Detalii jurisprudență - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 83 din 10 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 1189/57/2011 s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 226 alin. (5) C. pen.

I. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului O.N.D. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul O.N.D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. al cărui conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. i s-a aplicat inculpatului O.N.D. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul O.N.D. a fost reţinut 24 de ore în intervalul 02 iunie 2010 până la data de 03 iunie 2010 şi arestat preventiv în perioada 03 iunie 2010 - 31 iulie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 68.959,05 RON de la inculpatul O.N.D.

S-a menţinut sechestrul instituit asupra autoturismului marca W.P., lăsat în custodia inculpatului O.N.D.

II. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei C.C.D. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C.C.D. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. i s-a aplicat inculpatei C.C.D. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 3 iunie 2010, faţă de inculpata C.C.D.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., fără acumulator, folosit de către martorul P.M.M.

III. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului Z.N.F.A. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul Z.N.F.A. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. i s-a aplicat inculpatului Z.N.F.A. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală nr. 10 din 3 iunie 2010, faţă de inculpatul Z.N.F.A.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca - telefon marca N. folosit de către martora Z.N.G.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a unui dispozitiv pentru interceptarea discuţiilor ambientale ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare de la inculpatul Z.N.F.A., sigilate cu sigiliul MAI 40364.

IV. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului J.A.E. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul J.A.E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte "în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului J.A.E. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

V. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei M.N. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata M.N., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatei M.N. sancţiunea adrninistrativă a amenzii de 1000 RON.

^_S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., utilizat de martor M.G.

VI. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei Ş.R.A. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata Ş.R.A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatei M.N. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefon marca N., utilizat de martorul Ş.L.

VII. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului R.V.C. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul R.V.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului R.V.C. sancţiunea adrninistrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Parchet prin Ordonanţa din 11 iunie 2010 faţă de inculpatul R.V.C.

VIII. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei R.G.A. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata R.G.A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatei R.G.A. sancţiunea amenzii de 1000 RON.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Parchet prin ordonanţa din 02 iunie 2010 faţă de inculpata R.G.A.

IX. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului H.C. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul H.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului H.C. sancţiunea amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., utilizat de martora G.E.M.

X. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului G.R. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul G.R. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului G.R. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefon marca I., utilizat de partea vătămată C.G.;

XI. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului B.A. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul B.A., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului B.A. sancţiunea adininistrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., utilizat de partea vătămată P.I.M.

XII. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei C.M.D. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata C.M.D., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatei C.M.D. sancţiunea amenzii de 1000 RON.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Parchet prin ordonanţa din 02 iunie 2010 luată faţă de inculpata C.M.D.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., utilizat de partea vătămată S.M.G.;

XIII. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului G.A.C. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul G.A.C., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului G.A.C. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca I. utilizat de martora B.L.A.

XIV. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatei P.M. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitată inculpata P.M., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatei P.M. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea telefonului marca N., utilizat de martorul P.I.C.

XV. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului A.M. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul A.M., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 al.2 din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului A.M. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

S-a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba lulia prin încheierea penală nr. 10 din 3 iunie 2010 faţă de inculpatul A.M.

XVI. În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, reţinută în sarcina inculpatului A.S.M. în infracţiunea prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În temeiul art. 396 C. proc. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi art. 5 C. pen. a fost achitat inculpatul A.S.M., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prevăzute de:

- art. 302 alin. (6) C. pen.

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) vechiul C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) din vechiul C. pen. s-a aplicat inculpatului A.S.M. sancţiunea administrativă a amenzii de 1000 RON.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În temeiul art. 22 C. proc. pen. s-a constatat că partea civilă S.M.G. a renunţat la pretenţiile formulate.

În baza art. 274 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii O.N.D., C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., R.G.A., H.C., G.R., B.A., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M. să plătească statului fiecare câte 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 2500 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru asistenţa juridică acordată în faţa instanţei de fond urmează a fi suportată din fondurile Ministerului de Justiţie.

S-au admis cererile formulate de către avocaţii F.C. şi I.H. şi s-a dispus acordarea sumei de câte 800 RON fiecăruia cu titlu de onorariu avocaţial cuvenit în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut următoarele:

1. Inculpatul O.N.D.:

- a deţinut şi confecţionat (prin cumpărarea aplicaţiilor informatice de pe site-urile www.F.com şi www.M.com, alocarea conturilor pe site, administrarea acestora prin intermediul contului d._a., instalarea efectivă a programului informatic, pentru unii inculpaţi şi învinuiţi, comunicarea către aceştia a user-name-urilor şi a parolelor iniţiale), în perioada ianuarie 2009-mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, un număr de 45 mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

- a vândut fără drept, în perioada ianuarie 2009 - mai 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, unui număr de 45 de persoane, un program informatic, conceput în scopul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (2), art. 43 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

2. Inculpaţii C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., R.G.A., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M.

- au cumpărat, instalat şi utilizat programul informatic destinat interceptării convorbirii telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor sms (faptă prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991),

- au deţinut fără drept în program informativ conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prev. la art. 42-45 (art. 46 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003),

- au accesat fără drept un sistem informatic (telefonul mobil ţintă în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul sms-urilor, expediate/primite şi transmisii GPRS (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

- au interceptat fără drept transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de sms-uri), fapte prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

- au transferat neautorizat date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul www.Mo. Al listingului apelurilor efectuate/primite, a conţinuturilor sms-urilor expediate/primite şi transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de sms-urilor a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă (art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003).

Starea de fapt relevată mai sus se fundamentează în opinia Parchetului pe următoarele mijloace de probă:

- procese verbale de sesizare din oficiu;

- procese verbale efectuate de organele de poliţie;

- procese verbale de redare a înregistrării audio-video;

- adrese bancă şi extrase cont, ordine de plată;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- procese-verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice SMS-uri;

- adresă V. România şi factură;

- procese-verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/ SMS-uri;

- procese-verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- copie factură fiscală;

- declaraţie făptuitor;

- procese-verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- copie factură fiscală;

- procese verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri;

- procese-verbale;

- procese-verbale de redare conţinut e-mail-uri;

- capturi ale contului de administrator utilizat de O.N.D.;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice/SMS-uri/ambientale;

- extrase cont;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică;

- proces-verbal de percheziţie domiciliară;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică;

- procese-verbale de percheziţie informatică;

- proces-verbal percheziţiei a sistemelor informatice;

- procese-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare;

- declaraţii martori;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică;

- declaraţii parte vătămată;

- plângere penală;

- declaraţie făptuitor;

- fişe cazier;

- declaraţii învinuiţi;

- fişe cazier;

- declaraţii inculpaţi;

- procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

Deliberând asupra cauzei prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului Curtea a reţinut următoarele:

În primul rând Curtea a arătat că toate probele adrninistrate în faza de urmărire penală au fost însuşite de către instanţa de fond neexistând temeiuri de înlăturare a acestora din ansamblul probator.

În faţa Curţii au fost reaudiaţi inculpaţii, cu excepţia inculpatului A.S.M., care este plecat în străinătate la o adresă necunoscută, părţile vătămate şi martorii. De asemenea a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate şi un supliment la aceasta, expertul oferind şi explicaţii orale în faţa Curţii.

Inculpatul O.N.D. este administratorul societăţii SC C.C. SRL Orăştie.

Inculpatul comercializa prin intermediul site-ului www.D.ro programe informatice destinate interceptării comunicaţiilor.

În cauză a fost dispus, în faza de urmărire penală efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică pentru a se determina caracteristicile acestor produse.

Din cuprinsul raportului de constatare a rezultat următoarele:

Produsele comercializate sub numele de "C." sunt produse software şi au ca sursă o aplicaţie ce poartă denumirea de "F.", dezvoltată de către compania V. CO. Ltd cu sediul în Thailanda. Acest pachet de programe a fost creat cu scopul de a realiza interceptarea comunicaţiilor, transmisiilor de date efectuate prin intermediul terminalelor de telefonie mobilă, precum şi a discuţiilor ambientale, fiind compatibil cu aproape toate produsele pe care rulează un sistem de operare de tipul Symbian sau Windows Mobile, şi cu dispozitivele mobile de tip B. sau I.

S-a stabilit că, din punct de vedere funcţional, site-ul www.F.com comercializează patru tipuri de aplicaţii "spy", compatibile cu sistemele de operare Symbian, B., MAC-OS (I.), Android şi Windows Mobile, iar site-ul www.C.com comercializează trei tipuri de aplicaţii "spy" compatibile doar cu sistemul de operare Symbian.

Aplicaţia „spy" este definită în documentaţia oferită pe aceste site-uri ca fiind o aplicaţie software care se lansează în execuţie şi rulează disimulat pe un telefon mobil cu sistem de operare, fără avertizarea utilizatorului şi care asigură următoarele funcţii principale: colectează şi transmite la distanţă informaţii din memoria telefonului şi oferă posibilitatea utilizatorului de a intercepta informaţiile vehiculate prin intermediul telefonului.

Totodată,un telefon mobil cu sistem de operare care are instalată şi configurată o aplicaţie „spy" compatibilă se defineşte ca fiind un dispozitiv „spy".

Pe lângă aplicaţiile destinate telefoanelor mobile cu sisteme de operare s-a mai comercializat şi aplicaţia „recorder", compatibilă Windows XP sau Windows Vista, destinată utilizării pe sistemele de calcul (PC). Cu ajutorul aplicaţiei se poate controla un dispozitiv „spy" în scopul de a înregistra pe hard-disk-ul sistemului de calcul convorbirile efectuate prin intermediul acestuia sau discuţiile ambientale din proximitate.

Fiecare dispozitiv are alocat pe un server un cont accesibil pe baza unei parole în care dispozitivul transferă periodic, automat, informaţiile pe care aplicaţia „spy" le extrage în mod disimulat. Prin accesarea server-ului on-line (se introduce user-name-ul şi parola asociată), utilizatorul poate vizualiza toate informaţiile de la distanţă cu ajutorul oricărui echipament care permite accesul la reţeaua internet.

Aplicaţiile pot funcţiona numai pe baza unor coduri de activare furnizate de către vânzător, acestea fiind necesare atât pentru descărcarea aplicaţiei din reţeaua internet, cât şi pentru activarea acesteia pentru a deveni funcţionale.

O condiţie obligatorie pentru funcţionarea acestor aplicaţii pe un telefon mobil este ca acesta să utilizeze o cartelă SIM care are activ serviciul de date (internet) prin GPRS, EDGE sau 3G. Totodată, telefonul mobil trebuie să fie configurat pentru a putea accesa internetul (să aibă efectuate în prealabil setările de reţea sau aibă posibilitatea de a se conecta la o reţea Wi-Fi nesecurizată).

Din constatarea tehnico-ştiinţifică rezultă funcţiile pe care le îndeplineşte fiecare variantă a programului informatic „spy".

Astfel, „F. Light" oferă posibilitatea interceptării mesajelor de tip SMS şi e-mail, chiar dacă acestea au fost în prealabil şterse de utilizator, furnizează istoricul apelurilor primite, efectuate şi ratate, fiind nedetectabil de către utilizatorul telefonului ţintă (pe care a fost instalată anterior aplicaţia). La schimbarea cartelei SIM, trimite telefonului de monitorizare un mesaj tip SMS, informaţiile despre noua cartelă SIM (numărul de telefon şi codul IMSI).

„F. Pro" oferă în plus faţă de varianta Light posibilitatea ascultării convorbirilor ambientale desfăşurate în proximitatea telefonului ţintă prin efectuarea unui apel nedetectabil de la numărul telefonului folosit pentru monitorizare.

„F. ProX" oferă în plus faţă de varianta „Pro" furnizarea informaţiilor de Iocalizare a telefonului ţintă la nivel de reţea GSM, cât şi informaţiile de localizare geografică calculată de receptorul GPS. Se pot intercepta convorbiri telefonice purtate de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ, indiferent cine este iniţiatorul apelului, sens în care telefonul ţintă transmite în mod nedetectabil către telefonul de monitorizare un SMS prin care este anunţată iniţierea sau primirea unui apel, comunicându-se şi numărul de telefon apelat de la telefonul ţintă sau care apelează telefonul ţintă. Astfel, utilizatorul telefonului de monitorizare are posibilitatea de a apela telefonul ţintă fără a fi detectat acest apel şi de a asculta convorbirea purtată de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ în timp real.

Pentru a putea instala oricare din aceste aplicaţii prin intermediul unui PC sau direct de pe telefonul mobil pe care urmează a se instala aplicaţia, trebuia accesată adresa de internet www.M.backup.biz/db/. După introducerea codului de activare, link-ul de download corespunzător aplicaţiei software se va activa şi va putea începe descărcarea fişierului.

După transferarea fişierului ce conţine aplicaţia în memoria internă a telefonului mobil, se trece la instalarea propriu-zisă prin accesarea directă a acestuia, apărând un mesaj care confirmă instalarea cu succes, după care telefonul mobil trebuie oprit şi apoi repornit.

Pentru a afişa meniul disimulat al aplicaţiei, de la tastatura telefonului mobil se va introduce o combinaţie de taste de tipul *#cod# pentru telefoanele cu sistem de operare Symbian sau *#cod şi tasta „call" pentru telefoanele cu sistemele de operare B. sau Windows Mobile. Codul reprezintă o combinaţie de taste care iniţial este xxx, urmând ca ulterior, după activarea aplicaţiei, acesta să devină identic cu codul de activare („licenţa") furnizat de către vânzător.

Prin introducerea codului de activare se trimite automat către server codul de activare împreună cu IMEI-ul telefonului mobil vizat, transferul de date realizându-se printr-o conexiune la reţeaua internet.

În cazul în care licenţa este validă, server-ul va răspunde cu mesajul „aplicaţie activă", acest lucru fiind valabil doar pe telefonul mobil al cărui IMEI a fost trimis spre validare.

Meniul principal de configurare a aplicaţiei conţine patru submeniuri principale: „Event", „Call", „Prompt" şi „Security".

