Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 ianuarie 2014, H.M.D., M.M. şi D.T.A.M. au chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând anularea parţială a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor în gradul profesional curte de apel.
Contestatoarele au cerut de asemenea, anularea parţială a art. 2 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 privind promovarea pe loc în funcţii de execuţie în gradul profesional curte de apel a judecătorilor menţionaţi în anexă, ca urmare a constatării nelegalităţii operaţiunilor administrative dispuse prin procesele-verbale de soluţionare şi de motivare a contestaţiilor la barem pentru disciplina drept procesual civil.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la reluarea procedurilor de concurs de la momentul soluţionării contestaţiilor formulate la baremele iniţiale, precum şi la plata de daune morale în cuantum de câte 15.000 RON pentru fiecare contestatoare.
În motivarea contestaţiei s-a învederat că, în calitate de judecători la Tribunalul Iaşi, contestatoarele au participat la concursul din 10 noiembrie 2013 de promovare în funcţie de execuţie pentru gradul profesional de curte de apel, obţinând punctajul de 9,475, diminuat cu 3,375 puncte urmare a modificărilor adoptate faţă de baremul iniţial de notare, ceea ce a determinat clasarea pe prima poziţie sub cele ale judecătorilor admişi.
Contestatoarele au susţinut că prin hotărârea nr. 1313/2013 au fost validate prin încălcarea principiilor transparenţei, echităţii şi egalităţii de tratament măsurile dispuse cu exces de putere de către comisia de soluţionare a contestaţiilor la disciplina drept procesual civil.
Astfel, s-a arătat că intimatul nu a verificat în ce măsură, la soluţionarea contestaţiilor, au fost respectate prevederile legale şi regulamentare şi nu a fost sancţionat procedeul comisiei de anulare a unor întrebări, de acordare a punctajului aferent acestora tuturor candidaţilor şi de modificare a variantelor corecte de răspuns.
În condiţiile în care măsurile dispuse de comisia de soluţionare a contestaţiilor au determinat modificarea mediilor obţinute de candidaţi, în raport de care s-a făcut atribuirea posturilor scoase la concurs, s-a susţinut de către contestatoare că prin hotărârea nr. 1313/2013 au fost validate rezultatele finale, stabilite prin perturbarea gravă a procedurii de evaluare şi de notare, impunându-se anularea actului administrativ şi restabilirea legalităţii şi a drepturilor încălcate.
Cu privire la anularea parţială a hotărârii nr. 1351/2013, s-a învederat că aceasta nu are o existenţă de sine stătătoare, validitatea actului depinzând de valabilitatea hotărârii de validare a concursului.
Contestatoarele au motivat şi cererea de acordare a daunelor morale în raport de eforturile deosebite depuse pentru pregătirea în vederea participării la concurs şi starea de nemulţumire cauzată de măsurile subiective, arbitrare şi nelegale adoptate în soluţionarea contestaţiilor.
Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei adresate iniţial Curţii de Apel Bucureşti, în raport de prevederile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, solicitând în baza aceloraşi dispoziţii legale declinarea competenţei de soluţionare a cererii.
Pe fondul litigiului, intimatul a învederat că solicitarea contestatoarelor de a reanaliza contestaţiile la barem ar echivala cu reevaluarea baremelor definitiv adoptate, soluţie care nu este reglementată de dispoziţiile legale şi regulamentare referitoare la procedura de promovare în funcţii de execuţie la instanţe şi parchete, nefiind prevăzută posibilitatea numirii unei alte comisii de soluţionare a contestaţiei la barem, ipoteză ce ar deschide calea unei contestaţii la contestaţia iniţială.
Intimatul a precizat că Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat, anterior emiterii celor două hotărâri în litigiu plângerile şi memoriile formulate de candidaţii la concurs prin care au fost sesizate aceleaşi aspecte, constatând că au fost respectate dispoziţiile legale şi regulamentare de desfăşurare a concursului de promovare, cu posibilitatea pentru candidaţi de a putea formula în termenele şi condiţiile stabilite contestaţii la baremele iniţial stabilite, fiind exclusă formularea unor noi contestaţii la contestaţiile iniţiale.
