Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia a II-a civilă

Decizia nr. 3382/2014

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2014.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă numărul 228/C din 10 iulie 2013 Tribunalul Braşov, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele SC A.C. SRL şi SC A. SRL. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord Rm. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SRL Rm. Vâlcea şi SC A. SRL Rm. Vâlcea. A respins excepţia tardivităţii formulării cererii de precizare şi de întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta D.E. A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta D.E. A anulat cererea de precizare şi de întregire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord în contradictoriu cu pârâta D.E.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin adresa din 6 aprilie 1981 înregistrată la Consiliul Popular al Municipiului Rm. Vâlcea, din 18 aprilie 1981, I.C.S. Alimentara Rm. Vâlcea a solicitat emiterea autorizaţiei de construire pentru executarea de depozite ambalaje - blocuri. În cerere s-a menţionat că executarea depozitelor de ambalaje este necesară întrucât spaţiul de depozitare al magazinelor este insuficient. Ca urmare a formulării cererii din 6 aprilie 1981, la data de 23 aprilie 1981, a fost eliberată autorizaţia pentru executare de lucrări din 23 aprilie 1981 prin care se autorizează executarea lucrărilor de construire depozite ambalaje-blocuri.

La data de 22 ianuarie 1993 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, conform căruia, SC U. SA, în calitate de vânzător, vinde pârâtei D.E., în calitate de cumpărătoare, activul „Magazin alimentar" situat în Rm. Vâlcea.

La data de 24 mai 1995 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare potrivit căruia SC U. SA, în calitate de vânzătoare, vinde pârâtei D.E., în calitate de cumpărătoare, terenul în suprafaţă de 62,72 mp pe care este amplasat activul „Unitatea Alimentară".

La data de 19 martie 1996 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat, prin care SC U. SA, în calitate de vânzătoare, vinde pârâtei D.E., în calitate de cumpărătoare, terenul în suprafaţă de 62,72 mp aferent activului - Unitatea Alimentară Rm. Vâlcea, pe care pârâta l-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare din 22 ianuarie 1993.

Pârâtele D.E. şi SC A.C. SRL au încheiat la data de 1 februarie 1993 Contractul de comodat conform căruia societatea pârâtă a închiriat, pe o perioadă nedeterminată, activul „Magazin alimentar nr. 105".

La rândul său, pârâta SC A.C. SRL, în calitate de locator, încheie cu pârâta SC A. SRL, în calitate de locatar, contractul de locaţiune din 19 octombrie 2004 pentru spaţiul (imobilul) situat în Rm. Vâlcea, în suprafaţă de 125 mp. Suprafaţa închiriată a fost modificată prin Anexa nr. 1 din 10 februarie 2010 la Contractul de locaţiune din 19 octombrie 2004, de la 125 mp la 172 mp.

Excepţia tardivităţii formulării cererii de precizare şi întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtele D.E. şi SC A.C. SRL a fost respinsă cu motivarea că pârâta D.E. nu poate invoca această excepţie deoarece, fiind chemată în judecată doar prin precizarea de acţiune, ia procedura începând cu data introducerii în proces iar nu mai devreme.

Pe de altă parte, excepţia este neîntemeiată raportat la dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. potrivit cărora la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii. Totodată, conform prevederilor art. 134 C. proc. civ., este socotită prima zi de înfăţişare aceea în care părţile legal citate, pot pune concluzii.

În speţă, la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 a fost admisă, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., cererea de amânare formulată de pârâta SC A.C. SRL. Rezultă, faţă de faptul că cererea de amânare a fost admisă, că termenul din data de 30 ianuarie 2013 nu poate fi socotit ca fiind prima zi de înfăţişare întrucât nu este îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 134 C. proc. civ., respectiv condiţia de a putea pune concluzii.

Nici termenul următor, din data de 27 februarie 2013, nu poate fi socotit ca fiind prima zi de înfăţişare. Având în vedere că la acel termen au fost depuse şi respectiv comunicate părţilor lipsă întâmpinarea formulată de pârâta SC A.C. SRL şi precizarea la întâmpinare formulată de pârâta SC A. SRL, se constată de asemenea că nu este îndeplinită condiţia de a putea pune concluzii.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâtele D.E. şi SC A.C. SRL a fost admisă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 161 C. proc. civ. când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea lipsurilor. Dacă lipsurile nu se îndeplinesc, instanţa va anula cererea.