În submeniul „Event" se pot activa funcţiile de monitorizare a mesajelor de tip SMS, MMS şi e-mail, a registrului de apel şi a informaţiilor GPS. Se poate configura intervalul de tip la care telefonul mobil ţintă accesează serviciul de internet şi face înscrierea on-line a informaţiilor în bază de date.

Submeniul „Call" permite configurarea telefonului ţintă astfel încât acesta să-şi activeze funcţia de ascultare ambientală atunci când este apelat de la numărul de telefon folosit pentru realizarea monitorizării.

Submeniul „Prompt" permite configurarea aplicaţiei astfel încât aceasta să pornească automat atunci când telefonul ţintă este pornit.

Submeniul „Security" este cel prin care se configurează aplicaţia astfel încât aceasta să rămână disimulată. În acest submeniu, dacă se activează opţiunea „Quarantine Incompatible Aplications", atunci aplicaţia face inutilizabile programele instalate pe telefonul mobil care ar putea descoperi existenţa sa, de exemplu programe de tip antivirus, de tip monitorizare „task-uri" şi programe de control a procesului în desfăşurare etc.

Aplicaţiile de pe site-ul www.My.com sunt similare celor de pe site-ul www.F.com, în plus asigurând şi transmiterea neautorizată a conţinutului informaţional al agendei telefonice aflate în memoria telefonului ţintă.

Concluzia raportului de constatare tehnico-ştiinţifică este că aceste aplicaţii se execută în mod disimulat, fără ca utilizatorul să fie avertizat acustic, vizual sau tactil şi cu ajutorul lor se permite accesul neautorizat la conţinutul informaţional al telefoanelor mobile vizate, interceptarea comunicaţiilor (voce, SMS, IMEI), ascultarea ambientală în proximitate şi furnizarea unor date de localizare şi poziţionare, astfel că se poate afirma că pot fi utilizate ca mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

S-a stabilit că inculpatul a comercializat astfel de programe informatice unui număr de 45 de cumpărători.

Inculpatul prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond a recunoscut în esenţă efectuarea operaţiunilor comerciale care i se reţin în sarcină şi nu a fost în dezacord cu concluziile constatării tehnico - ştiinţifice. Sub aspectul numărului de tranzacţii efectuate inculpatul nu a formulat obiecţiuni.

Precizările formulate de inculpat au vizat următoarele aspecte:

- terminologia folosită de autorii raportului care ar fi denumit impropriu ca transmisiuni şi nu ca transfer de date operaţiunile efectuate de aplicaţie,

- nesublinierea faptului că aplicaţia permitea monitorizarea telefonului ţintă numai cu acceptul acestuia,

- existenţa unei clauze pe site care urmărea exonerarea sa de orice înjosire ilegală a programului informatic comercializat,

- exercitarea în mod legal a activităţii comerciale prin înregistrarea tuturor operaţiunilor efectuate în evidenţa contabilă a solicitării pe care o deţinea,

- existenţa unor programe similare incluse în telefoanele de ultimă generaţie - prin care se urmăreşte stocarea datelor.

În ce privesc acuzaţiile aduse inculpatului instanţa a pus în discuţie, în temeiul art. 5 C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile.

Infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 avea următorul conţinut:

„Art. 19 - Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Tentativa se pedepseşte.”

Prin Legea nr. 187/2012 art. 19 din Legea nr. 51/1991 a fost abrogat.

Conţinutul art. 19 din Legea nr. 51/1991 se regăseşte parţial în cuprinsul art. 409 C. pen.:

„Iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative în scopul culegerii de informaţii secrete de stat ori desfăşurarea de către acestea a unei activităţi de culegere sau prelucrare de asemenea informaţii, în afara cadrului legal, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi”.

În norma de incriminare din C. pen. nu se mai regăseşte în latura obiectivă a infracţiunii modalitatea deţinerii, confecţionării sau folosirii ilegale de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

Pornind de la aceasta inculpatul a solicitat să se constate că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la dezincriminare.

Reprezentatul Parchetului a susţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora dispoziţiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Din această perspectivă Curtea a pus în discuţie şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în art. 226 alin. (5) C. pen., la cererea reprezentantului Parchetului, ori în art. 302 alin. (6) C. pen., la cererea inculpatului G.R.

Potrivit dispoziţiilor art. 226 alin. (5) C. pen.:

„Art. 226 - Violarea vieţii private

(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(...)

(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârşirii faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani."

Potrivit dispoziţiilor art. 302 alin. (6) C. pen.:

„Art. 302 - Violarea secretului corespondenţei

„(6) Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.

Având în vedere conţinutul normei de incriminare al art. 19 din Legea nr. 51/1991 Curtea a reţinut că acesta se regăseşte în conţinutul art. 302 alin. (6) C. pen.

Faptul că norma din legea specială ocrotea raporturile sociale ce vizau siguranţa naţională în timp ce norma cuprinsă în C. pen. ocroteşte valorile sociale legate de secretul corespondenţei nu este un argument pentru a considera că vechea normă nu are corespondent în cea nouă.

Noua poziţionare a normei de incrirninare este expresia voinţei legiuitorului de a considera că „deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor" este o faptă penală prin care se aduce atingere secretului corespondenţei şi nu siguranţei naţionale cum era în vechea reglementare.

Această modificare legislativă nu face decât să răspundă criticilor constante ce au fost aduse legii speciale care plasa în rândul infracţiunilor contra siguranţei naţionale deţinerea sau confecţionarea de mijloace specifice de interceptare indiferent dacă scopul urmărit de autor era sau nu unul privat.

Curtea a observat că dispoziţiile art. 226 alin. (5) şi cele ale art. 302 alin. (6) C. pen. au un conţinut apropiat, sub aspectul laturii obiective, şi nici una dintre ele nu au un corespondent în C. pen. anterior.

Ambele norme de incriminare ocrotesc, în ultimă instanţă, dreptul la viaţă privată, chiar dacă plasarea lor în titlurile C. pen. este diferită.

Distincţia dintre cele două norme este dată de obiectul concret ocrotit. Astfel art. 226 alin. (5) C. pen. incriminează plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video în scopul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv pentru „ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă, sau încăpere ori dependinţă sau a unei convorbiri private". În consecinţă pentru a se realiza conţinutul infracţiunii este necesar ca plasarea mijloacelor tehnice să vizeze înregistrarea imaginilor sau sunetelor dintr-un spaţiu privat sau scopul plasării să fie acela al ascultării ori înregistrării unei „convorbiri" private.

Art. 302 alin. (6) C. pen. incrirninează „Deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor".

Deşi între teza a doua a art. 226 alin. (5) şi art. 302 alin. (6) C. pen. există o relativă similitudine Curtea a reţinut că diferenţa dintre cele două constă în faptul că cea dintâi protejează confidenţialitatea convorbirilor pe când cea de-a doua confidenţialitatea comunicaţiilor.

S-a considerat că legiuitorul a avut în vedere termenul de „convorbire" în situaţia în care transferul informaţiilor se realizează în mod direct de la emitent la receptor fără intervenţia unui mijloc de comunicare pe când termenul de „comunicaţie" vizează existenţa unui mijloc tehnic de comunicare pentru realizarea legăturii între emitent şi receptor.

De observat este faptul că vechea normă, cuprinsă în art. 19 din Legea nr. 51/1991 făcea referire la „interceptare a comunicaţiilor" nu a convorbirilor.

Faţă de acestea Curtea a respins cererea formulată de Parchet pentru schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 19 din Legea nr. 51/1991 în art. 226 alin. (5) C. pen. şi a admis cererea formulată pentru schimbarea încadrării juridice în art. 302 alin. (6) C. pen.

În ce privesc apărările inculpatului O.D.N. referitoare la aceste acuzaţii Curtea a reţinut următoarele:

Apărarea inculpatului în sensul că fapta săvârşită de el nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii deoarece:

- produsul comercializat nu poate fi definit ca „mijloc specific de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor"

- comercializarea nu s-a realizat „fără drept" nu este întemeiată.

Legea nu defineşte noţiunea de „mijloc specific de interceptare ori înregistrare" astfel că revine interpretului obligaţia de a determina sfera acestei noţiuni. În condiţiile în care nu este precizat în mod concret ce anume reprezintă un astfel de mijloc Curtea a arătat că poate fi considerat că acoperă conţinutul noţiunii orice produs care este apt să realizeze interceptarea ori înregistrarea comunicaţiilor. În speţă chiar dacă softul comercializat de către inculpat nu era apt, în sine, să realizeze interceptarea ori înregistrarea comunicaţiilor în condiţiile în care acesta era instalat pe un telefon având anumite caracteristici ansamblul astfel realizat devenea un mijloc de interceptare ori înregistrare. În consecinţă prin vânzarea softului şi ajutorul dat coinculpaţilor pentru instalarea lui pe telefoanele ţintă inculpatul „confecţiona", în sensul legii, mijloace de interceptare ori înregistrare a cornunicaţiilor.

Inculpatul a mai făcut o distincţie susţinând că interceptarea comunicaţiilor presupune existenţa unui mijloc specific exterior telefonului ţintă, afirmând că în cauză nu poate fi vorba despre o interceptare deoarece pentru rularea programului pe telefonul ţintă era nevoie acordul acestuia. Această distincţie nu are suport legal.

Ceea ce este relevant în sensul legii este ingerinţa în viaţa privată a persoanei, termenul de „interceptare" fiind folosit în sensul comun de „a surprinde şi a controla o comunicaţie" „a asculta fără permisiune o comunicaţie", şi nu într-un înţeles restrictiv, tehnic care să aibă în vedere şi modalitatea în care se realizează această ingerinţă. O altă interpretare ar conduce la o limitare nepermisă a protecţiei oferită de lege confidenţialităţii comunicaţiilor ceea ce nu poate fi acceptat.

În acelaşi sens trebuie privite şi distincţiile pe care inculpatul le face între noţiunea de "transmisiuni" şi „transfer de date". Ceea ce este relevant este faptul că prin rularea programului se obţinea un acces fraudulos la conţinutul comunicaţiilor altei persoane indiferent dacă acest lucru era rezultatul unui transfer de date. Pe de altă parte, legea nici nu face vreo distincţie cu privire la modul în care se realizează accesul fără drept pentru a fi utilă o astfel de distincţie.

Nici faptul că aplicaţia permitea monitorizarea telefonului ţintă numai cu acceptul acestuia nu are relevanţă sub aspectul realizării laturii obiective a infracţiunii. „Acceptul telefonului ţintă" nu poate avea semnificaţia unei utilizări legale a softului. În fapt, este vorba de configurarea telefonului ţintă în scopul rulării programului spye şi pentru realizarea funcţiilor acestuia. În sensul legii nu se poate vorbi despre acceptul pe care un bun l-ar putea da, acceptarea presupune o manifestare de voinţă specifică omului astfel că aceasta trebuia să emane de la utilizatorul bunului.

Situaţia nu este similară nici cu existenţa unor programe similare incluse în telefoanele de ultimă generaţie - prin care se urmăreşte stocarea datelor. Dacă în primul caz cumpărătorul unui telefon achiziţionează în cunoştinţă de cauză un bun pe care este instalat un program ce-i permite stocarea datelor, în speţă utilizatorului bunului nu cunoaşte că pe telefonul lui rulează o astfel de aplicaţie şi nu el este cel care are accesul la datele stocate.

Nici existenţa unei clauze pe site care urmărea exonerarea sa de orice folosire ilegală a programului informatic comercializat nu conduce la neîndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii atâta vreme cât din probele adininistrate rezultă fără dubiu că inculpatul avea cunoştinţă despre scopul pentru care era achiziţionat softul, şi mai mult chiar acesta arată în declaraţia dată în faţa instanţei că în prezentarea programului era specificat că este „destinat monitorizării copilului, bonei, în caz de furt, pierdere sau backup al datelor".

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a reţinut că acesta se regăseşte în conţinutul infracţiunii prev. de art. 365 alin. (1) lit. a) cu art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 365 - Operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice

(1) Fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau pune la dispoziţie sub orice formă:

a) dispozitive sau programe informatice concepute sau adaptate în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364;

b) parole, coduri de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parţial la un sistem informatic, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, a unui program informatic, a unei parole, a unui cod de acces sau a altor date informatice dintre cele prevăzute în alin. (1), în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 360 - 364, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Exercitarea în .mod legal a activităţii comerciale prin înregistrarea tuturor operaţiunilor efectuate în evidenţa contabilă a societăţii pe care o deţinea inculpatul O.N.D. nu are nici o relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte condiţia, producerii, importului, distribuirii sau punerii la dispoziţie sub orice formă „fără drept" şi aceasta este îndeplinită. Legiuitorul nu a definit nici această noţiune în mod expres tocmai pentru a putea acoperi o gamă deosebit de vastă de situaţii. În consecinţă orice comercializare a unor astfel de mijloace destinată unei categorii de persoane care nu au, potrivit legii, abilitatea de intercepta comunicaţiile altor persoane poate fi considerată „fără drept". Situaţia nu este similară cu aceea a comercializării unui produs licit, care ulterior este folosit în scopuri ilicite - aşa cum susţine inculpatul - deoarece produsul în sine nu este licit fiind, ab initio, conceput în scopul interceptării comunicaţiilor.

În consecinţă Curtea reţinând că faptele săvârşite de inculpat întrunesc, în mod obiectiv, elementele constitutive ale faptelor penale prev. de art. 302 alin. (6) cu art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen. anterior al cărui conţinut se regăseşte în art. 365 alin. (1) lit. a) cu art. 35 C. pen. a arătat că solicitarea acestuia de pronunţare a unei soluţii de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este nefondată.

