Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Excepţia puterii de lucru judecat. Condiţii şi efecte

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Judecata

Index alfabetic: acţiune în anulare

                        - excepţia puterii de lucru judecat

 

Codul civil din 1864, art. 948 pct. 1, pct. 4

Cauza diferită a unor cereri de chemare în judecată, chiar dacă finalitatea lor – anularea actului – este aceeaşi, nu justifică reţinerea autorităţii de lucru judecat, întrucât cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat acelaşi litigiu pe un alt temei juridic.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 3125 din 16 octombrie 2014

 

Prin cererea introductivă de instanţă, apelanta-reclamantă SC S.T. SA a solicitat anularea actelor juridice – „minută” de la data de 26.06.1991, „protocol” de la data de 27.06.1991, „protocol” de la data de 27.06.1991, invocând lipsa capacităţii societăţii semnatare a actelor I. Timiş.

Prin Sentinţa civilă nr. 579/PI/10.06.2013, Tribunalul Timiş a admis excepţia puterii de lucru judecat în ce priveşte cererea formulată de reclamanta SC S.T. SA.

S-a reţinut, în esenţă, că, faţă de „sentinţele invocate” (prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de hotărârea pronunţată în dosarul nr. xx01/30/2008), „prezenta acţiune nu are autoritate de lucru judecat, însă se bucură de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat”; că, atât timp cât cauza de nulitate absolută putea fi invocată şi cunoscută de reclamantă la data judecării în dosarul nr. xx01/30/2008, „respectiv xx56/30/2009”, iar în aceste dosare s-a reţinut că SCELIF Timiş a dobândit dreptul de folosinţă pe perioadă nedeterminată, un al doilea proces nu poate ajunge la o concluzie contrară.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC S.T. SA, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiş.

Analizând apelul formulat, Curtea a reţinut că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi redate în continuare în rezumat:

În speţă, reţinând „excepţia puterii de lucru judecat”, prima instanţă a finalizat litigiul, fără a analiza în niciun fel argumentele reclamantei, cărora le-ar fi opus o dezlegare anterioară defavorabilă reclamantei (şi care ar fi condus la respingerea pe fond a acţiunii, reţinându-se în considerente efectul pozitiv al lucrului judecat). Trebuie, deci, admis că, în realitate, ceea ce a reţinut prima instanţă nu este doar efectul pozitiv al lucrului judecat, ci chiar autoritatea de lucru judecat; doar efectul negativ al lucrului judecat – care înseamnă că este împiedicată o nouă judecată pe fond - poate întemeia soluţia reţinută prin dispozitivul sentinţei apelate, de respingere a cererii prin admiterea excepţiei.

S-a constatat că tripla identitate – de părţi, obiect şi cauză – nu se regăseşte în speţă, nici în raport de litigiul indicat de pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – dosarul nr. xx01/30/2008 şi nici în raport de litigiul indicat suplimentar de prima instanţă – dosarul nr. xx56/30/2009, de altfel în acest al doilea litigiu nereţinându-se vreo autoritate de lucru judecat raportat la hotărârile pronunţate în dosarul nr. xx01/30/2008.

Întemeindu-se pe lipsa capacităţii juridice – ca şi condiţie de valabilitate a unei convenţii, reclamanta a supus discuţiei, pentru prima dată, această cauză de nulitate; chiar dacă părţile şi obiectul litigiului ar fi identice, cauza diferită a acţiunii impune analiza pe fond a argumentelor părţii ce reclamă.

 Învestirea anterioară a instanţei (dosarul nr. xx01/30/2008), conform cererii de chemare în judecată, s-a referit la imposibilitatea convenirii, de către două persoane ce funcţionează după regulile comerţului privat, a unei locaţiuni pe perioadă nedeterminată şi fără plata unei chirii; această cerere a fost respinsă (în apel), reţinându-se că părţile au încheiat o convenţie valabilă, cauza convenţiei este licită şi morală şi a fost ocrotit interesul general prin asigurarea spaţiului necesar desfăşurării activităţii pârâtei Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (Decizia nr. 233/18.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, menţinută prin respingerea recursului).

Prin urmare, dezlegarea jurisdicţională s-a rezumat la valabilitatea convenţiei prin prisma cauzei convenţiei (art. 948 pct. 4 C.civ.), neexistând nicio analiză a instanţelor prin prisma capacităţii de a contracta (art. 948 pct. 1 C.civ.). Ca atare, chiar dacă obiectul litigiului ar fi acelaşi – contestarea valabilităţii aceleiaşi convenţii, cauza acţiunii este diferită, nefiind întrunite condiţiile pentru a se reţine o autoritate de lucru judecat.

În ce priveşte critica vizând dispozitivul incorect al sentinţei apelate, se observă că acesta cuprinde într-adevăr doar soluţia pronunţată asupra unei excepţii, fără a se preciza consecinţele admiterii excepţiei (anularea cererii, respingerea cererii etc.), însă această omisiune a primei instanţe nu este de natură a atrage nulitatea sentinţei pe acest considerent, întrucât completarea conformă normelor de procedură civilă nu impune o analiză jurisdicţională, redactarea corectă a dispozitivului putând fi obţinută de însăşi apelanta, în procedura prevăzută de art. 281 C.proc.civ.

În consecinţă, Curtea de apel Timişoara, Secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 186/A/4.11.2013 a admis apelul reclamantei, a anulat hotărârea apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi respingerea apelului formulat de SC S.T. SA, arătând că hotărârea este rezultatul unei aplicări greşite a legii.

Astfel, litigiul anterior purtat între părţi a avut acelaşi obiect cu al prezentei cauze, respectiv nulitate act juridic, iar jurisprudenţa a decis în mod constant că, pentru a exista autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca obiectul ambelor acţiuni să fie formulat în acelaşi mod, ci este suficient ca scopul final urmărit de parte să fie acelaşi.

Practica instanţei supreme este în sensul că principiul puterii de lucru judecat impune ca drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces.

Mai mult decât atât, CEDO, în cauza Zazanis şi alţii contra Greciei, a statuat că obligaţia de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autorităţile nu pot repune în discuţie problema soluţionată prin hotărârea definitivă.

Analizând decizia recurată având în vedere criticile de nelegalitate formulate de recurentă, care se subsumează motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa supremă a constatat că recursul este nefondat.

În mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că dezlegarea jurisdicţională s-a rezumat la valabilitatea convenţiei prin prisma cauzei convenţiei (art. 948 pct. 4 C.civ.), neexistând nicio analiză a instanţelor prin prisma capacităţii de a contracta (art. 948 pct. 1 C.civ.),

În acord cu opinia instanţei de apel, instanţa supremă a constatat că o cauză diferită a cererilor de chemare în judecată, chiar dacă finalitatea lor – anularea actului – este aceeaşi, nu justifică reţinerea autorităţii de lucru judecat.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţă, prin cauză trebuie avut în vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confundă nici cu cauza acţiunii, dar nici cu dreptul subiectiv şi nici cu mijloacele de dovadă ale temeiului juridic. De altfel, cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie redusă numai la fundamentul raportului juridic dedus judecăţii, ci şi la temeiurile de drept ale cererii, neputând exista putere de lucru judecat în cazul în care prima hotărâre a soluţionat acelaşi litigiu pe un alt temei juridic.

Întrucât capacitatea de a contracta nu a fost supusă analizei instanţelor care au soluţionat litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. xx56/30/2009 şi xx01/30/2008, rezultă că nu se poate reţine autoritatea de lucru judecat.            

S-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Imbunătăţiri Funciare SA prin administrator judiciar A.I. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 186/A din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă.