Ședințe de judecată: Decembrie | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Răspunderea penală a persoanei juridice. Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene. Abuz în serviciu

    Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Răspunderea penală a persoanei juridice

         Indice alfabetic: Drept penal

         - răspunderea penală a persoanei juridice

         - infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene

         - abuz în serviciu

C. pen. anterior, art. 191

Legea nr. 78/2000, art. 132, art. 181

         1. Asociaţia constituită potrivit dispoziţiilor legale privitoare la asociaţii şi fundaţii, ca persoană juridică, răspunde penal pentru infracţiunea împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000, constând în depunerea de documente false la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către vicepreşedintele asociaţiei, în interesul şi în numele acesteia, pe baza cărora asociaţia a obţinut ilegal ajutoare finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

         2. Fapta primarului unei comune de a încheia acte adiţionale prin care s-a diminuat cuantumul arendei stabilite prin contracte de arendare încheiate în baza hotărârii consiliului local, prin care s-a produs o pagubă consiliului local şi s-a obţinut un folos necuvenit pentru persoana juridică cocontractantă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, cu reţinerea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 217/A din 16 iulie 2014

 

Prin sentinţa nr. 116 din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost condamnat inculpatul L.N. la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzută în art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, şi la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

Totodată, s-a dispus condamnarea inculpatului B.A. la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 80 alin. (2) C. pen. anterior, şi la 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

Prin aceeaşi hotărâre a mai fost condamnată inculpata - persoană juridică Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, în condiţiile art. 711 alin. (3) C. pen. anterior, la pedeapsa amenzii penale de 20.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prevăzută în art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. anterior şi art. 713 alin. (1) C. pen. anterior, în condiţiile art. 532 alin. (4) C. pen. anterior, pe o perioadă de 1 an şi 10.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice, prevăzută în art. 531 alin. (3) lit. b) C. pen. anterior şi art. 713 alin. (1) C. pen. anterior, în condiţiile art. 532 alin. (4) C. pen. anterior, pe o perioadă de 1 an, pedepse care, în baza art. 33 lit. a), art. 401 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 20.000 lei amendă penală.

În baza art. 401 alin. (3) C. pen. anterior raportat la art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus ca inculpata să execute, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform dispoziţiilor art. 532 alin. (4) C. pen. anterior, alături de pedeapsa principală a amenzii penale, de 20.000 lei, şi pedeapsa complementară a suspendării activităţii persoanei juridice.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. anterior, a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile şi obligaţi, în solidar, inculpaţii B.A., L.N. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, la plata sumei de 160.565,19 lei către partea civilă A.P.I.A., plus dobânda legală, cu titlu de despăgubiri civile, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost confiscată de la inculpaţi suma reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 43.569,5 euro Ia cursul B.N.R. la data plăţii.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 31 ianuarie 2011, în vederea realizării măsurii confiscării, plăţii amenzii penale aplicate şi achitării prejudiciului.

În baza art. 348 şi art. 445 C. proc. pen. anterior, s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: 6 procese-verbale din data de 9 iunie 2009, 10 iunie 2009, 11 iunie 2009, 12 iunie 2009, 10 august 2008, 11 august 2009; documentul „Declaraţie - Tabel Nominal” cu membrii Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale; 2 tabele nominale cu utilizatorii de pajişti comunale, membri ai asociaţiei.

Evaluând probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, curtea de apel a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul L.N. era primar al comunei F. din luna iunie 2008 şi membru al Asociaţiei F., precum şi împuternicit pe cont. Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale a fost înfiinţată în anul 2007, având personalitate juridică (prin încheierea de şedinţă din 21 noiembrie 2007 a Judecătoriei Bârlad, fiind înscrisă în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor). Inculpatul B.A. era vicepreşedinte al acesteia. Administrarea şi efectuarea operaţiunilor în contul Asociaţiei era realizată de S.G. şi de inculpatul L.N. (conform contractului de societate înregistrat la Primăria comunei F. din 8 iunie 2007).

Între Consiliul Local al comunei F. şi Asociaţia F. s-au încheiat contracte prin care s-a hotărât (Hotărârea Consiliului Local F. nr. 28 din 8 iunie 2007) arendarea unor suprafeţe de păşune către Asociaţie, contractele fiind încheiate de primarul ce era în funcţie în anul 2007, ca reprezentant al Consiliul Local, şi anume: contractul nr. 1294 din 11 iunie 2007, prin care a fost stabilită o chirie de 50 euro/ha/anual (total - 16.548,5 euro: 330,97 ha păşune x 50 euro) cu termen de plată data de 1 octombrie şi durată de un an - clauze incluse integral şi în contractul nr. 639 din 24 martie 2008, încheiat între aceleaşi părţi şi având acelaşi obiect pentru o perioadă de 5 ani.

În luna iunie 2008, după preluarea mandatului de primar al comunei F. de către inculpatul L.N., fără a exista un acord legal şi prealabil al Consiliului Local, consfinţit într-o Hotărâre a Consiliului Local (ca şi la momentul încheierii lor), acesta, în înţelegere cu inculpatul B.A., a încheiat acte adiţionale la contractele anterioare, şi anume: actul adiţional nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007, prin care a fost diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha păşune de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual (~13,70 euro, total 4.535 euro/anual), modalitate în care Consiliul Local F., în calitate de proprietar al păşunii, a fost prejudiciat cu suma de 12.013,5 euro (diferenţa valorică anuală a chiriilor iniţiale şi finale: 16.548,5 euro - 4.535 euro) şi actul adiţional nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 la contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008, prin care a fost diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha păşune de la 50 euro/ha/anual la 10 RON/ha/anual (~2.32 euro, total 770,5 euro/anual), modalitate în care Consiliul Local F., în calitate de proprietar al păşunii, a fost prejudiciat cu suma de 15.778 euro anual (diferenţa valorică anuală a chiriilor iniţiale şi finale: 16.548,5 euro -  770,5 euro).