Cu toate acestea, analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni, potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin faptele inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Dimpotrivă toate părţile vătămate au declarat că nu se simt lezate de infracţiunile săvârşite, că intruziunea în viaţa intimă a fost neglijabilă şi nu solicită tragerea la răspundere penală a nici unei persoane.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a desfăşurat activitatea de distribuire a produselor în mod public, transparent, într-un cadru organizat legal - prin intermediul societăţii comerciale, considerând că activitatea pe care o desfăşoară este licită. Chiar dacă necunoaşterea legii nu poate fi exoneratoare de răspundere Curtea nu a putut să ignore, în aprecierea asupra gravităţii faptei, poziţia subiectivă a inculpatului faţă de aceasta. Numărul mare de acte materiale reţinute în sarcina inculpatului este legat de desfăşurarea activităţii de comercializare pe o perioadă îndelungată de timp chiar sub supravegherea organelor de cercetare penală. În acest sens sunt întemeiate susţinerile inculpatului în sensul că organele statului ar fi trebuit mai degrabă să desfăşoare o activitate de prevenţie şi stopare a activităţii încă de la debutul său nu să permită proliferarea ei.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul este o persoană bine integrată social, fără antecedente penale şi fără abateri de la normele de convieţuire socială. De asemenea inculpatul a recunoscut în materialitatea lor toate actele materiale reţinute în sarcina sa, apărările sale vizând în esenţă chestiuni legate de interpretarea normei juridice ori de clarificarea unor noţiuni tehnice şi nu a stării de fapt.

În consecinţă, Curtea a arătat că pentru faptele săvârşite se impune aplicarea sancţiunii administrative a amenzii de 1000 RON, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) C. pen. anterior, inculpatului O.N.D.

Având în vedere că acuzaţiile aduse inculpaţilor C.C.D., Z.N.F.A, J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., R.G.A., H.C., G.R., B.A., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M. şi C.M.D. sunt identice sub aspectul încadrării juridice Curtea a luat prealabil în discuţie, în condiţiile intrării în vigoare, pe parcursul judecării cauzei, a noilor dispoziţii penale aplicarea dispoziţiilor art. 4 şi 5 C. pen.

Infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, este reglementată în alin. (6) al art. 306 C. pen., motiv pentru care, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. Curtea a procedat la schimbarea încadrării juridice. În adoptarea acestei soluţii Curtea a avut în vedere considerentele mai sus expuse care nu vor mai fi reiterate. S-a arătat că încadrarea juridică în dispoziţiile art. 306 C. pen. este incidentă şi pentru deţinerea aparaturii de interceptare găsită la percheziţiile domiciliare la domiciliul inculpaţilor Z.N.F.A. şi G.R.

De asemenea Curtea a constatat că infracţiunile, din Legea nr. 161/2003, reţinute în sarcina inculpaţilor se regăsesc în C. pen. după cum urmează:

- art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

- art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

- art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen.

1. Inculpata C.C.D. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D. programul „F.", varianta „ProX" achitând pentru acesta suma de 2.500 RON, în data de 23 iunie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0734xxx.

Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0723zzz.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „C.” de pe site-ul www.M., configurat la data de 24 iunie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. De asemenea, din listing-ul cartelei telefonice utilizate în telefonul ţintă rezultă că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare către telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martorul P.M.M., fiind primit cadou, în vara anului 2009, de la concubina sa, inculpata C.C.D.

Inculpata a recunoscut încă din faza de urmărire penală faptul că a cumpărat programul informatic şi l-a instalat pe un telefon mobil pe care l-a înmânat apoi concubinului său. Gestul acesteia a fost motivat de faptul că, suferind de depresie, nu era în măsură să-şi controleze sentimentele de gelozie, astfel că monitorizarea comportamentului partenerului îi dădea un sentiment de siguranţă şi a condus la consolidarea cuplului. Totodată aceasta a arătat că i-a comunicat concubinului său, martorul P.M.M. că îi va urmări convorbirile telefonice în momentul în care i-a înmânat telefonul şi acesta a fost de acord. În faţa instanţei inculpata a arătat că îşi menţine în întregime declaraţiile făcute în faza incipientă a procedurilor şi a reiterat aceeaşi motivaţie a faptelor săvârşite.

Martorul P.M.M. a confirmat, în parte, susţinerile inculpatei arătând că a fost atenţionat de către aceasta că o să afle tot ce face, întrucât o să îl monitorizeze, bănuindu-l de infidelitate. Iniţial martorul nu a crezut-o pe concubina sa dar, după un timp, şi-a dat seama că-i este ascultat telefonul, întrucât inculpata cunoştea mai multe detalii din activitatea sa zilnică şi a susţinut că, după ce a întrebat-o şi aceasta i-a confirmat că i-a ascultat convorbirile telefonice şi ambientale, s-a enervat şi a spart telefonul. Martorul a precizat în faţa instanţei că nu s-a gândit în momentul în care i-a spus inculpatei să îl urmărească şi să îl prindă că aceasta îi va monitoriza convorbirile telefonice.

În consecinţă:

Fapta inculpatei C.C.D. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatei de a deţine, fără drept, un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, constituie infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul www.M. a listing-ului apelurilor efectuate/primite, a conţinutului SMS-urilor expediate/primite şi a transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de SMS-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către telefonul ţintă), constituie infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca dealtfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că, în concret, prin faptele inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpata a săvârşit infracţiunea în condiţiile în care trecea printr-o perioadă de depresie. De asemenea, aceasta a pus în vedere partenerului ei că îl va monitoriza şi, cel puţin aparent, a avut acceptul acestuia.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata a recunoscut în materialitatea lor toate actele materiale reţinute în sarcina sa încă de la începutul cercetărilor derulate în cauză şi a regretat faptele comise arătând că nu a avut reprezentarea că acestea întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni. Deşi inculpata nu este la prima confruntare cu legea penală, aceasta fiind condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare cu suspendare, prin sentinţa penală nr. 159 din 19 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 6331/94/2010, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la fals intelectual şi complicitate la fals în declaraţii, existenţa acestei antecedenţe penale nu exclude aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la lipsa de pericol social concret a faptelor săvârşite pentru care este acuzată în prezenta cauză.

2. Inculpatul Z.N.F.A. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D. programul „F.", varianta „ProX" achitând acestuia prin bancă suma de 1.440 RON, în data de 20 ianuarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0728bbb.

Inculpatul Z.N.F.A. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0722kkk.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „c." de pe site-ul www.M., configurat la data de 18 ianuarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise.

Din listing-ul convorbirilor telefonice rezultă că au fost trimise SMS-uri de înştiinţare de la telefonul ţintă către telefonul de monitorizare privind apelurile primite sau efectuate.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către soţia inculpatului, Z.N.G.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 02 iunie 2010 la locuinţa inculpatului Z.N.F.A. a fost ridicat un dispozitiv electronic de culoare neagră cu inscripţia „X" pe fond alb pe una din laturi, cu un led şi un orificiu pentru introducerea unei cartele SIM. În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 iulie 2010 al I.G.P. - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice a rezultat că dispozitivul este un microfon spion GSM cu detecţie vocală, care poate detecta zgomotele sau vocea persoanelor care intră în raza de acţiune şi apelează un număr de telefon prestabilit (trimis prin SMS). Este dotat cu un buton care permite schimbarea modului de operare: normal sau detecţie vocală, fiind echipat cu un microfon foarte sensibil care permite ascultarea sunetelor raza de 10 m. În aparat se introduce o cartelă SIM pentru reţele GSM, iar în momentul când este apelat numărul respectiv se va porni recepţia, constituind astfel un mijloc de interceptare a comunicaţiilor.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat de pe un site aplicaţia pe care a instalat-o pe telefonul soţiei cu intenţia de a monitoriza comportamentul soţiei deoarece era gelos. Acesta a susţinut că pe site se prezenta ca fiind legal softul achiziţionat şi că nu şi-a pus nici un moment problema că acţiunile sale ar avea un caracter ilicit. Soţia inculpatului, cea ale cărei drepturi au fost lezate de conduita inculpatului s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. anterior refuzând să facă declaraţii în cauză şi nu s-a constituit parte civilă.

În ceea ce priveşte dispozitivul de ascultare ambientală inculpatul a susţinut că nu cunoaşte despre existenţa acestuia şi că nu îşi aminteşte rezultatul percheziţiei domiciliare întrucât a fost puternic emoţionat de măsurile preventive dispuse în privinţa sa.

Această apărare a inculpatului nu a putut fi primită în condiţiile în care percheziţia domiciliară a fost efectuată în condiţii de deplină legalitate.

Fapta inculpatului Z.F.A. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatului de a deţine, fără drept, un program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42 - 45, constituie infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite/conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că, în concret, prin faptele inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia, mai mult aceasta a refuzat să facă declaraţii prin care să îşi incrimineze soţul.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a săvârşit infracţiunea în condiţiile în care avea suspiciuni legate de fidelitatea soţiei sale.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul a recunoscut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de soţia sa arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni. Din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că la data de 17 mai 2013 acesta era înscris cu acţiunea penală pusă în mişcare în prezenta cauză. Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul are antecedente penale avându-se în vedere că la acea dată în fişa de cazier a acestuia figura măsura educativă a libertăţii supravegheate luate pentru o perioadă de un an pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul frontierei de stat, în perioada minorităţii. Curtea a apreciat că aceasta nu reprezintă un impediment pentru aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior.

3. Inculpatul J.A.E. a achiziţionat programul „F.", în varianta „Pro" achitând suma 1.717 RON, în data de 01 octombrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0724aaa.

Inculpatul J.A.E. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0752ccc.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul „A." de pe site-ul www.M. la data de 01 octombrie 2009.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate purtate de inculpatul J.A.E. cu inculpatul O.N.D. rezultă că programul informatic a fost utilizat.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martora J.R., soţia inculpatului.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor încă din faza de urmărire penală declarând că a cumpărat programul informatic de la inculpatul O.N.D. şi l-a instalat pe un telefon pe care ulterior l-a dat soţiei sale căreia urmărea să-i monitorizeze convorbirile în condiţiile în care bănuia că aceasta are o relaţie extraconjugală. Aceeaşi stare de fapt a fost susţinută de inculpat şi în faţa instanţei de fond.

Soţia inculpatului nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a refuzat să depună mărturie prevalându-se de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. anterior.

Fapta inculpatului J.A.E. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatului de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin faptele inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia, mai mult aceasta a refuzat să facă declaraţii prin care să îşi incrirnineze soţul.

- persoana şi conduita inculpatului – inculpatul nu are antecedente penale şi este o persoană integrată social. Acesta a recunoscut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de soţia sa arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni.

4. Inculpata M.N. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitând prin bancă suma de 1237 RON, în data de 27 noiembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost instalat, configurându-se contul „cl.”de pe site-ul www.M., la data de 27 noiembrie 2009. Din interceptările convorbirilor telefonice rezultă că programul informatic a fost folosit, existând transmisii neautorizate de date informatice.

Telefonul ţintă a fost folosit de martorul M.G., soţul inculpatei.

Inculpata a recunoscut încă din faza de urmărire penală că a achiziţionat programul informatic pe care l-a instalat pe telefonul soţului ei, fără ştirea acestuia pentru a-i monitoriza convorbirile, deoarece avea suspiciuni legate de o presupusă infidelitate a acestuia. De asemenea inculpata a precizat că ulterior i-a adus la cunoştinţă soţului său că îi monitorizează convorbirile şi acesta a fost de acord.

În faţa instanţei de fond inculpata s-a rezumat să arate că în faza de urmărire penală a făcut declaraţii complete pe care şi le-a menţinut în întregime şi nu doreşte să facă noi declaraţii.

Martorul M.G. s-a prevalat de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. anterior, în faza de urmărire penală în faţa instanţei martorul a declarat că i-a fost adus la cunoştinţă de către soţie despre faptul că urmează să-i fie monitorizate convorbirile şi a fost de acord cu aceasta. Martorul a precizat că nu mai ştie exact dacă i-a fost „adus la cunoştiinţă acest lucru imediat după instalarea programului informatic sau la un moment ulterior.

Fapta inculpatei M.N. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia, mai mult aceasta a susţinut că a fost de acord cu monitorizarea convorbirilor sale pentru a înlătura suspiciunile pe care soţia sa le avea.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpată nu are antecedente penale şi este o persoană integrată social are un loc de muncă stabil şi doi copii în întreţinere. Acesta a recunoscut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de soţul său arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni.

În consecinţă Curtea a arătat că pentru faptele săvârşite se impune aplicarea sancţiunii administrative a amenzii de 1000 RON, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) C. pen. anterior, inculpatei M.N.

5. Inculpata Ş.R.A. a achiziţionat programul informatic „F.", varianta „Pro achitând inculpatului O.N.D., prin bancă suma de 1345 RON, în data de 30 septembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0723ddd.

Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0729xxx.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „r." de pe site-ul www.M., configurat la data de 11 octombrie 2009 şi în contul r.@yahoo.com. de pe site-ul www.My.com, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi

conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpată rezultă că a realizat interceptări ale discuţiilor ambientale purtate în proximitatea telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martorul Ş.L., soţul inculpatei.

Inculpata a recunoscut încă din faza de urmărire penală că a achiziţionat programul informatic pe care l-a instalat pe telefonul soţului ei cu intenţia de a-i monitoriza convorbirile telefonice şi ambientale întrucât avea informaţii în sensul că acesta are o relaţie extraconjugală. În faţa instanţei de fond inculpata a menţinut în întregime declaraţiile date anterior ţinând să sublinieze faptul că a avut convingerea că nu săvârşeşte o faptă ilicită deoarece pe internet erau numeroase oferte de astfel de produse, plata s-a făcut prin cont bancar într-un mod neclandestin.

Soţul inculpatei, numitul Ş.L., nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi a refuzat să depună ca martor prevalându-se de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. anterior.

Fapta inculpatei Ş.R.A. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatei de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi:care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic (transferarea în contul configurat pe site-ul www.M. a listing-ului apelurilor efectuate/primite a conţinutului SMS-urilor expediate/primite şi a transmisiilor GPRS din telefonul mobil ţintă, precum şi transferarea prin transmiterea de SMS-uri a informaţiei privind iniţierea sau primirea unui apel de către, telefonul ţintă), constituie infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 364 C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-mentionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata nu are antecedente penale şi este o persoană integrată social are un loc de muncă stabil şi un copil în întreţinere. Acesta a recunoscut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de soţul său arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni.

6. Inculpatul R.V.C. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D. programul informatic „F.", varianta ProX cu suma de 1.500 RON, bani pe care i-a achitat în numerar.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0742zzz. Ulterior, cartela telefonică folosită în telefonul ţintă a avut numărul 0765xxx.

