acțiunile evaluabile în bani se taxează la valoarea declarată în acțiune.
În acest sens, nu poate fi reținută susținerea recurentei, potrivit căreia, cererea se află sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru a se face aplicarea prevederilor art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997, în cauză, fiind vorba de o acțiune în constatare, care este de competența instanței de drept comun, iar nu a judecătorului sindic.
Astfel, în condițiile în care, prezenta cerere de chemare în judecată a fost depusă la termenul din 22 aprilie 2010, în dosarul de insolvență a SC R. SA, acest aspect nu are nicio relevanță în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, întrucât așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, instanța a apreciat că nu este o cerere incidentală cererii principale dispunând trimiterea cererii la serviciul registratură pentru înregistrare separată, aceasta nefiind de competența judecătorului sindic, taxa judiciară de timbru fiind corect stabilită în funcție de obiectul acțiunii.
Din această perspectivă, se constată că natura juridică a acțiunii a fost dintotdeauna aceeași, respectiv acțiune în constatarea inexistenței dreptului de proprietate, iar nu o cerere incidentală de chemare în judecată a altei persoane, astfel că, taxa de timbru a fost calculată avându-se în vedere natura cererii din momentul introducerii ei - acțiune în constatare evaluabilă în bani, valoarea acesteia fiind stabilită de instanța competentă să soluționeze acțiunea - instanța de drept comun.
Pentru aceste considerente, nu se poate constata că s-au încălcat dispozițiile legii pentru a fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință, întrucât critica adusă deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov este nefondată, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.E. U.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.E. U.L. împotriva Deciziei nr. 56/Ap din 16 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
Procesat de GGC - CL