Instanţa a reţinut că aceste acte adiţionale au fost încheiate nelegal, chiar dacă inculpaţii în apărare au invocat existenţa unor discuţii prealabile şi a unui acord cu membrii Consiliului Local - însă din actele dosarului (înscrisuri) nu a rezultat existenţa vreunei Hotărâri a Consiliului Local în anul 2008 prin care să se dispună diminuarea succesivă a nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală.

În anii 2008 şi 2009, inculpatul B.A. a solicitat la A.P.I.A. subvenţie pentru campania 2008, respectiv 2009 şi pentru suprafaţa de păşune comunală.

Modalitatea de plată unică pe suprafaţă (art. 5) consta în acordarea către fermieri a unei sume uniforme pe hectar, plătibilă o dată pe an şi decuplată total de producţie - ajutor financiar acordat inclusiv (art. 5 alin. 3 lit. b) pentru deţinătorii - în calitate de proprietari, arendaşi, concesionari, asociaţi, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune, locatari etc. (art. 6 alin. 1) - de pajişti permanente (păşuni şi fâneţe).

Conform procedurii, pentru a beneficia de plăţi în cadrul S.A.P.S., solicitanţii trebuiau (art. 7 alin. 1) să fie înscrişi în Registrul fermierilor administrat de A.P.I.A., să depună o cerere de solicitare a plăţilor până la data de 15 mai a fiecărui an calendaristic la centrele judeţene ale agenţiei (art. 7 alin. 2) şi să îndeplinească anumite condiţii generale stabilite prin Ordinul nr. 246 din 23 aprilie 2008 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale privind stabilirea modului de implementare, a condiţiilor specifice şi a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu şi zone defavorizate.

Inculpatul B.A. a depus 2 tabele nominale cu utilizatorii de pajişti comunale, membri ai Asociaţiei, în care a făcut menţiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora dintre semnatari, mandatul dat pentru a administra păşunea comunală, drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea, numărul de animale deţinut etc., contrafăcând semnăturile din dreptul numelor martorilor A.C., A.G., C.A., A.M., B.I., B.Ş., B.V., I.B., B.T., B.N., C.I., C.C., C.G., G.C., D.N., G.C., C.G., H.I., I.V., I.C., M.N., M.G., N.I., I.N., N.I., N.M., N.F., N.I., O.N., O.T., P.N., P.I., I.P., N.P., R.G., S.V., S.D., S.T., Ţ.V.,  U.A. şi V.N.

De asemenea, inculpatul B.A. a întocmit în fals şi a depus următoarele:

- documentul denumit „Declaraţie - Tabel Nominal” cu membri ai Asociaţiei în care a făcut menţiuni nereale cu privire la calitatea de membri a unora din semnatari, la mandatul dat pentru a administra păşunea comunală şi la drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceasta, la numărul de animale deţinut, contrafăcând semnăturile din dreptul numelor unora dintre cei nominalizaţi, respectiv: A.C., C.A., A.G., A.C., A.M., B.I., B.Ş., I.B., B.T., C.C., C.G., C.M., G.C., C.M., G.C., C.G., H.M., I.V., H.M., I.C., N.I., I.N., N.I., N.M., N.I., O.I., O.P., O.I., O.N., P.N., P.I., P.V., P.N., P.I., R.G., S.D., S.T., Ţ.V., U.A. şi V.N.;

- 6 procese-verbale în care a menţionat în fals participarea la efectuarea a diverse lucrări de întreţinere a păşunii comunale de către persoane neimplicate în operaţiuni, cărora acesta le-a contrafăcut prin imitaţie semnăturile: procesul-verbal datat 9 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor A.G. şi N.I. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocul fizic 325 în suprafaţa de 44,30 ha; procesul-verbal datat 10 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor I.V. şi A.C. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocul fizic 16 în suprafaţa de 22,66 ha; procesul-verbal datat 11 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorului A.G. (a cărui semnătură a fost contrafăcută prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocurile fizice 52 (22,36 ha), 55 (2,50 ha), 82 (0,81 ha), 89 (2,39 ha), 92 (1,51 ha) şi 102 (4,59 ha); procesul-verbal datat 12 iunie 2009 - ce atestă nereal participarea martorului A.G. (a cărui semnătură a fost contrafăcută prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocurile fizice 41 (8,36 ha) şi 44 (6,50 ha); procesul-verbal datat 10 august 2009 - ce atestă nereal participarea martorului H.M. (a cărui semnătură a fost contrafăcută prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocurile fizice 103 (24,50 ha) şi 119 (5,22 ha); procesul-verbal datat 11 august 2009 - ce atestă nereal participarea martorilor I.V. şi A.C. (ale căror semnături au fost contrafăcute prin imitaţie de către inculpat) la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale la blocul fizic 123 în suprafaţa de 39,95 ha.

Rezultatul şi scopul acţiunilor întreprinse de inculpatul B.A. au fost obţinerea de către acesta şi virarea în contul Asociaţiei cu titlu de subvenţie pe suprafaţă a sumei de 74.095,81 RON din fonduri FEGA (conform deciziei din 10 aprilie 2009 a A.P.I.A.) şi a sumei de 92.335,74 RON din fonduri FEGA (conform deciziilor din 27 noiembrie 2009 şi din 26 aprilie 2010 ale A.P.I.A.).

