Ședințe de judecată: Decembrie |
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
  • 6
  • 7
  • 8
  • 9
  • 10
  • 11
  • 12
  • 13
  • 14
  • 15
  • 16
  • 17
  • 18
  • 19
  • 20
  • 21
  • 22
  • 23
  • 24
  • 25
  • 26
  • 27
  • 28
  • 29
  • 30
  • 31
| 2023
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 75/2015

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SA, în contradictoriu cu C.N.A.S. şi A.N.A.F., a solicitat, în principal, anularea comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 5 mai 2012, comunicării C.N.A.S. primită de SC S. SA prin e-mail în data de 23 mai 2012 şi a adresei C.N.A.S. din 30 august 2012 primită la SC S. SA la data de 31 august 2012 referitoare la contestaţiile depune de SC S. SA împotriva Notificărilor şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluţionarea cauzei.

Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pârâta C.N.A.S. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 898 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost anulată adresa din 30 august 2012 emisă de C.N.A.S. şi comunicările transmise de C.N.A.S. reclamantei prin e-mail la 5 mai 2012 şi 23 mai 2012, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

Prin Încheierea din 5 martie 2013, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. având în vedere că, potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 77/2011, prezenta acţiune are ca obiect anularea unor acte administrative, emise de C.A.S., fiind prealabil stabilirii creanţei şi intervenţiei A.N.A.F.

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC S. SRL este reprezentantul legal al Les Laboratoires Service, deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind împuternicită de acesta pentru raportarea şi plata contribuţiei trimestriale reglementate de OUG nr. 77/2011, cunoscută sub denumirea de contribuţia claw-back.

Prin prezenta acţiune s-a reţinut că reclamanta solicită anularea notificărilor electronice ce i-au fost transmise de C.N.A.S. în vederea stabilirii contribuţiei datorate pentru trimestrul I/2012 şi a actului administrativ prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva acestor notificări.

În drept, au fost arătate dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 şi că, începând cu trimestrul I/2012, contribuţia se calculează potrivit formulei prevăzute de art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, în funcţie de următoarele elemente: valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. (Vit); valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. (Vitr); valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. (VTt); valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. (VTtr).

Art. 31 alin. (2) stabileşte valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă (VTtr) la suma de 1.425 milioane lei, cu precizarea că poate fi majorată prin legile bugetare anulare, iar art. 31 alin. (3) prevede modul de calcul al valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie (Vitr), respectiv „prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S., aferente aceluiaşi an, şi înmulţirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă de 1.425 milioane lei”.

S-a susţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (3) şi (4), această valoare (Vitr) se stabileşte de către C.N.A.S. pe fiecare plătitor de contribuţie şi se comunică până la data de 15 martie 2012.

Potrivit art. 5 alin. (3) din OUG nr. 77/2011, „Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia (…), pe baza informaţiilor furnizate de C.N.A.S.”, contribuabilii având obligaţia de a declara contribuţia la organul fiscal competent până la termenul de plată al acesteia, respectiv până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuţia.

În ce priveşte colectarea informaţiilor de către C.N.A.S., s-a arătat că aceasta este reglementată de art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În urma colectării acestor informaţii, potrivit art. 5 alin. (7), „C.N.A.S. transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate”, iar modalitatea de contestare a datelor comunicate în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (7) este reglementată de art. 6 din ordonanţă.

În speţă, instanţa de fond a arătat că prin notificarea transmisă în format electronic la data de 05 mai 2012 (fila 12), pârâta C.N.A.S. a comunicat reclamantei, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.864.384.031,64 lei, valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I/2012 ale Les Laboratoires Servier suportate din fond şi buget, pe fiecare cod C.I.M., valoarea vânzărilor totale de medicamente suportate din fond şi buget pentru anul 2011, precum şi valoarea vânzărilor individuale din anul 2011 ale Les Laboratoires Servier suportate din fond şi buget, de asemenea pe fiecare cod C.I.M.

La data de 23 mai 2012, pârâta a transmis o notificare electronică rectificativă (fila 14), comunicând valoarea corectă a vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. pentru trimestrul I/2012 (VTt), în sumă de 1.857.244.304,92 lei.