Inculpatul R.V.C. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0749ddd.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „o.” de pe site-ul www.M., configurat la data de 26 iunie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise.

Din interceptările convorbirilor telefonice rezultă că telefonul ţintă a transmis nenumărate SMS-uri de înştiinţare privind apelurile primite sau trimise către telefonul de monitorizare.

Telefonul ţintă a fost folosit de martora F.C.F. care l-a primit cadou, în vara anului 2009, de la prietenul ei, inculpatul R.V.C.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat programul informatic şi l-a instalat pe telefonul prietenei sale pentru a-i monitoriza convorbirile, precizând că nu a avut reprezentare că face ceva ilegal în condiţiile în care pe internet erau mai multe oferte de acest gen.

Martora F. (căsătorită R.) C.F. a declarat că nu a avut cunoştinţă despre faptul că prietenul ei i-a monitorizat convorbirile telefonice. În faţa instanţei aceasta şi-a menţinut declaraţiile anterioare şi a precizat că nu s-a simţit lezată de acţiunea ilicită iar relaţiile dintre părţi nu au fost afectate. Între timp martora s-a căsătorit cu inculpatul.

Fapta inculpatului R.V.C. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor, ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia iar relaţiile dintre aceste nu au fost afectate. Dimpotrivă ulterior acestui moment părţile s-au căsătorit.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a săvârşit infracţiunea urmărind să observe dacă prietena lui îi este fidelă.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil şi este căsătorit. Acesta a recunoscut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de prietena sa arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni.

7. Inculpata R.G.A. a cumpărat de la inculpatul O.N.D. programul informatic „F.", varianta „ProX" achitatând prin bancă suma de 1.345 RON, în data de 18 februarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia „ProX" a programului „F." a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian. Ulterior, aplicaţia „C." a fost instalată pe un telefon marca N.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „g." de pe site-ul www.M., configurat la data de 12 februarie 2010, şi ulterior în contul g.@yahoo.com. de pe site-ul www.My. informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce rezultă şi din datele existente în contul configurat pe ultimul site menţionat.

Telefoanele ţintă au fost folosite de partea vătămată B.C. care nu se constituie parte civilă.

Inculpata în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei a susţinut că a instalat programul informatic pentru a-l monitoriza pe copilul său minor, însă întrucât telefonul era greu de utilizat de către acesta l-a făcut cadou martorului B.C. Aceasta a susţinut că a încercat să dezinstaleze programul înainte să înmâneze telefonul martorului însă nu a reuşit.

Martorul B.C. a confirmat că a primit cadou un telefon în cauză de la inculpată şi că la un moment dat a avut suspiciuni în sensul că aceasta îi ascultă convorbirile telefonice deoarece cunoştea conţinutul unei convorbiri private.

Martorul a susţinut că relaţia de prietenie cu inculpata nu a fost afectată de acest incident.

Fapta inculpatei R.G. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia iar relaţiile dintre aceste nu au fost afectate.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - nu s-a dovedit în cauză că inculpata ar fi avut vreun mobil pentru ascultarea telefonului martorului şi nici că aceasta ar fi încercat în vreun fel să folosească eventualele informaţii obţinute pe această cale.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil şi este căsătorită şi are un copil minor. Acesta a susţinut că a achiziţionat programul informatic în scopul monitorizării convorbirilor purtate de fiul său minor şi, că ulterior a înmânat acest telefon martorului fără intenţia de a-i monitoriza convorbirile telefonice, arătând că nu a avut reprezentare că această faptă întruneşte elementele constitutive ale unor infracţiuni.

În consecinţă Curtea a arătat că pentru faptele săvârşite se impune aplicarea sancţiunii adininistrative a amenzii de 1000 RON, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) C. pen. anterior, inculpatului R.G.A.

9. Inculpatul H.C. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitându-i acestuia prin bancă suma de 1.500 RON, în data de 08 iulie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0722AAA.

Inculpatul a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0730XXX.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „ci.” de pe site-ul www.M., configurat la data de 08 iulie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat telefonul ţintă, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise de aceasta. De asemenea, din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul H.C. primea pe telefonul de monitorizare informaţii privind traficul telefonului ţintă şi a ascultat în mai multe rânduri discuţii ambientale purtate de aceasta în proximitatea telefonului.

Telefonul a fost folosit de către martora G.E.M. cu care inculpatul H.C. are o relaţie extraconjugală, având împreună cu copil născut la data de ... 2010.

Inculpatul a recunoscut în faţa instanţei de fond că a înmânat telefonul pe care avea instalat programul de interceptare a convorbirilor telefonice martorei G.E.M. care îi este prietenă. De asemenea acesta a recunoscut că a ascultat o parte din convorbirile acesteia însă a susţinut că nu şi-a dat seama că este ilegal să procedeze în acest fel.

Martora G.E.M. a susţinut că inculpatul i-a făcut cadou un aparat telefonic pe care se afla instalat un program care permitea interceptarea convorbirilor. Aceasta a susţinut că, la scurt timp, inculpatul i-a comunicat faptul că prin intermediul telefonului îi monitorizează convorbirile însă ea, iniţial, nu l-a crezut. Ulterior, deşi s-a convins că îi sunt monitorizate convorbirile a ales să folosească în continuare telefonul.

Fapta inculpatului H.C. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia iar relaţiile dintre aceste nu au fost afectate.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a susţinut că „ s-a jucat" ascultând convorbirile prieteni sale neconştientizând caracterul ilicit al faptei.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil şi este căsătorit şi are un copil minor.

10. Inculpatul G.R. a cumpărat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitând prin bancă suma de 3110,99 RON, în data de 28 octombrie 2009, în. contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca I., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0722CCC.

Inculpatul G.R. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0752ZZZ.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul www.M., informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Din listing-ul cartelei telefonice utilizate în telefonul ţintă rezultă că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare către telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată C.G. primindu-l cadou de la inculpatul G.R., cu care arată că are relaţii profesionale şi de prietenie.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului G.R. s-a ridicat, printre altele, un dispozitiv electronic sub formă de paralelipiped de culoare neagră, din plastic, având în lateral un orificiu pentru introducerea unei cartele SIM, împreună cu un adaptor pentru alimentare.

În cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 iulie 2010 al I.G.P. - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice a rezultat că dispozitivul este un aparat de recepţie audio la distanţă cu comandă prin GSM, fiind echipat cu un microfon foarte sensibil, care permite recepţia sunetelor de pe o rază de 10 m. în aparat se introduce o cartelă SIM pentru reţele GSM (C., O., V.), iar în momentul când este apelat numărul respectiv se porneşte ascultarea.

Inculpatul a susţinut, în mod constant, că a cumpărat programul informatic pentru a-şi satisface o curiozitate şi a vrut să-l instaleze, cu acordul prietenei sale, pe telefonul acesteia. A mai arătat că programul nu a funcţionat în realitate niciodată şi că din acest motiv a şi avut discuţii cu vânzătorul căruia i-a solicitat să-i returneze preţul. În privinţa aparatului găsit la domiciliul său, cu ocazia percheziţiei, inculpatul a susţinut că este vorba despre o componentă a unui interfon.

În faza de urmărire penală martora C.G. a susţinut că telefonul pe care a fost instalat programul informatic a fost primit cadou de la inculpat care nu i-a comunicat faptul că pe el se află instalat un program ce permite ascultarea convorbirilor. Aceasta a sesizat anumite „disfuncţionalităţi" în timpul utilizării aparatului telefonic, care au dispărut după ce i l-a dat inculpatului pentru a-l trimite la reparat.

În faţa instanţei martora a revenit asupra declaraţiei date în faza de urmărire penală şi a susţinut că împreună cu inculpatul au convenit achiziţionarea programului informatic şi instalarea lui pe telefonul personal. Martora a arătat că în faza de urmărire penală nu a declarat acest lucru deoarece i-a fost teamă că va fi incriminată alături de inculpat.

Martorul C.C. a arătat că el este cel care l-a ajutat pe inculpat să instaleze programul informatic pe telefonul mobil. Acesta a susţinut că martora C.G. şi-a manifestat, în prezenţa lui nemulţumirea în legătură cu modul în care funcţionează aplicaţia de interceptare a convorbirilor telefonice.

Apărările inculpatului G.R. în sensul că nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată pentru că instalarea programului pe telefonul ţintă s-a realizat cu acceptul proprietarului acestuia nu a putut fi primită. Declaraţia martorei C.G. din faţa instanţei de judecată Curtea a privit-o cu rezervă în condiţiile în care aceasta a dat declaraţii contradictorii chiar în faţa instanţei susţinând iniţial că i-a fost sugerat de organul de urmărire penală să declare că nu a cunoscut faptul că pe telefonul său era instalată aplicaţia telefonică iar ulterior a revenit şi a declarat că din proprie iniţiativă a ales să nu spună adevărul pentru a nu se incrimina. Curtea a arătat că modalitatea în care martora a declarat în faţa instanţei vădeşte în mod evident intenţia de a-l disculpa pe inculpat. În ceea ce priveşte declaraţia martorului C.C. - nici aceasta nu este relevantă. Astfel inculpatul a susţinut că a întâmpinat greutăţi în utilizarea aplicaţiei motiv pentru care a solicitat de mai multe ori asistenţa vânzătorului şi ajutorul martorului pentru, a asigura funcţionarea acestuia. Faptul că la un anumit moment martora C.G. a avut cunoştinţă de existenţa acestei aplicaţii, cum s-a întâmplat în cele mai multe cazuri şi în privinţa celorlalte persoane, nu implică faptul că aceasta a cunoscut de la început instalarea programului informatic.

Fapta inculpatului G.R. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte vătămată în cauză şi nu a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia iar relaţiile dintre aceste nu au fost afectate.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a susţinut că în principal scopul achiziţionării programului a fost legat de satisfacerea unei curiozităţi legate de progresul tehnic persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil.

11. Inculpatul B.A. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitând, prin bancă, suma de 1.460 RON, în data de 22 decembrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie, iar la data de 28 ianuarie 2010, a achitat suma de 558 RON, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. mini cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0723BBB.

Inculpatul B.A. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0722GGG.

Din conţinutul discuţiilor telefonice rezultă că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul „cl.” de pe site-ul www.M., la data de 31 decembrie 2010.

Din conţinutul contului menţionat mai sus a rezultat că programul informatic a fost utilizat, împrejurare ce rezultă şi din interceptările convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul de monitorizare.

Telefonul ţintă a fost folosit de către partea vătămată P.I.M.

Inculpatul a recunoscut în declaraţiile date că a instalat aplicaţia pe un telefon mobil pe care ulterior l-a dat prietenei sale, numita P.I.M., căreia nu i-a făcut cunoscut de la început acest lucru. Inculpatul a susţinut că după un timp a adus la cunoştinţa martorei că îi monitorizează convorbirile iar aceasta a declarat că poate să o intercepteze oricât doreşte. Inculpatul a afirmat că s-a interesat de la vânzătorului produsului despre legalitatea folosirii acestuia şi i s-a spus că acesta este legal atâta vreme cât nu sunt lezate interesele nici unei persoane.

Partea vătămată P.I.M. a susţinut că nu are cunoştinţă despre instalarea programului informatic pe telefonul său şi nu a avut pretenţii de formulat în cauză în faţa instanţei aceasta nu a putut fi audiată deoarece şi-a schimbat domiciliu mutându-se în străinătate la o adresă necunoscută.

Fapta inculpatului B.A. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată nu s-a constituit parte civilă în cauză şi a susţinut că nu a fost lezată de acţiunea inculpatului neavând nici un fel de indiciu în sensul că i-ar fi fost interceptate convorbirile telefonice.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a susţinut că iniţial a achiziţionat programul informatic pentru a monitoriza convorbirile fiicei sale, însă ulterior, pentru că telefonul acestei nu avea componente compatibile programului a instalat-o pe un telefon pe care l-a dăruit martorei.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil.

În consecinţă Curtea a arătat că pentru faptele săvârşite se impune aplicarea sancţiunii adrrunistrative a amenzii de 1000 RON, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) C. pen. anterior, inculpatului B.A.

12. Inculpata C.M.D. a achiziţionat programul informatic „C." de la inculpatul O.N.D. pe care l-a instalat pe un telefon mobil marca N., achiziţionat de aceasta de la magazinul V. situat în Deva, la data de 03 aprilie 2010.

În schimbul programului informatic, inculpata i-a plătit personal inculpatului O.N.D. suma de 1.000 RON.

Pe site-ul www.My. a fost configurat contul „s.@gmail.com".

Telefonul ţintă a fost folosit de partea vătămată S.M.G. care avea o relaţie de prietenie cu inculpata de aproximativ 3 ani.

Inculpata a recunoscut în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei că a cumpărat aplicaţia şi a instalat-o pe un telefon mobil pe care ulterior l-a făcut cadou logodnicului ei, numitul S.M.G.

Martorul S.M.G. a confirmat faptul că a primit telefonul mobil în discuţie de la inculpată, care la acel moment îi era logodnică, fără ca acesta să îi comunice că pe el se află instalat un program de interceptare a comunicaţiilor. Martorul a susţinut că nu s-a simţit lezat de faptul că prietena sa a încercat să-i monitorizeze convorbirile şi că nu urmăreşte tragerea la răspundere penală a acesteia, ori obţinerea de despăgubiri civile.

Fapta inculpatei C.M.D. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatei de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic- sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infracţiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpată a declarat în mod expres că nu are nici un fel de pretenţii de la inculpată şi că nu a deranjat-o activitatea desfăşurată de aceasta.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpata a arătat că se afla într-o relaţie apropiată cu martorul, fiind logodnici, şi a urmărit să îşi clarifice anumit suspiciuni legate de o presupusă infidelitate a acestuia.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil. De asemenea aceasta a fost sinceră arătând că a avut dubii asupra caracterului licit al faptei şi a avut remuşcări încă de la momentul la care a predat telefonul martorului iar în prezent regretă această conduită.

13. Inculpatul G.A.C. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitând acestuia prin bancă suma de 1450 RON, în data de 08 ianuarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M. Plata a fost făcută de către numitul B.M. pentru inculpatul G.A.C.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca I., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0741MMM.