Faţă de infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice reţinută în sarcina inculpaţilor L.N. şi B.A. (sub forma complicităţii prevăzute în art. 26 C. pen. anterior) şi a inculpatei persoană juridică, raportat la situaţia de fapt expusă anterior şi rezultată din evaluarea actelor dosarului, instanţa a reţinut cert vinovăţia acestora constând în aceea că:

1. Inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F. din luna iunie 2008, a încheiat cele 2 acte adiţionale (nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007 şi, respectiv, nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 Ia contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008), prin care a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate de Consiliul Local Asociaţiei F., de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) şi, respectiv 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro, total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F. (în calitate de proprietar al păşunii) a fost prejudiciat cu diferenţa valorică a chiriilor în cauză, totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 şi 2009 câte 15.778 euro), faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

2. Inculpatul B.A., în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei F. şi de reprezentant în operaţiunile încheiate pentru Asociaţie, a fost de acord şi a participat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la încheierea de către inculpatul L.N. (primar al comunei F., aflat în exerciţiul funcţiunii), în numele, dar fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, a actelor adiţionale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 (la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007) şi, respectiv, nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 (la contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008), prin care s-a diminuat nivelul chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate de Consiliul Local Asociaţiei F. Inculpatul B.A. a reprezentat Asociaţia în operaţiuni semnând cele două acte adiţionale în calitatea sa de vicepreşedinte al acesteia. Diminuarea chiriei s-a realizat de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) şi, respectiv 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro, total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F. (în calitate de proprietar al păşunii) a fost prejudiciat cu diferenţa valorică a chiriilor în cauză totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 şi 2009 câte 15.778 euro), fiind, astfel, întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

3. Inculpata Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, în numele şi interesul căreia inculpatul B.A., la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a achiesat la încheierea de către inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F., aflat în exerciţiul funcţiunii, în numele, dar fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, a actelor adiţionale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 (la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007) şi, respectiv, nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 (la contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008), prin care s-a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate de Consiliul Local Asociaţiei de la 50 euro/ha/anual (total: 16.548,5 euro anual) la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro, total: 4.535 euro anual) şi, respectiv 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro, total: 770,5 euro anual), modalitate în care Consiliul Local F. (în calitate de proprietar al păşunii) a fost prejudiciat cu diferenţa valorică a chiriilor în cauză, totalizând 43.569,5 euro (2007: 12.013,5 euro, respectiv: 2008 şi 2009 câte 15.778 euro), răspunde penal, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reţinut că Asociaţia a fost înregistrată în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor la Judecătoria Bârlad la data de 4 decembrie 2007, iar, conform statutului, activităţile acesteia erau conduse de un consiliu director format din L.N. - preşedinte (cu drept de reprezentare), B.A. - vicepreşedinte (cu dreptul de a îndeplini toate atribuţiile preşedintelui, în lipsa acestuia, iar în prezenţa sa, de a-l ajuta pe acesta şi de a îndeplini sarcinile date, în vederea aducerii la bun sfârşit a hotărârilor adunării generale), H.N. - secretar, C.D. şi A.C. - membri. De asemenea, conform aceluiaşi statut, scopul declarat al asociaţiei era unul nepatrimonial, constând în sprijinirea crescătorilor de animale din comuna F., creşterea nivelului de pregătire profesională a membrilor săi, creşterea producţiei de carne, de animale de prăsilă, înmulţirea efectivelor de animale, tehnologizarea şi modernizarea locaţiilor zootehnice, apărarea intereselor crescătorilor de animale în relaţiile cu instituţiile statului şi terţe organisme şi persoane juridice, atragerea fondurilor europene şi naţionale pentru creşterea animalelor şi retehnologizarea locaţiilor zootehnice, rezolvarea litigiilor apărute între membrii asociaţiei şi terţi etc.

În cursul procedurilor judiciare, inculpata Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale şi-a desemnat reprezentat legal (conform dispoziţiilor art. 4792 alin. 3 C. proc. pen. anterior).

În opinia judecătorului fondului, fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice (în forma complicităţii) a rezultat cert în sarcina inculpatei persoane juridice, vinovăţia sa fiind identică cu cea a persoanei fizice (inculpatul B.A.), care a acţionat în numele şi interesul său, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

În ceea ce priveşte infracţiunea de folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţii Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor reţinută în sarcina inculpaţilor B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale - s-a constatat că inculpatul B.A. (în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale) a depus la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale (şi acelaşi scop urmărit), înscrisuri false în baza cărora a obţinut ilegal - pentru campaniile 2008, 2009 - ajutoare financiare pe suprafaţă din fonduri FEGA în valoare totală de 166.431,55 RON pentru păşunea comunală arendată Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală şi declaraţiile martorilor (urmărire penală şi instanţă) privind tabelele nominale ale persoanelor ce foloseau pajiştea comunală (membri ai Asociaţiei), prima instanţă a constatat că unele dintre aceste persoane nu erau membri ai Asociaţiei, deşi s-au făcut menţiuni nereale că ar fi membri, precum şi faptul că unele persoane fie au solicitat în nume personal ajutor financiar de la A.P.I.A. (cei care erau membri), fie nu au împuternicit/mandatat vreo altă persoană (nici pe B.A.) să facă aceste solicitări. Astfel, analizând şi evaluând declaraţiile martorilor A.C., A.G., A.C., A.M., B.I., B.Ş., B.V., B.I., B.T., B.N., C.I., C.C., C.G., G.C., D.N., G.C., C.G., H.I., I.V., I.C., M.N., M.G., N.I., I.N., N.I., N.M., N.F., N.I., O.N., O.T., P.N., P.I., I.P., P.N., R.G., S.V., S.D., S.T., Ţ.V., U.A. şi V.N. (date în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei - doar cei care au putut fi audiaţi) - curtea de apel a reţinut că aceştia nu au semnat aceste tabele şi nici nu au mandatat pe inculpatul B.A. pentru a solicita ajutor financiar de la A.P.I.A., chiar dacă unii erau membri ai asociaţiei.