La data de 27 februarie 2014, contestatoarele H.M.D. şi M.M. şi-au precizat cererea, solicitând anularea parţială a art. 6 din hotărârea nr. 1313 din 10 decembrie 2013 doar cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor în gradul profesional de curte de apel din 10 noiembrie 2013, susţinând că această hotărâre nu face parte din categoria celor referitoare la cariera judecătorilor, ci la organizarea concursurilor magistraţilor.
Cât priveşte cererea de anulare a hotărârii nr. 1351 din 10 decembrie 2013 prin care s-a dispus promovarea pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor prevăzuţi în anexă, contestatoarele au reiterat susţinerea învederată şi iniţial referitoare la caracterul accesoriu al solicitării, nefiind determinantă în stabilirea instanţei competente în soluţionarea litigiului.
S-a solicitat astfel, respingerea excepţiilor de inadmisibilitate şi necompetenţă materială a Curţii de apel, invocate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.
Contestatoarele au mai precizat că motivul principal de nelegalitate a hotărârii nr. 1313/2013 îl constituie faptul că a fost adoptată în baza unei interpretări eronate a prevederilor regulamentare, în sensul că legalitatea baremelor stabilite de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu poate fi cenzurată, deşi o astfel de verificare din oficiu este obligatorie pentru o validare legală a rezultatelor concursului.
S-a invocat nelegalitatea hotărârii contestate şi prin prisma conflictului de interese determinat de posibilitatea influenţării rezultatelor concursului de calitatea de colegi formatori la Institutul Naţional al Magistraturii a unui candidat şi a unui membru al comisiei de soluţionare a contestaţiilor la barem.
Sub acest aspect, intimatul a arătat prin completarea la întâmpinare că susţinerea contestatoarelor nu are suport probator, nefiind dovedită existenţa unei favorizări a candidatului cu privire la care s-a invocat pretinsul conflict de interese.
Prin sentinţa civilă nr. 1374 din 5 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând că actele administrative a căror anulare se solicită vizează în esenţă cariera şi drepturile judecătorilor, fiind incidente prevederile art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004.
După înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea H.M.D. a depus cerere prin care a solicitat declinarea competenţei materiale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reprezentanta intimatului punând concluzii în sensul de a se constata în principal, nulitatea cererii şi în subsidiar, a se respinge excepţia invocată.
S-au depus la dosar atât documentaţia ce a stat la baza hotărârilor contestate, cât şi înscrisuri referitoare la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 10 noiembrie 2013 respectiv la susţinerea probei drept procesual civil.
Examinând cu prioritate excepţia de nulitate invocată de intimat, motivat de lipsa semnăturii, element obligatoriu potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Deşi cererea depusă de contestatoarea H.M.D. la 16 septembrie 2014 nu cuprinde semnătura, excepţia de necompetenţă materială urmează a fi analizată, pe de o parte, întrucât textul de lege care reglementează condiţiile generale ale oricărei alte cereri adresate instanţei – cu excepţia celei de chemare în judecată – nu consacră sancţiunea nulităţii, iar pe de altă parte, aceeaşi referire la competenţă se regăseşte şi în răspunsul la întâmpinare, depus în faţa Curţii de Apel Bucureşti.
Astfel, examinând propria competenţă în raport de excepţia invocată de contestatoarea H.M.D., Curtea constată că a fost legal sesizată, hotărârile pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la concursurile de promovare în funcţie a judecătorilor şi procurorilor încadrându-se în categoria celor privind cariera şi drepturile acestor magistraţi, prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
În exercitarea atribuţiilor ce-i revin, Consiliului Superior al Magistraturii emite acte jurisdicţionale şi acte administrative, acestea din urmă fiind supuse controlului de legalitate în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Însă aplicarea regulilor de competenţă de drept comun în materia contenciosului administrativ este înlăturată de norma specială de competenţă prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, potrivit căreia hotărârile privind cariera şi drepturile judecătorilor pot fi atacate cu recurs de persoanele interesate la secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, Curtea va respinge excepţia de necompetenţă materială invocată de contestatoarea H.M.D.
Pe fondul cauzei, Curtea reţine că prin hotărârea nr. 313 din 10 decembrie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus la art. 6 validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie efectivă şi pe loc, desfăşurat la 10 noiembrie 2013, la anexa nr. 1 regăsindu-se tabelul privind rezultatele candidaţilor pentru gradul profesional curte de apel - promovare pe loc.