Cererea prin care reclamanta a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi pe D.E. a fost semnată în numele reclamantei de preşedintele P.V. Preşedintele reprezintă, conform art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007 şi art. 13 din statut, asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii. Acesta însă nu poate iniţia cereri de chemare în judecată împotriva terţilor. în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1588/2007 şi art. 11 din statut, instanţa reţine că atribuţia de a iniţia procese în numele asociaţiei de proprietari îi revine comitetului executiv.

În speţă, faţă de faptul că nu s-a depus la dosar dovada existenţei deciziei adoptată de comitetul executiv al reclamantei în vederea iniţierii procesului în contradictoriu cu pârâta D.E., instanţa a anulat cererea de precizare şi întregire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord.

S-a reţinut totodată că prin modificarea acţiunii reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei D.E. la demolarea celor trei magazii. Reclamanta a solicitat introducerea în cauză şi a acestei pârâte, dar pretenţia concretă a A.P. C.T. Nord constând în obligarea la demolarea celor trei magazii a rămas ca fiind îndreptată doar împotriva pârâtei SC A.C. SRL.

În acest context, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele SC A.C. SRL şi SC A. SRL au fost admise constatându-se, raportat la contractele de vânzare-cumpărare, contractele de comodat şi de locaţiune menţionate mai sus precum şi extrasele de carte funciară ataşate la dosarul cauzei, că societăţile pârâte au calitatea de comodatar şi respectiv locatar asupra spaţiului situat în Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea.

Nedeţinând aşadar un drept de proprietate asupra spaţiului mai sus identificat şi neputând sta în judecată nici pentru opozabilitate în condiţiile în care reclamanta nu a chemat în judecată proprietarul spaţiului comercial pentru a fi obligat la demolarea celor trei magazii, instanţa a reţinut că A. P. C.T. Nord nu justifică legitimitatea procesuală pasivă a pârâtelor SC A.C. SRL şi SC A. SRL.

Ca şi consecinţă a admiterii excepţiilor invocate prin întâmpinările formulate, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta A. P. C.T. Nord în contradictoriu cu pârâtele SC A.C. SRL şi SC A. SRL ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Raportat la soluţiile pronunţate asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei calităţii de reprezentant, nu se impune analizarea susţinerilor părţilor pe fondul cauzei.

Prin încheierea pronunţată în data de 14 ianuarie 2014 Tribunalul Braşov, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în ambele exemplare ale dispozitivului sentinţei civile nr. 228/C din 10 iulie 2013 a Tribunalului Braşov, în sensul că se va trece în loc de: "Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii de precizare şi de întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta D.E.. Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta D.E."; „Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii de precizare şi de întregire a cererii de chemare în judecată invocată de pârâtele D.E. şi SC A.C. SRL. Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâtele D.E. şi SC A.C. SRL".

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta A.P. C.T Nord criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul ca nefondat.

În motivare instanţa a reţinut că, competenţa materială a instanţei de soluţionare a acestei cauze, în raport de valoarea obiectului cererii, a fost stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 8291 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în favoarea Tribunalului, astfel că orice critici privind acest aspect sunt nefondate.

Pe de altă parte, potrivit art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. Art. 137 alin. (1) C. proc. civ. prevede că instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.Ca urmare, în mod corect prima instanţă a pus în discuţie, cu prioritate, excepţiile de procedură, peremptorii sau dirimante, care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.