Referitor la inculpata persoană juridică Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, s-a reţinut de către prima instanţă că inculpatul B.A. a depus în numele acesteia şi în interesul ei, la diferite intervale de timp şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, înscrisuri false pe baza cărora a obţinut ilegal ajutor financiar din fonduri FEGA în valoare totală de 166.431,55 RON (aferent campaniilor 2008-2009) pentru suprafaţa de păşune comunală arendată Asociaţiei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu privire la infracţiunea de conflict de interese reţinută în sarcina inculpatului L.N., curtea de apel a constatat că acesta (primar al comunei F. din anul 2008, preşedinte al Asociaţiei F. din 2007) a încheiat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de primar al comunei F., aflat în exerciţiul funcţiunii, actele adiţionale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 (la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007) şi, respectiv, nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 (la contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008), prin care a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate de Consiliul Local Asociaţiei F. de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual (~ 13,70 euro) şi, respectiv, 10 RON/ha/anual (~ 2,32 euro), modalitate în care Asociaţia, al cărui membru şi împuternicit pe cont era şi din partea căreia beneficia de foloase (ex: păşunatul propriilor animale pe păşunea închiriată fără a achita taxa de păşunat etc.), a realizat un folos material în valoare totală de 43.569,5 euro, dat de diferenţa între suma primită de la A.P.I.A. cu titlu de sprijin financiar pentru suprafaţă (S.A.P.S. - din fonduri FEGA) pentru campaniile din anii 2007, 2008 şi 2009 aferent contractelor încheiate în condiţiile descrise şi sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local în perioada 2007-2009, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2531 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Având în vedere toate argumentele expuse, prima instanţă a constatat ca fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, dispunând condamnarea lor pentru comiterea acestor infracţiuni.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.), precum şi inculpaţii L.N., B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) şi inculpaţii L.N., B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, ca fiind apeluri, cadrul procesual în care s-a realizat judecarea acestora fiind dat de prevederile art. 411 - art. 425 C. proc. pen.

Totodată, în şedinţa publică din 10 aprilie 2014, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (2), art. 378, art. 108 şi urm. C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la audierea inculpaţilor L.N. şi B.A. şi a încuviinţat, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba testimonială solicitată de cei doi apelanţi inculpaţi, constând în audierea martorului P.A. şi reaudierea martorului P.V., probă ce a fost administrată la termenul de judecată din data de 19 iunie 2014.

Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelurile declarate de inculpaţii B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale nu sunt întemeiate, iar apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi inculpatul L.N. sunt fondate, însă în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor apelanţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 C. pen., în funcţie de aceasta urmând a fi analizate toate criticile invocate cu privire la existenţa faptelor şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul acuzaţiei penale.

Ca urmare, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv, din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi.

Astfel, inculpaţii L.N. (în calitate de autor), B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale (în calitate de complici) au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţa de fond pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani, ce îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 ani şi 8 luni la 9 ani şi 4 luni. Spre deosebire de prevederile anterioare, se observă că art. 132 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificat prin art. 79 pct. 9 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, introduce, sub aspectul urmării imediate a infracţiunii, cerinţa ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă caracter necuvenit, în timp ce art. 297 alin. (1) C. pen. instituie condiţii de incriminare mai puţin restrictive atât cu privire la subiectul pasiv al infracţiunii (o persoană juridică de drept privat sau de drept public, în timp ce, în vechea reglementare, subiectul pasiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuia să fie o persoană juridică de drept public sau de interes public), cât şi sub aspectul urmării imediate (care, potrivit art. 297 alin. 1 C. pen., constă în cauzarea unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane juridice, spre deosebire de Codul penal anterior, care prevedea, alternativ cu producerea unei pagube, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145).

Totodată, inculpaţii B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale au mai fost acuzaţi de comiterea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, text de lege care, prin art. 79 pct. 12 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, a fost modificat atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii (fiind introdusă cerinţa săvârşirii elementului material al laturii obiective cu rea-credinţă), cât şi al tratamentului sancţionator (închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, în timp ce, potrivit reglementării anterioare, infracţiunea era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi).

În plus, inculpatul L.N. a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a infracţiunii de conflict de interese, prevăzută în art. 2531 C. pen. anterior, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 de ani, în noua reglementare, respectiv art. 301 C. pen., limita minimă a pedepsei fiind majorată la 1 an închisoare.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate şi la efectele circumstanţelor agravante, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi Codul penal în vigoare (art. 36 şi art. 78) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, respectiv până la 2 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanţă nu a dat eficienţă acestor cauze de agravare a pedepsei, iar apelul parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Rezultă, aşadar, că, exceptând infracţiunea de conflict de interese (în cazul căreia Codul penal anterior prevede un minim al pedepsei mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare), pentru celelalte infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile dispoziţii ale Legii nr. 78/2000 apar ca fiind mai blânde atât sub aspectul condiţiilor de incriminare (ce vor fi analizate, distinct, şi din perspectiva art. 4 C. pen.), cât şi al regimului sancţionator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi sfera obligaţiilor impuse condamnaţilor pe durata acesteia, împrejurările ce pot constitui circumstanţe atenuante şi efectele lor, precum şi răspunderea penală a persoanei juridice, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor apeluri.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanţe în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale anterioare.

Totodată, dacă s-ar aplica reglementarea în vigoare, s-ar ajunge, în cazul inculpatei persoană juridică, la agravarea tratamentului penal atât din perspectiva art. 136 C. pen., care adaugă o nouă pedeapsă complementară (plasarea sub supraveghere judiciară) şi prevede o durată mai mare pentru pedeapsa complementară a suspendării persoanei juridice (de la 3 luni la 3 ani, spre deosebire de vechea codificare care stabilea o durată de la 3 luni la 1 an), cât şi din perspectiva art. 137 C. pen., care stabileşte limite generale şi speciale ale pedepsei amenzii superioare celor prevăzute de legea penală anterioară. Astfel, conform art. 531 C. pen. anterior, maximul general era de 2.000.000 lei, în timp ce, conform legii noi, maximul general al acestei pedepse este de 3.000.000 lei. De asemenea, maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor din alin. (4) şi (5) depăşeşte maximul special al pedepsei amenzii determinat potrivit criteriilor prevăzute în art. 711 C. pen. anterior.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deşi art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută în art. 862 C. pen. anterior, se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (aşa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, şi din această perspectivă, dispoziţiile Codului penal anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpaţii L.N. şi B.A.