Reclamanta a formulat contestaţii administrative împotriva celor două notificări, înregistrate la data de 11 mai 2012, respectiv 01 iunie 2012 (filele 16, 26), pentru acelaşi motive de nelegalitate ca cele invocate prin prezenta acţiune. În prealabil, prin adresa înregistrată sub nr. 4968 din 01 mai 2012, reclamanta solicitase pârâtei comunicarea valorii Vitr pentru Les Laboratoires Servier aferentă trimestrului I/2012 şi consumul centralizat de medicamente corespunzător aceleiaşi perioade, precum şi Vit şi VTt aferente. Pârâta nu a dat curs favorabil contestaţiilor, răspunsul formulat fiind comunicat prin adresa din 30 august 2012 (fila 32).

Examinând punctual criticile formulate de reclamantă cu privire la notificări şi la adresa de soluţionare a contestaţiei, Curtea a reţinut următoarele:

În primul rând, reclamanta a susţinut că notificările au fost emise şi comunicate cu nerespectarea legislaţiei aplicabile.

Sub acest aspect, în ceea ce priveşte faptul că pârâta nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale Les Laboratoires Servier, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. (Vitr), s-a reţinut, în acord cu reclamanta, că obligaţia de a stabili şi de a comunica această valoare revine C.N.A.S., potrivit art. 31 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 77/2011, iar nu fiecărui plătitor de contribuţie în parte şi că notificările contestate, care nu conţin valoarea Vitr, ci doar elementele pe baza cărora aceasta poate fi determinată, contravin dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Apărările pârâtei, potrivit căreia fiecare plătitor de contribuţie putea calcula valoarea Vitr pe baza datelor comunicate, nu au fost luate în considerare, atâta timp cât, aşa cum s-a menţionat deja, legea prevede în mod expres şi neechivoc cui îi incumbă obligaţia de a stabili şi comunica valoarea respectivă, respectiv autorităţii, obligaţie pe care, în speţă, fără justificare, C.N.A.S. nu şi-a îndeplinit-o.

Cât priveşte faptul că pârâta nu a respectat termenul prevăzut de art. 5 alin. (7) pentru comunicarea datelor necesare stabilirii contribuţiei aferente trimestrului I/2012, respectiv 30 aprilie 2012, notificarea iniţială fiind transmisă în format electronic la data de 01 mai 2012, iar cea rectificativă la data de 23 mai 2012, s-a arătat că reclamanta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost cauzată prin această neregularitate de ordin formal, atâta timp cât informaţiile i-au fost comunicate anterior termenului limită de depunere a declaraţiei la organul fiscal, respectiv 25 mai 2013. Mai mult decât atât, nefiind vorba despre un termen de decădere, depăşirea acestuia nu atrage nelegalitatea notificărilor, ci ar putea atrage cel mult răspunderea autorităţii pentru eventualele prejudicii cauzate plătitorului contribuţiei prin comunicarea cu întârziere a datelor.

Referitor la faptul că celor două notificări, deşi transmise în format electronic, le lipseşte semnătura electronică extinsă, contrar dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, instanţa de fond a reţinut că O.U.G. nr. 77/2011 nu impune forma scrisă ca o condiţie de probă sau validitate a notificărilor ce fac obiectul cauzei, ci doar comunicarea datelor în format electronic, iar în speţă autenticitatea comunicării nu este contestată. De altfel, ca natură juridică, comunicarea este o simplă operaţiune tehnico-materială, iar nu act juridic administrativ, cerinţa semnăturii electronice extinse nefiind aşadar aplicabilă.