Inculpatul G.A.C. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0726KKK., înregistrat pe SC D. SRL Bucureşti.

Din listing-ul cu apelurile iniţiate/primite de telefonul ţintă cu nr. 0741MMM, rezultă că imediat după iniţierea sau primirea unui apel telefonic, se transmitea informaţia respectivă către numărul de telefon folosit de inculpatul G.A.C. pentru monitorizare, existând de asemenea şi transmisii de date prin GPRS, ceea ce confirmă faptul că aceleaşi informaţii au fost transmise şi către contul „cr.”, configurat pe site-ul www.M. în data de 05 ianuarie 2010.

Împrejurarea că programul informatic a fost folosit rezultă şi din discuţia telefonică cu inculpatul O.N.D. din ziua de 04 februarie 2010, ora 17:30:11, precum şi din datele existente în contul „cl.".

Telefonul ţintă a fost folosit de către martora B.L.A. care nu a avut cunoştinţă despre programul informatic care asigura monitorizarea telefonului ţintă, susţinând că, după un timp, inculpatul G.A.C. i-ar fi spus că a monitorizat-o în aceste condiţii.

Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond că a făcut cadou martorei B.L.A. un telefon pe care era instalat programul de interceptare a convorbirilor telefonice şi a ascultat convorbirile acesteia. Inculpatul a susţinut că ştia că este imoral modul în care procedează dar nu a avut cunoştinţă că este şi ilegal în condiţiile în care site-ul era public şi tranzacţia s-a făcut în condiţii transparente.

Martora B.L.A. a confirmat faptul că a primit cadou de la inculpat un telefon care avea instalat un soft de interceptare a comunicaţiilor fără să i se spună acest lucru. Martora a susţinut că aplicaţia nu a fost folosită mult timp deoarece la un moment dat telefonul s-a defectat şi cu ocazia depanării aceasta a fost ştearsă. Martora a susţinut că relaţia sa cu inculpatul nu a fost afectată de acest incident şi nu se consideră vătămată.

Fapta inculpatului G.A.C. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpat a declarat în mod expres că nu are nici un fel de pretenţii de la inculpat că nu a fost vătămată de acţiunea acestuia şi relaţiile dintre părţi nu au fost afectate.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a arătat că se afla într-o relaţie apropiată cu martora, fiind logodnici, şi a urmărit să îşi clarifice anumite suspiciuni legate de o presupusă infidelitate a acestuia.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil. De asemenea aceasta a fost sincer arătând că nu a cunoscut faptul că acţiunile sale pot avea conotaţii nelegale. Curtea a reţinut că susţinerile inculpatului legate de neconştientizarea caracterului infracţional al faptelor sunt plauzibile în condiţiile în care comercializarea produsului informatic s-a realizat în mod transparent, public, anunţul fiind postat prin internet. Deşi necunoaşterea legii nu îl exonerează pe inculpat de răspundere, aspectele legate de percepţia acestuia asupra faptelor săvârşite, nu pot fi ignorate de către instanţă, mai ales că legile care incriminau faptele săvârşite de aceasta sunt specifice unor domenii mai puţin cunoscute de public.

În consecinţă, Curtea a arătat că pentru faptele săvârşite se impune aplicarea sancţiunii adrninistrative a amenzii de 1000 RON, în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) rap. la art. 18¹ alin. (3) C. pen. anterior, inculpatului G.A.C.

14. Inculpata P.M. a cumpărat de la inculpatul O.N.D., programul „F.", varianta „ProX" achitând prin bancă suma de 1500 RON, în data de 05 octombrie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0722DDD.

Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor cartelele telefonice cu nr. 0735EEE; 0722FFF; 0731PPP.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „m." de pe site-ul www.M., configurat la data de 05 octombrie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, împrejurare ce rezultă şi din datele existente în contul menţionat, precum şi din listing-ul convorbirilor telefonice.

Din probele administrate în cauză rezultă că telefonul ţintă a fost utilizat de către martorul P.I.C., soţul inculpatei.

Inculpata a recunoscut încă din faza de urmărire penală că a achiziţionat programul informatic pe care l-a instalat pe telefonul soţului său pentru a-i monitoriza convorbirile telefonice şi transmisiunile SMS. Aceasta a susţinut că a procedat în acest fel deoarece căsnicia lor trecea printr-un moment de cumpănă şi vroia să-şi înlăture temerile legate de o presupusă infidelitate a soţului.

Martorul P.I.C., soţul inculpatei nu a dorit să dea declaraţii în cauză, prevalându-se de dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. anterior.

Fapta inculpatei P.M. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că, în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpat, soţul inculpatei a refuzat să facă declaraţii care să o incrimineze pe aceasta şi nu s-a constituit parte civilă în cauză.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpata este soţia persoanei ale cărei drepturi au fost lezate şi scopul urmărit de aceasta a fost legat de clarificare relaţiilor de familie.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpata nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil este căsătorită şi are un copil minor.

15. Inculpatul A.M. a cumpărat programul informatic de la inculpatul O.N.D. achitând acestuia- prin bancă suma de 1500 RON, în data de 19 iunie 2009, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie, pentru programul „F." varianta „ProX".

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0756XXX.

Inculpatul A.M. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0751ZZZ.

Programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul „a._m.” de pe site-ul www.M., activat la data 19 iunie 2009. Din listing-ul telefonului ţintă rezultă că de la acesta au fost transmise informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise.

În declaraţia dată în faţa instanţei - inculpatul a recunoscut că a cumpărat programul informatic şi l-a instalat pe un telefon pe care intenţiona să îl predea fiicei sale pentru a-i monitoriza anturajul şi preocupările. Întrucât prietenii i-au spus că utilizarea unui astfel de program ar fi o acţiune ilegală inculpatul a susţinut că a renunţat la a mai preda telefonul fiicei ascunzându-l la domiciliu. La un moment dat însă fiica sa, fără ştirea lui, a găsit telefonul şi l-a împrumutat unei colege care l-a folosit aproximativ trei săptămâni.

După ce a reuşit recuperarea telefonului inculpatul a sustinut că l-a distrus fizic.

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori P.N.M., A.M.S., N.M.I. şi A.M.A. Aceştia au confirmat că inculpatul avea suspiciuni legate de comportamentul fiicei sale minore precum şi faptul că aceasta a împrumutat, pentru o perioadă de timp, fără ştirea .inculpatului telefonul colegei sale N.M.m care l-a şi folosit.

Susţinerea inculpatului în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la desistare prev. de art. 34 C. pen. nu a putut fi primită. Infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată s-au consumat în momentul în care programul informatic a fost instalat pe un telefon ţintă deoarece din acel moment aplicaţia a început să funcţioneze. Pentru a fi în prezenţa unei desistări inculpatul ar fi trebuit să nu instaleze aplicaţia pe care a achiziţionat-o.

Fapta inculpatei A.S.M. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infractiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatului de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţinerii de date informatice (date privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS) constituie infractiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a intercepta, fără drept, transmisii de date informatice care nu sunt publice şi care sunt destinate unui sistem informatic sau provin dintr-un asemenea sistem (interceptarea de SMS-uri) constituie infractiunea prev. de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 361 alin. (1) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatului nu s-au produs lezări majore a acestora. Programul informatic a funcţionat o perioadă foarte scurtă de timp, interceptând comunicaţiile unei persoane care a ajuns în mod întâmplător în posesia telefonului ţintă şi care nu prezenta nici un interes pentru inculpat.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul a achiziţionat programul pentru a monitoriza conduita fiicei minore.

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are un loc de muncă stabil este căsătorit şi are doi copii. Din caracterizările depuse la dosar rezultă că este o persoană apreciată la locul de muncă şi în colectivitatea din care face parte.

16. Inculpatul A.S.M. a achiziţionat programul informatic „F.", varianta „ProX" de la inculpatul O.N.D. achitând prin bancă suma de 1.460 RON, în data de 14 ianuarie 2010, în contul deschis la Banca T. SA Cluj-Napoca, Sucursala Z., pe numele soţiei inculpatului, numita O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N- cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0744RRR.

Inculpatul A.S.M. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0745HHH.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi al e-mail-urilor rezultă că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „cl.” de pe site-ul www.M., configurat la data de 14 ianuarie 2010, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Ulterior, a fost configurat un cont ”t.@yahoo.com.” pe site-ul www.My.com, fiind monitorizat acelaşi telefon.

Folosirea programului informatic rezultă şi din listing-ul telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost utilizat de către partea vătămată A.C.N. fiind primit cadou de la soţul ei, A.S.M..

Partea vătămată nu a avut cunoştinţă despre instalarea programului informatic, în timpul utilizării telefonului mobil a constatat diverse „disfuncţionalităţi" şi din discuţiile cu inculpatul şi-a dat seama că acesta ştie ceea ce face sau ce vorbeşte la telefon. În aceste condiţii, partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă îi ascultă convorbirile telefonice, însă acesta a negat. Partea vătămată chiar a intenţionat să depună o plângere la poliţie, însă inculpatul a agresat-o verbal, motiv pentru care a renunţat să mai facă acest demers.

Inculpatul a recunoscut în faţa organelor de urmărire penală faptul că a achiziţionat programul informatic, l-a instalat pe un telefon şi apoi a înmânat acest telefon soţiei sale, A.C.N., căreia i-a monitorizat convorbirile telefonice şi S.M.S-urile întrucât era gelos.

Martora, A.C.N. a declarat în faza de urmărire penală că a avut suspiciuni legate de faptul că îi sunt ascultate convorbirile telefonice de către soţul său care era deosebit de gelos.

Nici inculpatul şi nici partea vătămată nu au putut fi audiaţi în faţa instanţei deoarece s-au mutat din ţară.

Fapta inculpatei A.S.M. de a deţine fără drept informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS, constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 302 alin. (6) C. pen.

Fapta inculpatului de a accesa, fără drept, un sistem informatic (telefonul mobil ţintă) în scopul obţineriide date informatice (date privind apelurile efeciuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisii GPRS) constituie infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 al cărei conţinut se regăseşte în dispoziţiile art. 360 alin. (2) C. pen.

Analizând condiţiile de existenţă ale unei infracţiuni potrivit dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior, Curtea a reţinut că faptele sus-menţionate nu sunt infracţiuni.

În această apreciere Curtea a avut în vedere criteriile instituite de art. 18¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior:

- atingerea adusă uneia dintre valorile ocrotite de legea penală - în speţă valorile ocrotite de legea penală lezate de inculpat sunt legate de ocrotirea vieţii private şi siguranţei sistemelor informatice. Fără a nega importanţa acestor valori, ca de altfel a tuturor valorilor ocrotite de lege, Curtea a remarcat faptul că în concret, prin fapta inculpatei nu s-au produs lezări majore a acestora. Persoana ale cărei drepturi au fost lezate prin faptele săvârşite de inculpat, soţia inculpatului nu s-a constituit parte civilă în cauză.

- modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit şi împrejurările comiterii - inculpatul este soţul persoanei ale cărei drepturi au fost lezate şi scopul urmărit de aceasta a fost legat de clarificare relaţiilor de familie

- persoana şi conduita inculpatului - inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată social.

Curtea a arătat că apărările cvasi-generale ale inculpaţilor legate de neconştientizarea caracterului infracţional al faptelor săvârşite au fost avute în vedere ca veridice la aprecierea asupra lipsei de pericol social.

Aceste susţineri sunt plauzibile în condiţiile în care comercializarea produsului informatic s-a realizat în mod transparent, public, anunţul fiind postat prin internet. Totodată, Curtea a remarcat şi dificultatea pentru un nespecialist de a discerne între caracterul legal ori nelegal al diferitelor tehnologii şi mijloace tehnice în domeniul interceptării şi înregistrării comunicaţiilor în condiţiile în care, în mediul virtual, sunt prezentate astfel de produse ca fiind legale şi chiar utile protejării familiei iar producătorii de gadged-turi configurează aparatele comercializate cu funcţii similare celor oferite de programul comercializat în speţă.

Deşi necunoaşterea legii nu îi exonerează pe inculpaţi de răspundere, aspectele legate de percepţia acestora asupra faptelor săvârşite, nu pot fi ignorate de către instanţă, mai ales că legile care incriminau faptele săvârşite sunt specifice unor domenii mai puţin cunoscute de public.

Răspunzând cererilor inculpaţilor de pronunţare a unei soluţii de achitare în temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a, Curtea a arătat că existenţa intenţiei se raportează la atitudinea volitivă faţă de faptă şi nu faţă de caracterul infracţional al acesteia. În speţă este evident că inculpaţii au săvârşit faptele cu intenţie, împrejurarea că aceştia nu au cunoscut existenţa unor incriminări în privinţa acestora nu este de natură să conducă la schimbarea formei vinovăţiei. Aşa fiind solicitarea de pronunţare a unei soluţii de achitare în acest temei nu este fondată.

Pe de altă parte, eroarea „de drept" este cauză de neimputabilitate, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (5) C. pen., doar în situaţia în care necunoaşterea caracterului ilicit al faptei se datorează unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată. În speţă nu au fost invocate astfel de împrejurări, astfel că nu este incident nici temeiul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Nici apărarea inculpatului R.V., în sensul că în cauză se impune pronunţarea unei soluţii de încetare a procesului penal deoarece lipseşte plângerea persoanei vătămate nu poate fi primită atâta vreme cât pentru nici una dintre infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, atragerea răspunderii penale nu este condiţionată de formularea unei plângeri prealabile.

Totodată, Curtea nu a reţinut ca întemeiată nici apărarea inculpatului G.R. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor contra siguranţei şi integrităţii sistemelor informatice deoarece un telefon mobil nu poate fi definit ca sistem informatic potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

„Art. 35 - (1) în prezentul titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic;”

În condiţiile în care telefonul mobil are un sistem de operare care asigură prelucrarea datelor acesta poate fi definit ca sistem informatic în sensul legii. În speţă telefoanele mobile aveau instalate programe de operare, iar prin intermediul programului „spion" erau în relaţie cu unităţi de stocare a datelor (servere) astfel că în mod corect au fost definite ca sisteme informatice.