Nu pot fi, totodată, omise, în cazul celor doi apelanţi inculpaţi, dispoziţiile art. 75 - 76 C. pen., care nu mai reţin ca circumstanţe atenuante împrejurările prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior şi limitează efectele unor asemenea circumstanţe, creând acuzaţilor avantaje mai restrânse decât cele din vechea codificare.

În consecinţă, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpaţii L.N., B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale este legea penală anterioară care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a apelanţilor, creează acestora o situaţie mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare şi apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen.

2. Revenind la criticile formulate de inculpaţii L.N. şi B.A. referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale unora dintre infracţiunile ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi de inculpata Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, ce vizează inexistenţa faptelor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, care, de altfel, nu a fost contestată de apelanţii L.N. şi B.A. în calea de atac (în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în fond, toţi inculpaţii s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. 2 C. proc. pen. anterior privind dreptul de a nu face nicio declaraţie, poziţie pe care Asociaţia, prin reprezentant legal, şi-a menţinut-o şi în faza apelului), reţinând, în esenţă, că, în cursul anilor 2008 şi 2009, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul L.N., în calitate de primar al comunei F., fără a avea acordul prealabil al Consiliului Local, în conivenţă cu inculpatul B.A., a încheiat cu Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, reprezentată de acesta din urmă în calitate de vicepreşedinte, actele adiţionale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 (la contractul de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007) şi nr. 2.198 din 1 octombrie 2009 (la contractul de arendare nr. 639 din 24 martie 2008), prin care, succesiv, a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate anterior de Consiliul Local Asociaţiei, de la 50 euro/ha/anual la 54 RON/ha/anual şi, respectiv, 10 RON/ha/anual, prejudiciind, astfel, Consiliul Local F., în calitate de proprietar al păşunii, cu suma de 43.569,5 euro reprezentând diferenţa valorică a chiriilor în cauză şi realizând pentru inculpata Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, al cărei preşedinte şi împuternicit pe cont era şi din partea căreia beneficia de foloase (păşunatul propriilor animale pe păşunea închiriată fără a achita taxa de păşunat), un folos material necuvenit constând în aceeaşi sumă (43.569,5 euro), dat de diferenţa între valoarea subvenţiilor primite de la A.P.I.A. pentru campaniile din anii 2007, 2008 şi 2009 şi sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local în aceeaşi perioadă.

Deşi pe întreg parcursul procedurii judiciare inculpaţii au susţinut că faptele de care sunt acuzaţi nu se înscriu în tiparul normelor de incriminare a infracţiunilor reţinute în sarcina lor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în mod corect, prima instanţă a stabilit că sunt îndeplinite, în cauză, toate elementele de conţinut ale acestor infracţiuni, nefiind întemeiate criticile invocate sub acest aspect de apelanţii inculpaţi.

Aşa cum a reţinut judecătorul fondului, faptele inculpatului L.N. de a încheia cele două acte adiţionale la contractele de arendare în condiţiile anterior menţionate realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, constatându-se că acesta, în calitate de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle ce-i reveneau, cauzând, astfel, o pagubă patrimonială Consiliului Local F., corelativ cu obţinerea unui avantaj patrimonial necuvenit pentru Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, al cărei preşedinte era.

Cu toate că apelantul inculpat s-a apărat în faţa instanţei arătând că, pentru modificarea preţului arendei, nu era necesară aprobarea Consiliului Local, că existaseră discuţii la nivelul acestei autorităţi în legătură cu subiectul menţionat, întrunindu-se acordul majorităţii consilierilor, şi că diminuarea chiriei avusese ca justificare necesitatea folosirii unei părţi mai mari din subvenţia acordată de A.P.I.A. pentru întreţinerea păşunii comunale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine aceste argumente ca împrejurări apte să conducă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului L.N. şi, implicit, a celorlalţi doi inculpaţi, nefiind de natură să modifice concluzia la care a ajuns prima instanţă cu privire la întrunirea elementelor de conţinut ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (sub forma autoratului şi, respectiv, a complicităţii).

În acest sens, contrar susţinerilor apărării, instanţa de apel arată că, potrivit Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă, care are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor date în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale, în timp ce primarul este autoritatea executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului local şi reprezintă unitatea administrativ teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoane fizice/juridice şi în justiţie (art. 1 alin. 2, art. 36 alin. 1, art. 62 alin. 1). Una dintre atribuţiile conferite de lege consiliului local este aceea referitoare la administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului (art. 36 alin. 2 lit. c), atribuţie în exercitarea căreia această autoritate publică hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică, respectiv vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz (art. 36 alin. 5 lit. a şi b). Aşadar, toate aspectele ce se circumscriu realizării acestei atribuţii (determinarea bunului şi a persoanei cocontractante, condiţiile perfectării contractului de vânzare, concesiune sau închiriere, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata şi preţul contractului) se hotărăsc exclusiv de către consiliul local, în calitate de autoritate deliberativă, primarului revenindu-i doar sarcina de a pune în executare decizia consiliului local şi de a încheia actele juridice în condiţiile stipulate prin hotărârea emisă în aceste condiţii.

Ca urmare, împrejurarea că, la data de 8 iunie 2007, Consiliul Local F. emisese Hotărârea nr. 28/2007, prin care decisese arendarea către Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale a terenului agricol în suprafaţă de 330,97 ha reprezentând păşune comunală şi în baza căreia se încheiaseră contractele de arendare nr. 1294 din 11 iunie 2007 şi nr. 639 din 24 martie 2008, nu-l autoriza pe inculpat să modifice clauzele convenţiilor iniţiale fără o nouă aprobare a autorităţii deliberative, primarul neavând, potrivit Legii nr. 215/2001, vreo putere decizională cu privire la administrarea domeniului public şi privat al comunei, cu atât mai mult cu cât modificarea privea un element esenţial al contractelor.

Or, inculpatul L.N., deşi cunoştea dispoziţiile Legii nr. 215/2001 şi limitele atribuţiilor conferite prin actul normativ menţionat funcţiei pe care o deţinea, şi-a exercitat abuziv aceste atribuţii şi a încheiat actele adiţionale nr. 2.258 din 6 octombrie 2008 şi nr. 2.198 din 1 octombrie 2009, fără a exista o hotărâre a Consiliului Local, fapte ce au avut ca urmare prejudicierea acestuia, în calitate de proprietar al păşunii comunale, şi crearea unui folos patrimonial injust pentru Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale. Chiar inculpatul, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel, a subliniat necesitatea emiterii unei hotărâri a autorităţii deliberative pentru reducerea preţului contractelor de arendare, însă a invocat existenţa unor discuţii şi a unui acord în acest sens la nivelul Consiliului Local, care, însă, nefiind atestate în scris în forma prevăzută de Legea administraţiei publice locale, nu puteau să stea la baza acţiunilor sale şi să le justifice în mod valabil.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi dispoziţiile art. 2 din Hotărârea nr. 28/2007 a Consiliului Local F., prin care primarul comunei a fost împuternicit, în baza acesteia, să încheie doar contractul de arendare cu Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale (în condiţiile stabilite în şedinţa Consiliului din aceeaşi dată, 8 iunie 2007, respectiv la un nivel al arendei egal cu valoarea subvenţiei acordate pe ha/păşune), iar nu să modifice ulterior, în mod arbitrar, clauzele lui, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama şi de împrejurarea că apelantul era, în acelaşi timp, şi preşedinte al Asociaţiei, apreciază, în deplin acord cu prima instanţă, că acesta a săvârşit faptele cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, prevăzând că, prin acţiunile sale, cauzează o pagubă în patrimoniul Consiliului Local şi procură un folos material necuvenit inculpatei persoană juridică şi urmărind producerea acestor rezultate prin comiterea faptelor. Argumentele ce au stat la baza semnării celor două acte adiţionale prin care s-a diminuat nivelul chiriei, invocate de apelant în apărarea sa, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul existenţei intenţiei frauduloase, atât timp cât inculpatul, în deplină cunoştinţă de cauză, şi-a nesocotit atribuţiile de serviciu şi a luat decizii cu privire la administrarea domeniului privat al comunei, decizii care, potrivit legii, trebuiau să aparţină autorităţii deliberative, respectiv Consiliului Local, determinând prin faptele săvârşite producerea unui prejudiciu în patrimoniul acestuia.

Pornind, totodată, de la împrejurarea că inculpatul B.A., aşa cum reiese din cuprinsul declaraţiei sale din apel, cunoştea faptul că nu exista o hotărâre a Consiliului Local prin care să se aprobe modificarea cuantumului chiriei, cu toate că încheierea contractului nr. 639 din 24 martie 2008, semnat personal de inculpat, în calitate de reprezentant legal al Asociaţiei, avusese la bază un asemenea act de dispoziţie al Consiliului Local F., în calitate de proprietar al terenului şi organ deliberativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi faptul că acesta, împreună cu coinculpatul L.N., reprezentau interesele şi asigurau conducerea Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale, primul ca vicepreşedinte, iar al doilea ca preşedinte şi împuternicit pe cont, apreciază că, în mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut şi în privinţa acestui inculpat, acuzat de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire Ia art. 248 C. pen. anterior şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, forma de vinovăţie a intenţiei directe, datele existente în cauză şi împrejurările comiterii faptelor, astfel cum au fost anterior prezentate, confirmând că inculpatul B.A. l-a ajutat pe L.N. să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, prevăzând că, prin faptele acestuia, se cauzează o pagubă în patrimoniul Consiliului Local şi se procură un folos material necuvenit inculpatei persoană juridică şi urmărind producerea acestor rezultate prin actele de sprijin săvârşite.

Nu pot fi reţinute de către instanţa de ultim control judiciar nici susţinerile aceluiaşi inculpat referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din probele administrate în cauză, astfel cum au fost pe larg analizate de judecătorul fondului (înscrisuri, depoziţii martori), rezultând că acesta, în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale, în mod repetat, în perioada 2008-2009, a prezentat la A.P.I.A., în numele şi interesul persoanei juridice pe care o reprezenta, mai multe documente falsificate, în baza cărora a obţinut ilegal pentru Asociaţie, aferent campaniilor agricole din cei doi ani menţionaţi, ajutoare financiare pe suprafaţă (S.A.P.S.) din fonduri FEGA în valoare totală de 166.431,55 RON. Astfel, în anul 2008 a prezentat două tabele nominale, iar în anul 2009 un asemenea tabel cu utilizatorii de pajişti comunale membri ai Asociaţiei, în care a făcut menţiuni nereale cu privire la calitatea de membri a mai multor semnatari, mandatul dat pentru a administra păşunea comunală şi de a prelua drepturile şi obligaţiile ce decurg din această activitate, numărul de animale deţinut etc., contrafăcând semnăturile din dreptul unora dintre martori (aspect confirmat de aceştia atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe) şi, în plus, în anul 2009, un număr de 6 procese-verbale în care a menţionat în fals participarea la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale a unor persoane neimplicate în operaţiuni, contrafăcându-le, de asemenea, semnăturile prin imitaţie.