Excepţiile lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor SC A.C. SRL Rm Vâlcea şi SC A. SRL Rm. Vâlcea au fost corect soluţionate de prima instanţă având în vedere că faptul că nici una dintre aceste pârâte nu are calitatea de proprietar al imobilelor în cauză şi, prin urmare, nu poate fi obligată la demolarea acestora. Şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv contractul de locaţiune din 19 octombrie 2004, încheiat între SC A.C. SRL Rm. Vâlcea şi SC A. SRL Rm. Vâlcea, susţin soluţia pronunţată de prima instanţă, respectiv lipsa calităţii de proprietar al pârâtelor asupra imobilelor în litigiu.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, aspect care nu a fost dovedit în cauză.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant (lipsa mandatului) invocată de pârâta D.E. a fost admisă în mod corect de prima instanţă în raport de dispoziţiile art. 161 C. proc. civ. Potrivit art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007 şi art. 13 din Statut, preşedintele reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, dar acesta nu poate iniţia cereri de chemare în judecată împotriva terţilor. Atribuţia de iniţiere a proceselor în numele A.P. revine comitetului executiv, care, în cauză nu a adoptat o decizie în vederea iniţierii unui proces în contradictoriu cu pârâta D.E. Art. 17 alin. (1) lit. i) face referire la atribuţiile Comitetului Executiv privind apărarea intereselor legate de clădire. Apelanta reclamantă invocă faptul că cele trei magazii, cu privire la care se solicită demolarea, se află pe terenul aferent clădirii şi nu se află în interiorul acesteia. Instanţa reţine că articolul menţionat nu face această distincţie, ci prevede numai ca interesele să fie legate de clădire, cerinţă care este îndeplinită în cauză.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a fost invocată de pârâta D.E. cu privire la precizarea de acţiune prin care a fost chemată în judecată, o astfel de excepţie nu a fost invocată de pârâţi cu privire la cererea de chemare în judecată. Ca urmare, critica reclamantei privind neanularea cererii de chemare în judecată pentru acelaşi considerent este nefondată, în condiţiile în care nu a fost formulată o astfel de apărare în cauză, iar reclamanta, în mod evident, nu are interesul să o invoce.

Prima instanţă a exercitat rol activ în soluţionarea cauzei, stabilind obligaţii pentru reclamată de a depune la dosar înscrisuri, astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă din datele de 30 ianuarie 2013, 27 martie 2013, 17 aprilie 2013, 29 mai 2013, în condiţiile în care reprezentatul reclamantei nu s-a prezentat la soluţionarea cauzei.

Art. 84 C. proc. civ. nu este aplicabil, având în vedere că în cauză nu se pune problema denumirii greşite a cererii formulate de reclamantă, iar aceasta nu arată în cererea de apel în ce mod aceste dispoziţii au fost încălcate.

Hotărârea primei instanţe cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, nu conţine motive contradictorii sau străine de natura pricinii, astfel că nu se poate reţine din această perspectivă încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie.

Critica privind nepronunţarea primei instanţe asupra obiecţiunilor la raportul de expertiză întocmit în cauză este nefondată. Se are în vedere că aceste obiecţiuni privesc valoarea construcţiilor, aspect cu relevanţă în cauză numai sub aspectul stabilirii competenţei materiale a instanţei, care a fost stabilită irevocabil prin sentinţa civilă nr. 8291 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea şi cu privire la care s-a răspuns în cadrul primului motiv de apel.

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi de drept a cauzei dedusă judecăţii în baza materialului probator administrat, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.

Împotriva Deciziei nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunţată de curtea de apel braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond competentă în vederea soluţionării pe fond a cererii şi administrării tuturor probelor necesare şi utile pentru justa soluţionare a cauzei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3, 7,şi 9. C. proc. civ.

Recurenta reclamantă critică faptul că instanţele nu s-au pronunţat pe fondul cauzei ci doar pe excepţii admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de SC A.C. SRL şi SC A. SRL şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de D.E. şi anulând cererea de precizare şi întregire a cererii de chemare în judecată. Mai arată recurenta că instanţa nu a administrat nicio probă.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta solicită casarea întrucât dosarul a fost judecat de către o instanţă care nu avea competenţa materială legală de a-l soluţiona. Arată recurenta că, competenţa materială aparţine judecătoriei având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligaţia de demolare a unor magazii.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 se arată că, în mod nelegal, cu încălcarea şi interpretarea total eronată a prevederilor Legii nr. 230/2007 şi ale H.G. nr. 1588/2007 instanţa a admis excepţiile invocate de pârâte, reţinând în motivare că preşedintele asociaţiei nu poate iniţia cereri de chemare în judecată împotriva terţilor, iar conform prevederilor art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1588/2007 şi art. 11 atribuţia de a iniţia procese în numele asociaţiei de proprietari ar reveni comitetului executiv. Recurenta arată că potrivit art. 17 lit. i) din H.G. nr. 1588/2007, comitetul executiv al asociaţiei de proprietari are şi atributul de a iniţia şi a apăra în instanţă în numele asociaţiei de proprietari interesele legate de clădire, prin urmare acest articol face referire expresă la litigiile legate de clădire, or prezentul litigiu are ca obiect obligarea pârâtelor de a demola magaziile aflate la parterul blocului şi întrucât acestea se află pe terenul aferent clădirii rezultă că litigiul de faţă nu face parte din litigiile legate de clădire.

Conform art. 31 din Legea nr. 230/2007 preşedintele asociaţiei de proprietari reprezintă asociaţia în derularea contractelor şi îşi asumă obligaţii în numele acesteia, aceasta fiind o prezumţie legală de reprezentare a asociaţiei de proprietari de către preşedintele acesteia, în acţiunile intentate de acesta în numele asociaţiei.

Printr-o altă critică se arată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 84 şi 129 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 se invocă faptul că hotărârea instanţei nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 3 poate fi invocat atunci când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii.

Critica raportată la acest motiv de recurs este nefondată întrucât chestiunea competenţei materiale a fost tranşată în mod irevocabil prin sentinţa civilă numărul 8291 din 12 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în favoarea Tribunalului, astfel că acest aspect nu mai poate fi pus în discuţie.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nesoluţionarea pe fond a cauzei, se reţine şi aceasta ca nefondată având în vedere că instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., motiv pentru care, admiţând excepţiile, cercetarea fondului a devenit de prisos precum şi administrarea probelor solicitate.

Criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 sunt nefondate, în cauză instanţa făcând o corectă aplicare a legii admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de SC A.C. SRL şi SC A. SRL şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de D.E. Astfel, potrivit art. 18 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007 şi art. 13 din Statut, preşedintele reprezintă asociaţia de proprietari în relaţiile cu terţii, dar acesta nu poate iniţia cereri de chemare în judecată împotriva terţilor. Atribuţia de iniţiere a proceselor în numele Asociaţiei de proprietari revine comitetului executiv, care, în cauză nu a adoptat o decizie în vederea iniţierii unui proces în contradictoriu cu pârâta D.E. Art. 17 alin. (1) lit.y) face referire la atribuţiile Comitetului Executiv privind apărarea intereselor legate de clădire. Instanţa de apel a reţinut în mod corect că textul de lege prevede numai ca interesele să fie legate de clădire, cerinţă care este îndeplinită în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la prezumţia legală de reprezentare a asociaţiei de proprietari de către preşedintele acesteia, în acţiunile intentate de acesta în numele asociaţiei, aceasta trebuie analizată în raport de atribuţiile conferite de lege preşedintelui şi comitetului executiv. în cazul de faţă, prezumţia de reprezentare nu funcţionează având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 17 care atribuie competenţa privind apărarea intereselor legate de clădire, Comitetului executiv al asociaţiei de proprietari, iar nu preşedintelui asociaţiei.

Recurenta a mai invocat şi faptul că instanţa de fond a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 84 şi 129 C. proc. civ. fără a indica în concret în ce constau aceste critici, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere.

Critica recurentei întemeiată pe art. 304 pct. 7 este pur formală, nefiind menţionate aspecte concrete care să determine controlul judiciar.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt fondate motivele de recurs invocate în cauză şi că este legală hotărârea atacată, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând culpa procesuală, va obliga recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - pârâţi D.E. şi SC A.C. SRL Rm. Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord împotriva Deciziei nr. 122/Ap din 24 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru Cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. P. C.T. Nord la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimaţii - pârâţi D.E. şi SC A.C. SRL Rm. Vâlcea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 noiembrie 2014.