La aceeaşi dată, prin hotărârea nr. 1351/2013, intimatul a dispus promovarea pe loc, începând cu 15 ianuarie 2014 a judecătorilor prevăzuţi în anexă, printre care şi 50 de judecători cu grad profesional de curte de apel.
În cuprinsul hotărârii nr. 1313/2013 se menţionează că la disciplina drept procesual civil au fost admise contestaţiile referitoare la 4 întrebări care au afectat rezultatele obţinute de mulţi dintre candidaţi, intimatul pronunţându-se şi asupra solicitărilor altor candidaţi cu privire la modul de soluţionare a contestaţiilor la barem pentru aceeaşi materie, la reevaluarea contestaţiilor şi la menţinerea baremului iniţial.
Astfel, intimatul a reţinut că regulamentul de concurs nu prevede posibilitatea reexaminării de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a contestaţiilor la baremul de evaluare şi notare, iar cu privire la modificarea clasamentului ca urmare a modificării baremului iniţial, a constatat că acesta a fost întocmit conform dispoziţiilor regulamentare.
Examinând legalitatea hotărârii nr. 1313/2013, Curtea reţine că aceasta a fost adoptată în cadrul procedurii ed promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, reglementată de art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 şi de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând conţinutul hotărârii contestate, Curtea constată că aceasta respectă limitele şi scopul prevederilor legale şi regulamentare în executarea cărora a fost adoptată, neputându-se susţine că prin validarea rezultatelor concursului de promovare intimatul a acţionat cu exces de putere, în sensul că şi-a exercitat dreptul de apreciere prin încălcarea principiilor transparenţei şi egalităţii de tratament.
Astfel, intimatul a reţinut în mod justificat că regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor a fost respectat de către comisia de soluţionare a contestaţiilor la disciplina drept procesual civil, nefiind prevăzută posibilitatea reexaminării contestaţiilor la baremul de evaluare şi notare stabilit de acea comisie.
Exercitând controlul de legalitate asupra hotărârii contestate şi a operaţiunilor administrative pe baza cărora a fost adoptată, Curtea constată că nu au fost încălcate prevederile legale şi regulamentare referitoare la procedura de concurs şi atribuţiile comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, cu menţiunea că instanţa de contencios administrativ nu poate verifica aspectele privind conţinutul subiectelor de concurs şi al baremelor de notare, punctajele acordate candidaţilor şi nici soluţiile date contestaţiilor la bareme şi la punctaje.
În cauză, astfel cum rezultă din procesele-verbale de motivare întocmite de comisia de soluţionare a contestaţiilor la disciplina drept procesual civil, s-a procedat cu respectarea dispoziţiilor art. 20 alin. (5)-(7) din Regulamentul de concurs, în sensul că în urma anulării unor întrebări din textul grilă, s-a acordat tuturor candidaţilor punctajul corespunzător întrebărilor anulate.
Prin acest procedeu nu s-au identificat motive de nelegalitate formală a proceselor verbale întocmite de comisia de soluţionare a contestaţiilor, situaţie reţinută ca atare de intimat care a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului, hotărârea adoptată la 10 decembrie 2013 fiind emisă cu respectarea normelor în vigoare.
De menţionat că este lipsită de suport probator şi critica de nelegalitate invocată prin prisma existenţei unui conflict de interese, nerezultând din actele dosarului favorizarea vreunui candidat la concursul de promovare.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va reţine că nu sunt întemeiate motivele de nelegalitate referitoare la hotărârea nr. 1313/2013 şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţia ca neîntemeiată.
Având în vedere soluţia dată capătului principal al contestaţiei şi celelalte petite, cu caracter accesoriu, vizând anularea hotărârii nr. 1351/2013, reluarea concursului de promovare şi plata unor daune morale apar ca nefondate, analiza acestora fiind lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii cererii contestatoarei H.M.D. invocată de Consiliul Superior al Magistraturii.
Respinge excepţia necompetenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de aceeaşi contestatoare.
Respinge contestaţia formulată şi precizată de H.M.D., M.M. şi D.T.A.M. împotriva hotărârii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.