Cu toate că inculpatul a negat caracterul contrafăcut al documentelor prezentate la A.P.I.A., acest aspect rezultă fără putinţă de tăgadă din depoziţiile martorilor menţionaţi de judecătorul fondului, care au reiterat în cursul cercetării judecătoreşti declaraţiile date în faţa procurorului, arătând, după caz, că nu le aparţin semnăturile din tabelele nominale/procesele-verbale, că nu sunt membri ai Asociaţiei, că nu l-au împuternicit pe apelant să semneze în numele lor şi să solicite subvenţii sau că nu au participat la efectuarea unor lucrări de întreţinere a păşunii comunale. Aşa cum reiese din declaraţia inculpatului, confirmată de depoziţiile martorului P.V., B.A. a fost cel care s-a ocupat de obţinerea semnăturilor şi completarea datelor necesare în cuprinsul tabelelor nominale şi al proceselor-verbale ce au fost prezentate la A.P.I.A. în vederea obţinerii subvenţiilor, împrejurare ce confirmă implicarea lui directă în alterarea conţinutului documentelor şi contrafacerea unora dintre semnături, precum şi faptul că, în deplină cunoştinţă de cauză, a prezentat aceste înscrisuri la autoritatea competentă în scopul obţinerii în mod ilegal pentru Asociaţie de ajutoare financiare pe suprafaţă (S.A.P.S.) din fonduri FEGA, atitudine ce caracterizează, sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia sub forma intenţiei directe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai arată că este realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 chiar dacă fondurile procurate ilicit de Asociaţie au fost utilizate conform destinaţiei pentru care au fost obţinute, aşa cum a susţinut apărarea (aspect ce nu a format, însă, obiectul verificărilor în prezenta cauză), neavând importanţă pentru subzistenţa infracţiunii modul de folosire de către beneficiar a sumelor acordate de A.P.I.A., astfel cum a menţionat şi partea civilă în cuprinsul adresei din 26 martie 2013.

Prin modul şi calitatea în care a acţionat, în numele şi interesul Asociaţiei F. a Crescătorilor de Animale, inculpatul B.A., vicepreşedinte şi reprezentant legal al acesteia, a angajat şi răspunderea penală a persoanei juridice, astfel încât nu pot fi reţinute susţinerile formulate în apărare de inculpata apelantă referitoare la inexistenţa faptelor pentru care a fost trimisă în judecată şi condamnată.

În consecinţă, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că faptele reţinute în sarcina celor trei apelanţi inculpaţi există şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor ce formează obiectul acuzaţiei penale, soluţia de condamnare pronunţată de prima instanţă fiind legală şi temeinică.

3. Reglementând o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, art. 4 C. pen. stabileşte că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii. Se observă, aşadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziţii legale vizează situaţia când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esenţa sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase şi în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzaţiei penale sau pentru care s-a pronunţat deja o soluţie de condamnare nu mai întruneşte unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conţinut constitutiv.

În speţă, prin art. 79 pct. 12 din Legea nr. 187/2012, a fost modificat art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în sensul introducerii, cu privire la toate modalităţile normative ale elementului material al laturii obiective, a cerinţei ca acţiunile care îl definesc să fie săvârşite cu rea-credinţă.

Procedând în acest mod, legiuitorul a urmărit să înlăture orice urmă de îndoială în ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, noţiunea de „rea-credinţă” semnificând intenţia şi fiind folosită pentru a stabili neîndoios că infracţiunea nu poate fi comisă decât cu această formă de vinovăţie şi a exclude culpa ca manifestare a acesteia (cu toate că, şi potrivit vechii reglementări, s-a apreciat că infracţiunea nu se poate comite decât cu intenţie). Aşa fiind şi având în vedere aspectele expuse pe larg la pct. 2 din considerente, din care rezultă că inculpatul B.A. a săvârşit acţiunile de prezentare la A.P.I.A. a documentelor false cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, nu se poate considera că, în speţă, faptele de care este acuzat acesta au fost dezincriminate, ele întrunind, în continuare, toate elementele de conţinut ale infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, astfel cum au fost stabilite atât de vechea, cât şi de noua reglementare.

În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000, se constată că şi aceasta a fost modificată sub aspectul conţinutului constitutiv prin art. 79 pct. 9 din Legea nr. 187/2012, fiind introdusă, cu referire la urmarea imediată a infracţiunii, cerinţa ca folosul obţinut pentru sine sau pentru altul de funcţionarul public să aibă caracter necuvenit. Or, în speţă, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare (pct. 2 din considerente), faptele inculpatului L.N. care, în conivenţă cu inculpatul B.A., a încheiat cu Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale F., reprezentată de acesta din urmă în calitate de vicepreşedinte, cele două acte adiţionale la contractele de arendare, prin care, succesiv, a diminuat nivelului chiriei pentru cele 330,97 ha păşune comunală închiriate anterior de Consiliul Local Asociaţiei, au avut ca urmare atât prejudicierea Consiliului Local F., în calitate de proprietar al păşunii, cu suma de 43.569,5 euro reprezentând diferenţa valorică a chiriilor în cauză, cât şi obţinerea pentru inculpata Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, al cărei preşedinte şi împuternicit pe cont era şi din partea căreia beneficia de foloase (păşunatul propriilor animale pe păşunea închiriată fără a achita taxa de păşunat), a unui folos material necuvenit constând în aceeaşi sumă (43.569,5 euro), dat de diferenţa între valoarea subvenţiilor primite de la A.P.I.A. pentru campaniile din anii 2007, 2008 şi 2009 şi sumele plătite cu titlu de chirie către Consiliul Local în aceeaşi perioadă. Ca urmare, faptele reţinute în sarcina inculpatului L.N., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, în continuare, toate elementele de conţinut prevăzute de norma de incriminare a infracţiunii prevăzute în art. 132 din Legea nr. 78/2000, nefiind incidente nici în acest caz dispoziţiile art. 4 C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată ca fiind fondate criticile invocate de procuror cu privire la modul de soluţionare a acţiunii civile alăturată celei penale în cazul infracţiunii prevăzute în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi la greşita aplicare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, instanţa de fond pronunţând sub aceste aspecte o soluţie nelegală, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1003 C. civ. anterior, art. 121 alin. (1) din O. U. G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăţi directe şi plăţi naţionale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 şi art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 118 C. pen. anterior.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că una dintre trăsăturile răspunderii civile delictuale constă în caracterul solidar al acesteia în caz de coparticipare la săvârşirea faptei ilicite, sens în care art. 1003 C. civ. anterior (aplicabil în speţă conform art. 223 raportat art. 3 şi 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind noul Cod civil) stabilea că, în situaţia în care delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ţinute solidar pentru despăgubire (principiu preluat şi de actualul Cod civil în art. 1382).