Revenind la soluţia de achitare pronunţată Curtea a subliniat că prin sentinţele penale nr. 130 din 17 octombrie 2012, 84 din 27 iunie 2012, 133 din 23 octombrie 2012 şi 32 din 12 martie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia şi rămase definitive prin deciziile penale nr. 1966/2013, 223/2013, 1453/2013 şi 3771/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au dispus soluţii de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b¹)C. proc. pen. anterior, pentru inculpaţi trimişi în judecată în prezenta cauză, care au uzat de dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen. anterior. Faptul că inculpaţii prezenţi nu au ales soluţionarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., deşi în esenţă au recunoscut starea de fapt aşa cum a fost prezentată în actul de acuzare, nu poate reprezenta un argument suficient pentru ca acestora să nu li se aplice dispoziţiile legale referitoare la lipsa de pericol social concret al faptelor. În cele din urmă, faptele tuturor inculpaţilor au fost de aceeaşi natură, determinate de acelaşi mobil şi au produs aceleaşi urmări. Instanţa a constatat de asemenea că:

- inculpatul O.N.D. a fost reţinut 24 de ore în intervalul 02 iunie 2010 până la data de 03 iunie 2010 şi arestat preventiv în perioada 03 iunie 2010 -31 iulie 2010.

- inculpaţii C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., H.C., G.R., B.A., G.A., 24 de ore, de la 2 iunie 2010 şi până la data de 3 iunie 2010.

În privinţa inculpaţilor C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M., Curtea a constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă de Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea penală nr. 10 din 3 iunie 2010.

A constatat încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii R.V.C. şi R.G.A. prin ordonanţa din 11 iunie 2010.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de 68.959,05 RON de la inculpatul O.N.D., sumă obţinută prin comercializarea programului informatic.

Curtea a menţinut sechestrul instituit asupra autoturismului marca W.P., lăsat în custodia inculpatului O.N.D.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială a bunurilor a căror deţinere este interzisă prin lege:

- telefonului marca N. 6124c, fără acumulator, folosit de către martorul P.M.M.

- telefon marca N. E66, folosit de către martora Z.N.G.

- dispozitiv pentru interceptarea discuţiilor ambientale ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare de la inculpatul Z.N.F.A., sigilate cu sigiliul MAI 40364.

- telefonului marca N. 6110, utilizat de martor M.G.

- telefon marca N. E90, utilizat de martorul Ş.L.

- telefon marca N. 5800 X-Press Music, utilizat de martora G.E.M.

- telefon marca I. utilizat de partea vătămată C.G.;

- dispozitiv pentru interceptarea discuţiilor ambientale ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare de la inculpatul G.R. sigilate cu sigiliul MAI 40364.

- telefonului marca N. N97 mini, utilizat de partea vătămată P.I.M.;

- telefonului marca N. 6730 Midnight Black, utilizat de partea vătămată S.M.G.;

- telefonului marca I., utilizat de martora B.L.A.;

- telefonului marca N. E52, cu încărcător, utilizat de martorul P.I.C.

În temeiul art. 22 C. proc. pen. a constatat că partea civilă S.M.G. a renunţat la pretenţiile formulate.

În baza art. 274 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii O.N.D., C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., R.G.A., H.C., G.R., B.A., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M. să plătească statului fiecare câte 3500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 83 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba lulia au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Alba lulia, partea civilă C.G. şi inculpaţii O.N.D., G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M., J.A.E., B.A. şi C.M.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Apelurile declarate de partea civilă C.G. şi de inculpaţii O.N.D., G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M., J.A.E., B.A. şi C.M.D. sunt nefondate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, iniţierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranţei naţionale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deţinerea, confecţionarea sau folosirea ilegală de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor, precum şi culegerea şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, în afara cadrului legal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, dacă faptă nu constituie o infracţiune mai gravă.

Prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen., art. 19 din Legea nr. 51/1991 a fost abrogat.

Potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 prevede că dispoziţiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Abrogarea unei legi penale este procedeul juridic de scoatere din vigoare, printr-o lege nouă, a unei legi penale anterioare (abrogare totală) sau a unei anumite dispoziţii penale dintr-o lege anterioară (abrogare parţială).

Abrogarea poate fi expresă atunci când într-un act normativ se arată, în mod expres, că o anumită lege sau o dispoziţie dintr-o lege anterioară se abrogă.

Abrogarea este tacită când legea nouă reglementează aceeaşi materie, în acelaşi cadru şi cu aceeaşi substanţă ca şi legea veche.

Însă, abrogarea unui text de lege care incrimina o faptă nu înseamnă că fapta a fost dezincriminată.

Pentru a stabili dacă ne aflăm în prezenţa unei dezincriminări trebuie să se constate că fapta nu-şi mai găseşte corespondent în legea nouă sau că nu mai este incrirninată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

Dezincriminarea se realizează, de regulă, prin abrogarea expresă a textului de incriminare dar nu există o echivalenţă între abrogarea expresă a unei norme de incrirninare şi dezincriminarea unei fapte. Nu întotdeauna abrogarea unei norme de incriminare înseamnă şi o dezincriminare a faptei.

Pentru a se stabili dacă o faptă a fost sau nu dezincriminată trebuie verificat dacă aceasta nu are sub nicio formă corespondent în legea nouă.

Atunci când norma abrogată este o normă specială fapta rămâne incriminată în norma generală. În acest sens, s-au pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2008 publicată în M. Of. nr. 866/22.12.2008 dar şi Curtea Constituţională prin Decizia nr .303 din 8 noiembrie 2001 publicată în M. Of. nr. 809/17.12.2001.

În urma dezincriminării, fapta poate ieşi complet din sfera ilicitului penal sau poate atrage sancţiuni de altă naturăcum ar fi sancţiunea contravenţională.

În cauză, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor J.A.E., Ş.R.A., G.R., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., B.A., C.C.D. nu au fost dezincriminate ci se regăsesc în dispoziţiile art. 302 alin. (6) din noul C. pen. - violarea secretului corespondenţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 302 alin. (6) din noul C. pen. deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Prin urmare, dacă exista o corespondenţă între fapta concretă şi o normă de incrirninare din noul C. pen., nu sunt aplicabile prevederile referitoare la legea penală de dezincriminare.

Or, faptele inculpaţilor J.A.E., Ş.R.A., G.R., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., B.A., C.C.D. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS constituie infracţiunea de deţinere sau confecţionare, fără drept de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen.

Inculpatul G.A.C. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D., programul P., varianta Prox achitând suma de 1.450 RON la data de 8 ianuarie 2010 în contul deschis la Banca T. SA Cluj Napoca - Sucursala Z. pe numele soţiei inculpatului, O.S.M.

Aplicaţia a instalat-o pe un telefon marca I., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0741MMM.

Inculpatul G.A.C. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0726KKK înregistrat pe SC D.C. SRL Bucureşti. Din listing-ul cu apeluri iniţiate/primite de telefonul ţintă cu nr. 0741MMM a reieşit că după iniţierea sau primirea unui apel telefonic se transmitea informaţia către numărul de telefon folosit de inculpat pentru monitorizare_/ existând de asemenea şi transmisii de date prin GPRS ceea ce confirmă că aceleaşi informaţii au fost transmise şi către contul cl. configurat pe site-ul www.M. în data de 5 ianuarie 2010.

Telefonul ţintă a fost folosit de către martora B.L.A. care nu a avut cunoştinţă despre programul informatic care asigura monitorizarea telefonului.

Inculpatul a recunoscut că a făcut cadou martorei B.L.A. un telefon ce avea instalat programul de interceptare a convorbirilor telefonice şi a ascultat convorbirile acesteia.

Fapta inculpatului G.A.C. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS nu a fost dezincriminată odată cu abrogarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 ci realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen. Prin urmare corect instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 302 alin. (6) C. pen.

Conţinutul normei de incriminare al art. 19 din Legea nr. 51/1991 se regăseşte în conţinutul art. 302 alin. (6) din noul C. pen.

Împrejurarea că norma din legea specială ocrotea relaţiile sociale referitoare la siguranţa naţională iar norma din noul C. pen. - art. 302 C. pen. - ocroteşte relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane, la secretul corespondenţei nu constituie motiv pentru a considera că reglementarea anterioară - art. 19 din Legea nr. 51/1991 nu are corespondent în art. 302 alin. (6) din noul C. pen.

Prin urmare, critica inculpatului G.A.C. referitoare la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în art. 302 alin. (6) C. pen. este nefondată din considerentele arătate.

Inculpata P.M. a cumpărat de la inculpatul O.N.D. programul F., varianta Prox achitând prin bancă suma de 1.500 RON la data de 5 octombrie 2009 în contul deschis la Banca T. SA Cluj Napoca, Sucursala Z., pe numele SC C.C. SRL Orăştie.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0722DDD. Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor cartelele telefonice cu nr. 0735EEE; 0722FFF; 0731PPP.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „m." de pe site-ul www.M. configurat la data de 5 octombrie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise, astfel cum rezultă şi din datele existente în contul menţionat precum şi din listing-ul convorbirilor telefonice.

Telefonul ţintă a fost utilizat de martorul P.I.C., soţul inculpatei.

Inculpata P.M. a recunoscut că a achiziţionat programul informatic pe care l-a instalat pe telefonul soţului său pentru a-i monitoriza convorbirile telefonice şi transrmsiunile SMS întrucât vroia să-şi înlăture temerile legate de o presupusă infidelitate a soţului.

Fapta inculpatei P.M. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen.

Ca atare nu se justifică achitarea inculpatei pe motiv că fapta a fost dezincriminată întrucât conţinutul normei de incriminare al art. 19 din Legea nr. 51/1991 se regăseşte în conţinutul art. 302 alin. (6) din noul C. pen., în modalitatea normativă a deţinerii fără drept de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

La data de 30 septembrie 2009 inculpata Ş.R.A. a achiziţionat programul informatic F. varianta Prox, de la inculpatul O.N.D. cu suma de 1.345 RON iar aplicaţia a fost instalată la un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0723ddd.

Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0729xxx.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „r." de pe site-ul www.M., configurat la 11 octombrie 2009 şi în contul r. @yahoo.com de pe site-ul www.My. informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Din interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpată a rezultat că a realizat interceptări ale discuţiilor ambientale purtate în apropierea telefonului ţintă.

Telefonul ţintă a fost folosit de soţul inculpatei, martorul Ş.L.

Inculpata a recunoscut că a achiziţionat programul informatic pe care l-a instalat pe telefonul soţului său pentru a-i monitoriza convorbirile telefonice şi ambientale întrucât avea informaţii că acesta avea o relaţie extraconjugală.

Fapta inculpatei Ş.R.A. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS nu a fost dezincrirninată prin abrogarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 aşa cum susţine inculpata ci realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen. Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatei pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, corect fiind dispusă schimbarea încadrării juridice din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în art. 302 alin. (6) C. pen.

La data de 1 octombrie 2009, inculpatul J.A.E. a achiziţionat programul „F." în varianta Pro de la inculpatul O.N. cu suma de 1.717 RON.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0724aaa.

Inculpatul J.A.E. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0752ccc.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi a e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul „a." de pe site-ul www.m., la data de 01 octombrie 2009. Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate purtate de inculpatul J.A.E. cu inculpatul O.N.D. a rezultat că programul informatic a fost utilizat.

Telefonul ţintă a fost folosit de soţia inculpatului - martora J.R.

Inculpatul a recunoscut faptele şi a susţinut că a cumpărat programul informatic de la inculpatul O.N.D. şi l-a instalat pe un telefon pe care l-a dat soţiei sale pentru a-i monitoriza convorbirile întrucât o bănuia de o relaţie extraconjugală.

Fapta inculpatului de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen., corect fiind dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în art. 302 alin. (6) din noul C. pen.

Aşa cum s-a arătat, conţinutul normei de incriminare al art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 se regăseşte în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen. şi prin urmare nu se impune achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală cum a solicitat inculpatul.

Inculpatul B.A., asemenea celorlalţi inculpaţi a criticat sentinţa sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen. În motivare a susţinut în esenţă că infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 a fost abrogată iar conţinutul ei constitutiv nu a fost preluat în nicio altă infracţiune, motiv pentru care se impune achitarea sa întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Se reţine că la data de 22 decembrie 2009, inculpatul B.A. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D. programul. F., varianta ProX cu suma de 1.460 RON iar la data de 28 ianuarie 2010 i-a achitat şi suma de 558 RON în contul deschis la Banca T. Cluj Napoca pe numele soţiei inculpatului O.S.M.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. mini cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0723BBB. Inculpatul B.A. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0722GGG.

Din conţinutul discuţiilor telefonice a rezultat că programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul „cl." de pe site-ul www.M., la data de 31 decembrie 2010.

Programul informatic a fost utilizat, aspect rezultat din interceptările convorbirilor telefonice purtate de pe telefonul de monitorizare.

Telefonul ţintă a fost folosit de către partea vătămată P.I.M.

Inculpatul a recunoscut că a instalat aplicaţia pe telefonul mobil al prietenei sale P.I.M.

Aşa cum s-a arătat şi în cazul celorlalţi inculpaţi există corespondenţă între fapta concretă a inculpatului B.A., care a deţinut fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS şi norma de incriminare din noul C. pen. - art. 302 alin. (6) C. pen., astfel că nu sunt aplicabile prevederile referitoare la legea penală de incriminare.

Prin urmare, achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală nu se justifică din motivele expuse.

La data de 23 iunie 2009, inculpata C.C.D. a achiziţionat de la inculpatul O.N.D. programul F., varianta ProX cu suma de 2.500 RON.

Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca N. cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0734xxx. Inculpata a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0723zzz.

Din conţinutul convorbirilor telefonice şi e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit, fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul „c." de pe site-ul www.M., configurat la data de 24 iunie 2009, informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise. Din listing-ul cartelei telefonice folosite în telefonul ţintă a rezultat că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare spre telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul ţintă a fost folosit de martorul P.M.M. - concubinul inculpatei.

Inculpata a recunoscut că a cumpărat programul informatic şi l-a aplicat pe telefonul mobil al concubinului său pe care-l bănuia de infidelitate.