Pentru a putea fi, însă, angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii, respectiv comiterea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei.

În cauză, se constată că, deşi în sarcina inculpatului L.N. nu s-a reţinut săvârşirea vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii în dauna părţii civile A.P.I.A., acesta nefiind trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (prin rechizitoriu dispunându-se scoaterea sa de sub urmărire penală pentru respectiva infracţiune), în mod nelegal a fost obligat de instanţa fondului, în solidar cu inculpaţii B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale (trimişi în judecată şi condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută în art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000), la plata de despăgubiri civile către instituţia menţionată, cu toate că în persoana acestui inculpat nu erau întrunite, aşa cum s-a arătat, condiţiile răspunderii civile delictuale.

Pe de altă parte, analizând criticile formulate de apelanta parte civilă A.P.I.A. ce vizează, de asemenea, greşita soluţionare a laturii civile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că unul dintre principiile generale care guvernează repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită este acela al acoperirii ei integrale, ceea ce presupune ca autorul prejudiciului să repare nu doar paguba efectivă, ci şi beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a comiterii faptei, modalitate prin care se asigură, practic, restabilirea situaţiei anterioare a acesteia.

În speţă, A.P.I.A. s-a constituit parte civilă iniţial cu suma de 166.431,55 lei reprezentând contravaloarea subvenţiilor pe suprafaţă obţinute ilegal de Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale, sumă ce, ulterior, a fost diminuată la 160.565,19 lei, solicitând, totodată, obligarea inculpaţilor la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente creanţei principale, calculate de la data formulării pretenţiilor civile până la data efectuării plăţii integrale, conform legislaţiei în vigoare, respectiv art. 121 alin. (1) din O. U. G. nr. 125/2006.

Ignorând, însă, aceste dispoziţii legale, potrivit cărora sumele necuvenite acordate sub formă de sprijin se recuperează cu aplicarea dobânzilor şi penalităţilor prevăzute de legislaţia în vigoare, curtea de apel i-a obligat pe inculpaţi, aferent debitului principal, la plata dobânzii legale (dar fără a arăta data de la care urmează a se calcula aceasta), încălcând principiul reparării integrale a prejudiciului şi pronunţând, astfel, o hotărâre nelegală.

Potrivit art. 118 raportat la art. 111 C. pen. anterior, măsura confiscării speciale constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a anumitor lucruri ce aparţin persoanei care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi a căror deţinere în continuare de către făptuitor - datorită naturii lor ori legăturii cu comiterea faptei - ar prezenta pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală.

Ca şi celelalte măsuri de siguranţă prevăzute în art. 113 - 117 C. pen. anterior, confiscarea specială reprezintă o sancţiune de drept penal, o măsură de constrângere ce se aplică ca urmare a comiterii unor fapte interzise de legea penală, neavând un caracter reparator sau restitutiv, precum sancţiunile cu caracter civil constând în restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea lucrurilor, repararea pagubei prin echivalent, desfiinţarea unor înscrisuri ş.a. Ca urmare, având caracterul unei sancţiuni de drept penal, iar nu al unei despăgubiri civile, confiscarea specială exclude posibilitatea unei obligaţii solidare în cazul săvârşirii infracţiunii de către mai multe persoane împreună, în această situaţie impunându-se confiscarea de la fiecare participant a bunurilor corespunzătoare folosului efectiv obţinut prin comiterea faptei prevăzute de legea penală.

Faţă de cele expuse şi având în vedere că măsura confiscării speciale reprezintă, astfel cum s-a arătat, o sancţiune de drept penal cu caracter preventiv şi strict personal, căreia nu i se aplică dispoziţiile legii civile referitoare la solidaritate, se constată, aşa cum a susţinut şi parchetul, că, prin confiscarea de la cei trei inculpaţi, în solidar, a contravalorii în lei a sumei de 43.569,5 euro, la cursul B.N.R. la data plăţii, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 118 C. pen. anterior, fiecare dintre acuzaţi neputând face obiectul confiscării speciale decât în limita sumei de bani dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, de partea civilă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi de inculpatul L.N. împotriva sentinţei nr. 116 din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi, rejudecând:

A obligat în solidar inculpaţii B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale la plata sumei de 160.565,19 lei către parte civilă A.P.I.A., la care se adaugă dobânzi şi penalităţi începând cu data constituirii de parte civilă (12 februarie 2013) şi până la achitarea integrală a debitului.

A confiscat de la fiecare dintre cei trei inculpaţi contravaloarea în lei a sumei de câte 14.523,16 euro la cursul B.N.R. la data plăţii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.A. şi Asociaţia F. a Crescătorilor de Animale împotriva aceleiaşi sentinţe penale.