Totodată se reţine că inculpata C.C.D. a recunoscut toate actele materiale reţinute în sarcina sa şi a regretat faptele comise. În apel a susţinut că nu a cunoscut caracterul infracţional al acţiunilor sale, având în vedere că programul informatic l-a achiziţionat de pe internet pentru care a emis factură iar concubinul său a cunoscut faptul că i-a instalat pe telefonul mobil un program informatic.

În speţă, faptele inculpatei sunt prevăzute de legea penală - art. 302 alin. (6) C. pen., art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 - dar nu constituie infracţiuni întrucât prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

Ca atare, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

Solicitarea apelantei C.C.D. de achitare întrucât faptele nu există nu poate fi reţinută întrucât au fost probate cu procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţia martorului P.M.M. inclusiv relatarea apelantei.

Necunoaşterea legii penale nu poate constitui temei pentru achitare pe motiv că fapta nu există „nemo censetur legem ignorare" iar pe de altă parte dispoziţiile art. 30 alin. (5) C. pen., conform cărora nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită ca urmare a necunoaşterii sau cunoaşterii greşite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în nici un fel evitată, nu sunt incidente.

Aspectele relevate de apelantă - anume că programul informatic l-a achiziţionat de pe internet - nu poate constitui o împrejurare care nu putea fi în nici un fel evitată întrucât în acest caz se au în vedere împrejurările, situaţiile care nu pot fi evitate în nici un fel, oricâtă diligentă ar fi depus făptuitorul, ceea ce nu este cazul în speţă.

Partea vătămată C.G. a solicitat restituirea telefonului marca I. confiscat de instanţă prin sentinţa penală atacată. În motivare a susţinut că telefonul este proprietatea sa, şi nu a avut reprezentarea că inculpatul G.R. (prietenul său) a desfăşurat o acţiune ilicită prin instalarea programului informatic în telefonul mobil pe care-l primise cadou de la inculpat.

Instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 112 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea specială a telefoanelor mobile folosite de martorii P.M.M., Z.N.G., M.G., Ş.L., C.E.M., C.G., părţile vătămate P.I.M., S.M.G., B.L.A., P.I.C. - bunuri a căror deţinere este interzisă de lege.

Temeiul de drept al confiscării speciale - art. 112 lit. f) C. pen. este însă greşit pentru că telefoanele mobile nu sunt bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, însă sunt bunuri care au fost folosite la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală astfel că devin incidente dispoziţiile art. 112 lit. b) C. pen.

Sub acest aspect apelul Parchetului este fondat; ca atare urmează a fi admis şi schimbat temeiul în baza căruia instanţa de fond a dispus confiscarea telefoanelor mobile din art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. în art. 112 lit. b) C. pen.

Însă apelul părţii vătămate C.G. este nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 112 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparţinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor.

În speţă, sunt întrunite condiţiile legale pentru confiscarea specială a telefonului mobil aparţinând părţii vătămate C.G. Astfel, telefonul mobil a fost folosit la săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală de către făptuitorul G.R. şi a fost determinant pentru realizarea acţiunii infracţionale; deşi nu aparţine făptuitorului ci părţii vătămate C.G., aceasta a cunoscut scopul folosirii lui din moment ce a declarat că împreună cu G.R. au convenit achiziţionarea programului informatic şi instalarea în telefonul personal.

Apelanta C.M.D. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 51/1991, fapta fiind dezincrirninată; reţinerea tentativei ca modalitate de săvârşire a faptelor prev. de art. 360 alin. (2), art. 364 C. pen. (respectiv art. 42 alin. (2), art. 44 alin. (2), art. 46 alin. (2), art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 - reglementarea anterioară); recalificarea faptei prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în art. 302 alin. (6) C. pen.

Inculpata C.M.D. a achiziţionat programul informatic C. de la inculpatul O.N.D., cu suma de 1.000 RON şi l-a instalat pe un telefon mobil marca N. pe care l-a făcut cadou logodnicului său, S.M.G. Pe site-ul www. My. a fost configurat contul so.@gmail.com.

Telefonul ţintă a fost folosit de partea vătămată S.M.G. care a precizat că l-a primit de la inculpată fără ca aceasta să-i comunice că avea instalat un program de interceptare a comunicaţiilor.

Inculpata C.M.D. a recunoscut că a cumpărat aplicaţia şi a instalat-o pe un telefon mobil făcut cadou logodnicului său S.M.G.

Ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, fapta inculpatei C.M.D. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS nu a fost dezincriminată prin abrogarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 ci realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) din noul C. pen. în modalitatea normativă a deţinerii fără drept de mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

Împrejurarea că norma din legea specială ocrotea relaţiile sociale referitoare la siguranţa naţională iar norma cuprinsă în noul C. pen. - art. 302 alin. (6) ocroteşte relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane fără intervenţia abuzivă a altora nu constituie temei pentru a considera că norma anterioară art. 19 din. Legea nr. 51/1991 nu se regăseşte în conţinutul actualei reglementări - art. 302 alin. (6) C. pen.

În cauză, inculpata C.M.D. a fost achitată întrucât faptele nu sunt infracţiuni având în vedere că prin atingerea unor valori minimă adusă apărate de lege şi prin conţinutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

În consecinţă, faptele inculpatei nefiind infracţiuni nu se pune problema a fi reţinută şi analizată tentativa la infracţiunea consumată. Tentativa este forma de infracţiune care se situează în faza de executare a infracţiunii.

Aşadar, tentativa este o formă a infracţiunii şi cum în speţă faptele nu sunt infracţiuni, solicitarea apărătorului ales al inculpatei de a-i fi reţinută tentativa ca modalitate de săvârşire a infracţiunilor este nefondată pentru că ar însemna ca în propria cale de atac a apelantei să se stabilească ca faptele acesteia care nu constituie infracţiuni reprezintă tentative la infracţiuni, ceea ce ar însemna o agravare a situaţiei în propriul apel.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, conţinutul acesteia se regăseşte integral în dispoziţiile art. 365 alin. (2) din noul C. pen. iar nu în art. 305 alin. (6) din noul C. pen., cum susţine apărarea, având în vedere că apelanta C.M.D. a deţinut, fără drept, un program informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiuni prevăzute în art. 360-364.

Pe de altă parte, instanţa de fond nici nu a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 în art. 365 alin. (2) din noul C. pen.

Apelul Parchetului este fondat în ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.N.D., iar apelul acestuia este nefondat.

În apel, au fost audiaţi inculpaţii C.C.D., A.M., O.N.D., P.M., investigatorii sub acoperire R., A. şi C. şi au fost depuse înscrisuri. Inculpaţii G.R., B.A., C.M.D. şi R.G.A. s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Se reţine că în perioada ianuarie 2009 - mai 2010 inculpatul O.N.D., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a deţinut şi confecţionat (prin cumpărarea aplicaţiilor informatice de pe site-urile www.F.com şi www.My.com, alocarea conturilor pe site, administrarea acestora prin intermediul contului d._a., instalarea programului informatic, comunicarea către inculpaţi a user-name-urilor şi a parolelor iniţiale) un număr de 45 mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991.

În aceeaşi perioadă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul O.N.D. a vândut fără drept, unui număr de 45 de persoane programul informatic conceput în scopul obţinerii de date informatice (apelurile telefonice efectuate şi primite, conţinutul SMS-urilor expediate şi primite precum şi transmisii GPRS) prin accesarea, interceptarea şi transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 46 lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a recunoscut operaţiunile comerciale efectuate inclusiv numărul tranzacţiilor realizate.

Din probe a rezultat că inculpatul O.N.D. - administratorul societăţii SC C.C. SRL Orăştie a comercializat prin intermediul site-ului www.c.ro programe informatice destinate interceptării comunicaţiilor.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat a concluzionat că produsele comercializate sub numele c. sunt produse software şi au ca sursă o aplicaţie ce poartă denumirea de F. dezvoltată de compania V. Co. Ltd cu sediul în Thailanda.

Pachetul de programe a fost creat cu scopul de a realiza interceptarea comunicaţiilor, transmisiilor de date efectuate prin intermediul terminalelor de telefonie mobilă, precum şi a discuţiilor ambientale, fiind compatibil cu aproape toate produsele pe care rulează un sistem de operare de tipul Symbian sau Windows Mobile şi cu dispozitivele mobile de tip B. sau I. Site-ul www.F.com comercializează patru tipuri de aplicaţii spy compatibile cu sistemele de operare Symbian, B., MAC-OS (I.), Android şi Windows Mobile, iar site-ul www.C.com comercializează trei tipuri de aplicaţii "spy" compatibile doar cu sistemul de operare Symbian.

Totodată, un telefon mobil cu sistem de operare care are instalată, şi configurată o aplicaţie „spy" compatibilă se defineşte ca fiind un dispozitiv „spy".

Pe lângă aplicaţiile destinate telefoanelor mobile cu sisteme de operare s-a mai comercializat şi aplicaţia „r.", compatibilă Windows XP sau Windows Vista, destinată utilizării pe sistemele de calcul (PC). Cu ajutorul aplicaţiei se poate controla un dispozitiv „spy" în scopul de a înregistra pe hard-disk-ul sistemului de calcul convorbirile efectuate prin intermediul acestuia sau discuţiile ambientale din proximitate.

O condiţie obligatorie pentru funcţionarea acestor aplicaţii pe un telefon mobil este ca acesta să utilizeze o cartelă SIM care are activ serviciul de date (internet) prin GPRS, EDGE sau 3G. Totodată, telefonul mobil trebuie să fie configurat pentru a putea accesa internetul (să aibă efectuate în prealabil setările de reţea sau să aibă posibilitatea de a se conecta la o reţea Wi-Fi nesecurizată).

Din constatarea tehnico-ştiinţifică rezultă funcţiile pe care le îndeplineşte fiecare variantă a programului informatic „spy".

„F. ProX" oferă în plus faţă de varianta „Pro" furnizarea informaţiilor de localizare a telefonului ţintă la nivel de reţea GSM, cât şi informaţiile de localizare geografică calculată de receptorul GPS. Se pot intercepta convorbiri telefonice purtate de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ, indiferent cine este iniţiatorul apelului, sens în care telefonul ţintă transmite în mod nedetectabil către telefonul de monitorizare un SMS prin care este anunţată iniţierea sau primirea unui apel, comunicându-se şi numărul de telefon apelat de la telefonul ţintă sau care apelează telefonul ţintă. Astfel, utilizatorul telefonului de monitorizare are posibilitatea de a apela telefonul ţintă fără a fi detectat acest apel şi de a asculta convorbirea purtată de utilizatorul telefonului ţintă cu un terţ în timp real.

Pentru a putea instala oricare din aceste aplicaţii prin intermediul unui PC sau direct de pe telefonul mobil pe care urmează a se instala aplicaţia, trebuia accesată adresa de internet wwvv.M. După introducerea codului de activare, link-ul de download corespunzător aplicaţiei software se va activa şi va putea începe descărcarea fişierului.

În cazul în care licenţa este validă, server-ul va răspunde cu mesajul „aplicaţie activă", acest lucru fiind valabil doar pe telefonul mobil al cărui IMEI a fost trimis spre validare.

Meniul principal de configurare a aplicaţiei conţine patru submeniuri principale: „Event", „Call", „Prompt" şi „Security".

La submeniul „Event" se pot activa funcţiile de monitorizare a mesajelor de tip SMS, MMS şi e-mail, a registrului de apel şi a informaţiilor GPS. Se poate configura intervalul de tip la care telefonul mobil ţintă accesează serviciul de internet şi face înscrierea on-line a informaţiilor în baza de date.

Submeniul „Prompt" permite configurarea aplicaţiei astfel încât aceasta să pornească automat atunci când telefonul ţintă este pornit.

S-a concluzionat că aceste aplicaţii se execută în mod disimulat, fără ca utilizatorul să fie avertizat acustic, vizual sau tactil şi cu ajutorul lor se permite accesul neautorizat la conţinutul informaţional al telefoanelor mobile vizate, interceptarea comunicaţiilor (voce, SMS, IMEI) ascultarea ambientală în proximitate şi furnizarea unor date de localizare şi poziţionare, astfel că se poate afirma că pot fi utilizate ca mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor.

Inculpaţii C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M. au confirmat că au cumpărat de la inculpatul O.N.D. programe informatice destinate interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS pe care le-au instalat pe telefoanele mobile ale soţului/soţiei/prietenului/prietenei, le-au accesat în scopul obţinerii de date informatice privind apelurile efectuate/primite, conţinutul SMS-urilor expediate/primite şi transmisiilor GPRS, pentru a verifica conduita partenerilor de viaţă.

Faptele inculpatului în modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, urmarea imediată constând într-o stare de pericol pentru confidenţialitatea şi integritatea datelor şi sistemelor informatice prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni.

Prin urmare nu se justifică aplicarea unei sancţiuni administrative constând într-o amendă de 1.000 RON pentru infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social săvârşite de inculpatul O.N.D.

Apărările inculpatului, în sensul că nu a deţinut/comercializat mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor şi nu le-a comercializat „fără drept" sunt neîntemeiate.

Programele informatice deţinute şi comercializate de inculpatul O.N.D. - aspecte confirmate de inculpaţii C.C.D., Z.N.F., J.A.E. ş.a. -instalate pe telefoane mobile cu anumite caracteristici devenea un mijloc de interceptare a comunicaţiilor.

Prin vânzarea soft-ului şi ajutorul dat celorlalţi făptuitori pentru instalarea acestuia pe telefoanele ţintă, inculpatul confecţiona în sensul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 mijloace specifice de interceptare a comunicaţiilor. Prin această modalitate se obţinea accesul nelegal la comunicaţiile altei persoane.

De asemenea, inculpatul a vândut fără drept asemenea programe informatice întrucât nu era autorizată în temeiul legii să le comercializeze.

În cauză, legea penală favorabilă inculpatului este legea veche - în ansamblul său atât sub aspectul stabilirii pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni - aplicarea facultativă a unui spor de pedeapsă spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a sporului de pedeapsă cât şi dispoziţiilor art. 86¹C. pen. anterior - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei care prevăd doar măsuri de supraveghere comparativ cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 91 din noul C. pen. care prevede obligatoriu atât măsuri de supraveghere, executarea unor obligaţii cât şi prestarea unor ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 302 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Aşa cum s-a arătat, fapta inculpatului prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 nu a fost dezincriminată şi are corespondenţă în prevederile art. 302 alin. (6) din noul C. pen.; însă dacă s-ar aplica prevederile noului C. pen. - art. 302 alin. (6) C. pen., art. 365 alin. (1) lit. a) din noul C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 ar însemna aplicarea obligatorie şi a prevederilor art. 38 - 39 C. pen. - pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracţiuni şi a dispoziţiilor art. 91 din noul C. pen., ceea ce ar însemna o lege penală defavorabilă inculpatului prin raportare la reglementarea anterioară.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpatului O.N.D. se vor avea în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită sinceră în proces întrucât a recunoscut toate actele materiale reţinute în sarcina sa.

Prin urmare, prin aplicarea unei pedepse de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 ani închisoare pentru art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a unei pedepse rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani şi 6 luni, se asigura scopul pedepsei definit în art. 52 C. pen. - prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă, în raport cu fapta comisă.

În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii vechi.

În consecinţă, se va aplica inculpatului O.N.D. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.: - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; - dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; - dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, aceea de administrator al unei societăţi comerciale, întrucât pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi se constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară.

În baza art. 71 C. pen. vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Critica Parchetului referitoare la nelegalitatea soluţiei de achitare a inculpaţilor dispuse în temeiul dispoziţiilor art. 396 C. proc. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 255/2013 şi aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) raportat la art. 18¹C. pen., este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, atunci când, în cursul procesului, se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a C. pen. sunt aplicabile dispoziţiile art. 18¹ C. pen. din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanţa dispune achitarea, în condiţiile C. proc. pen.

Aşadar, în situaţii tranzitorii, când fapta a fost comisă anterior intrării în vigoare a C. pen. şi sunt aplicabile prevederile art. 18¹C. pen. anterior ca lege penală mai favorabilă, instanţa dispune achitarea făptuitorului în baza textului legal enunţat - art. 19 din Legea nr. 255/2013, aşa cum a procedat şi instanţa de fond.

În speţă, faptele au fost comise anterior intrării în vigoare a noului C. pen., sunt aplicabile prevederile art. 18¹ C. pen. anterior şi ca atare devin incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2013.

Faptul că instanţa de fond nu a pronunţat o soluţie de achitare raportat la unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. nu conduce la inaplicabilitatea dispoziţiilor privind achitarea făptuitorilor pentru fapte comise anterior intrării în vigoare a noului C. pen. şi care nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. În aceste situaţii, aşa cum s-a arătat sunt direct aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 255/2013, care prevăd expres soluţia ce urmează a fi adoptată de instanţă.

De asemenea, critica Parchetului referitoare la netemeinicia soluţiei instanţei de fond, de achitare a inculpaţilor C.C.D., Z.N.F.A., J.A.E., M.N., Ş.R.A., R.V.C., R.G.A., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C., P.M., A.M., A.S.M. şi de aplicare de sancţiuni administrative, este nefondată.

Faptele inculpaţilor, prin atingerea minirnă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ţinut seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de împrejurările în care faptele au fost comise, de urmarea produsă precum şi de persoana şi conduita făptuitorilor - necunoscuţi cu antecedente penale (cu excepţia inculpatei C.C.D.), integraţi social, cu familii organizate.

De menţionat că în speţe similare, instanţele au pronunţat aceleaşi soluţii de achitare şi aplicare a unei sancţiuni administrative, iar în acest sens se au în vedere sentinţele penale nr. 130 din 17 octombrie 2012, 84 din 27 iunie 2012, 133 din 23 octombrie 2012, 32 din 12 martie 2013 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, definitive prin deciziile penale nr. 1966/2013, 223/2013, 1453/2013 şi 3771/2013 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Critica Parchetului referitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul schimbării încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în art. 302 alin. (6) C. pen. în loc de art. 226 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. este neîntemeiată.

Se are în vedere că art. 226 alin. (6) C. pen. incriminează plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video în scopul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) şi (2), respectiv pentru ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă sau a unei convorbiri private. Pentru a realiza conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 226 alin. (6) C. pen. - violarea vieţii private - este necesar ca plasarea mijloacelor tehnice să vizeze înregistrarea imaginilor sau sunetelor dintr-un spaţiu privat sau scopul plasării să fie acela al ascultării ori înregistrării unei „convorbiri" private.

În schimb, în dispoziţiile art. 302 alin. (6) din noul C. pen. s-a preluat teza prevăzută în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 care incrirninează deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor.

Aşadar, conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 se regăseşte în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) C. pen. şi nu al infracţiunii prevăzută de art. 226 alin. (6) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.N.D., corect instanţa de fond a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 68.959,05 RON de la inculpat întrucât banii provin din cornercializarea programului informatic.

Măsura a fost dispusă în conformitate cu dispoziţiile art. 112 lit. e) C. pen. conform cărora bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia se confiscă.

Conform dispoziţiilor art. 249 alin. (1) C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (2), (4) C. proc. pen., măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

În cauză, s-a instituit sechestrul asupra autoturismului marca W.P. aparţinând inculpatului O.Nicolae Dan iar instanţa corect a menţinut măsura sechestrului pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare şi a confiscării sumei de 68.959,05 lei în favoarea statului.

În privinţa inculpatului G.R., ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, s-a reţinut că a cumpărat de la inculpatul O.N.D. programul informatic F., varianta ProX, cu suma de 3.110,99 RON. Aplicaţia a fost instalată pe un telefon marca I., în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0722ccc. Inculpatul G.R. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0752zzz.

Din conţinutul discuţiilor telefonice şi e-mail-urilor a rezultat că programul informatic a fost folosit fiind transmise de pe telefonul ţintă în contul de pe site-ul www.M. informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, conţinutul SMS-urilor primite şi transmise. Din listingu-ul cartelei telefonice utilizate în telefonul ţintă a reieşit că au fost transmise SMS-uri de înştiinţare spre telefonul de monitorizare privind traficul apelurilor.

Telefonul ţintă a fost folosit de partea vătămată C.G. şi l-a primit cadou de la inculpatul G.R., prietenul său.

În urma percheziţiei domiciliare de la locuinţa inculpatului G.R. s-a ridicat un dispozitiv electronic sub formă paralelipipedică având în lateral un orificiu pentru introducerea cartelei SIM, împreună cu un adaptator pentru alimentare.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că dispozitivul este un aparat de recepţie audio la distanţă cu comandă prin GSM, echipat cu un microfon foarte sensibil, care permite recepţia sunetelor de pe o rază de 10 m.

În aparat se introduce o cartelă SIM pentru reţele GSM (C., O., V.) iar în momentul când este apelat numărul respectiv se porneşte ascultarea.

În apel, apărarea a susţinut că în mod corect instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 în art. 302 alin. (6) C. pen., însă se impune achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu există nici o prohibiţie legală cu privire la deţinerea unui program informatic, inclusiv a unuia de tipul achiziţionat de inculpat.

Art. 302 alin. (6) C. pen. incriminează deţinerea sau confecţionarea, fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor.

Sintagma „fără drept" se referă la mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor în absenţa unui mandat de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi în condiţiile C. proc. pen.; sau când interceptarea comunicaţiilor nu se realizează ca metodă specială de supraveghere sau cercetare, dispusă în condiţiile prevăzute de C. proc. pen. la art. 138.

Or, în speţă sistemul informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS deţinut de inculpatul G.R. nu a avut nici un temei legal - mandat de supraveghere tehnică, metodă specială de supraveghere sau cercetare dispusă în condiţiile prevăzute de C. proc. pen.

De asemenea, apărarea inculpatului G.R. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor contra siguranţei şi „integrităţii .sistemelor informatice. Întrucât telefonul mobil nu poate fi definit ca sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflat în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui sistem informatic.

Telefonul mobil are un sistem de operare care asigură prelucrarea datelor în speţă, telefoanele mobile aveau instalate programe de operare, iar prin intermediul programului „spion" erau în relaţie cu unităţi de stocare a datelor (servere) astfel că poate fi definit ca sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Totodată, apărarea inculpatului G.R., în sensul că instalarea programului pe telefonul ţintă s-a realizat cu acceptul proprietarului acestuia, nu poate fi reţinută. Se are în vedere că această împrejurare nu conferă legalitatea deţinerii unui sistem informatic destinat interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS.

Referitor la inculpatul A.M., cererea apărării de achitare pe motiv că fapta prevăzută de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 a fost dezincriminată iar faptele prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 nu au fost săvârşite cu vinovăţie, este neîntemeiată.

Inculpatul A.M. a cumpărat programul informatic F., varianta ProX de la inculpatul O.N.D. cu suma de 1.500 RON şi a fost instalată pe un telefon cu sistem de operare Symbian, în care a fost folosită o cartelă SIM cu nr. 0756xxx inculpatul A.M. a folosit pentru realizarea interceptărilor o cartelă telefonică cu nr. 0751zzz.

Programul informatic a fost instalat, fiind configurat contul a._m. de pe site-ul www.M., activat la data de 19 iunie 2009. Din listing-ul telefonului ţintă a rezultat că de la acesta au fost transmise informaţii privind numerele de telefon apelate şi cele care au contactat persoana ce folosea acel telefon, precum şi conţinutul SMS-urilor primite/transmise.

Inculpatul a recunoscut că a cumpărat programul informatic şi l-a instalat pe un telefon pe care intenţiona să îl predea fiicei sale pentru a-i monitoriza anturajul. Întrucât a aflat că utilizarea unui astfel de program informatic este ilegală, inculpatul a ascuns telefonul mobil la domiciliul său. Fiica sa, fără ştirea lui a găsit telefonul şi l-a împrumutat unei colege, care l-a folosit trei săptămâni.

Martorii P.N.M., A.M.S., N.M.I. şi A.M.A. au confirmat că inculpatul avea suspiciuni cu privire la comportamentul fiicei sale minore cât şi faptul că aceasta a împrumutat pentru o perioadă de timp, fără ştirea inculpatului telefonul mobil colegei sale N.M., care l-a şi folosit.

Fapta inculpatului A.M. de a deţine fără drept un sistem informatic destinat - interceptării convorbirilor telefonice, discuţiilor ambientale şi transmisiilor SMS nu a fost dezincriminată prin abrogarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 ci realizează trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prevăzută de art. 302 alin. (6) C. pen.

Aşa cum s-a arătat, în dispoziţiile art. 302 alin. (6) din noul C. pen. s-a preluat teza prevăzută în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 care incriminează deţinerea sau confecţionarea fără drept, de mijloace specifice de interceptare ori de înregistrare a comunicaţiilor.

Prin urmare, nu se justifică achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Faptele inculpatului prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, art. 43 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 s-au consumat în momentul în care programul informatic a fost instalat pe telefonul ţintă şi au fost săvârşite cu intenţie indirectă în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

În ceea ce priveşte obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat se are în vedere că au fost achitaţi şi li s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii conform art. 18¹ C. pen. anterior, astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 255/2013 care prevăd că atunci când, în cursul procesului, se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a C. pen. sunt aplicabile dispoziţiile art. 18¹ C. pen. din 1968 ca lege penală mai favorabilă procurorul dispune clasarea, iar instanţa dispune achitarea, în condiţiile C. proc. pen.

Noul C. proc. pen. nu prevede posibilitatea achitării inculpaţilor şi aplicării sancţiunii administrative a amenzii conform art. 18¹ C. pen. şi nici nu prevede cine suportă plata cheltuielilor judiciare în această situaţie neprevăzută de noul C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat în aceste situaţii tranzitorii instanţa nu pronunţă o soluţie de achitare prin raportare la unul din cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen. pentru că nu există un asemenea temei de achitare ci dispune achitarea în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru faptele comise anterior intrării în vigoare a C. pen. şi cărora le sunt aplicabile prevederile art. 18¹ C. pen. anterior.

În cazul unor instituţii cu natura mixtă - de drept penal şi procesual penal - aplicarea normelor substanţiale ca lege penală mai favorabilă atrage după sine şi aplicarea normelor de procedură asociate acestora, prin derogare de la principiul activităţii legii.

Prin urmare, dispunându-se achitarea inculpaţilor şi aplicarea unei sancţiuni administrative conform art. 18¹ C. pen. - ca lege penală mai favorabilă, inculpatul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat întrucât a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi a fost supus unei sancţiuni administrative.

În privinţa inculpatului O.N.D. temeiul obligării la plata cheltuielilor judiciare îl constituie prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. pen. conform cărora în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat iar potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în cazul declarării apelului, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins apelul.

Inculpatul O.N.D. a fost condamnat pentru infracţiunile prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. pen., iar prin respingerea apelurilor inculpaţilor sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) şi pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 83 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 302 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul O.N.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. a) C. pen., va contopi pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul O.N.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen., va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Va schimba temeiul în baza căruia instanţa de fond a dispus confiscarea telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor Z.N.F.A., C.C.D., M.N., Ş.R.A., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C. şi P.M., din art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., în art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă C.G. şi de inculpaţii O.N.D., G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M., J.A.E., B.A. şi C.M.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia vor rămâne în sarcina statului.

Va obliga apelanta parte civilă C.G. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi O.N.D., J.A.E. şi C.M.D. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M. şi B.A. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva sentinţei penale nr. 83 din 10 aprilie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 302 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul O.N.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate, urmând ca inculpatul O.N.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani şi 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 7 ani şi 6 luni, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 86²C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Schimbă temeiul în baza căruia instanţa de fond a dispus confiscarea telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor Z.N.F.A., C.C.D., M.N., Ş.R.A., H.C., G.R., B.A., C.M.D., G.A.C. şi P.M., din art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., în art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă C.G. şi de inculpaţii O.N.D., G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M., J.A.E., B.A. şi C.M.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -Serviciul Teritorial Alba Iulia rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă C.G. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi O.N.D., J.A.E. şi C.M.D. la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi G.A.C., A.M., G.R., C.C.D., Ş.R.A., P.M. şi B.A. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către, stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.N., R.G.A. şi N.F.A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi R.V.C., A.S.M. şi H.C., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 februarie 2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

scj