În privinţa celei de-a doua categorii de critici formulate de reclamantă ce vizează chiar datele comunicate, cu privire la care se susţine că sunt incorecte şi că nu au fost calculate în conformitate cu legea, fiind invocată încălcarea principiului predictibilităţii fiscale, ca urmare a faptului că datele comunicate, ce stau la baza calculării contribuţiei datorate, nu pot fi verificate de contribuabili, raportările privind consumul de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. fiind accesibile exclusiv C.N.A.S., dar şi ca urmare a neclarităţii dispoziţiilor legale, instanţa de fond a reţinut că modalitatea de raportare a datelor este reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (4)-(6) din O.U.G. nr. 77/2011, anterior citate, precum şi de actele normative subsecvente, adoptate în baza acestor dispoziţii legale, respectiv Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 1518/890/2011 pentru aprobarea formularului de raportare a consumului de medicamente şi Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 927/2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la C.N.A.S. a consumului centralizat de medicamente.

S-a precizat de către instanţa de fond că, din analiza criticilor formulate de reclamantă, se constată că aceasta nu invocă încălcarea, cu ocazia emiterii notificărilor contestate, a prevederilor ce reglementează colectarea, centralizarea şi comunicarea datelor, ci contestă chiar sistemul de raportare instituit de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011 şi prin legislaţia derivată, şi, în special, modul de calcul al contribuţiei, elementele avute în vedere la determinarea acesteia, dar că aceste aspecte exced controlului instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi valorificate ca motive de nelegalitate a notificărilor atacate prin acţiune, în cadrul procesual fixat chiar de reclamantă, care nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate sau de nelegalitate a dispoziţiilor legale criticate.

În privinţa susţinerilor reclamantei că în mod eronat pârâta a luat în considerare, pentru a stabili valoarea vânzărilor, adaosurile distribuitorilor angro, adaosurile farmaciilor şi taxa pe valoare adăugată, s-a reţinut că, potrivit art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii notificărilor contestate, „Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S., care include şi taxa pe valoarea adăugată”.

Prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale şi a constatat că dispoziţiile legale ce conţin sintagma „care include şi taxa pe valoare adăugată” este neconstituţionale.

Sub acest aspect, s-a arătat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării lor în M. Of. şi au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că îşi produc efectele inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor la data publicării, în care sunt aplicabile dispoziţiile declarate neconstituţionale. Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuţie nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesaţi, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situaţiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Prin urmare, având în vedere că dispoziţiile art. 3/1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 în baza cărora pârâta a determinat valoarea vânzărilor cu luarea în considerare a taxei pe valoare adăugată au fost declarate neconstituţionale, această modalitate de calcul rămânând lipsită de fundament legal, instanţa de fond a constatat că notificările atacate prin acţiune sunt nelegale din această perspectivă.

Criticile vizând luarea în considerare a adaosurilor practicate de distribuitorii angro şi de farmacii au fost însă înlăturate de către instanţa de fond, atâta timp cât art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, în partea ce nu a fost supusă cenzurii instanţei de contencios constituţional, prevede expres că valoarea vânzărilor se referă la valoarea medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S., ceea ce interesează fiind preţurile de decontare şi de referinţă ale medicamentelor, stabilite în conformitate cu actele normative incidente în materie.

De altfel, şi în acest caz, susţinând că nu poate fi obligată să plătească o contribuţie care se întemeiază pe sume încasate de terţi, reclamanta critică de fapt însăşi dispoziţiile legale ce reglementează modul de calcul al taxei de claw-back, ceea ce nu poate face obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ, limitată la a verifica concordanţa notificărilor atacate cu legea în baza căreia au fost emise.

În ce priveşte susţinerile potrivit cărora datele comunicate ar fi incorecte, acestea nu au fost primite, atâta timp cât nu au fost dovedite, reclamanta limitându-se la a afirma, cu caracter de maximă generalitate, că există diferenţe însemnate între datele privind valoarea medicamentelor suportate din fond şi din buget rezultate din evidenţele interne ale societăţii şi cele disponibile la nivel public, pe de o parte, şi valorile indicate de pârâtă, pe de altă parte.

Au fost reţinute ca fiind întemeiate criticile referitoare la faptul că, prin notificările contestate, s-au comunicat date privind valoarea vânzărilor individuale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S. inclusiv cu privire la medicamente care nu sunt suportate din fond sau din buget.

Este vorba despre medicamentele V. 25mg (cod CIM x, cod x), P. 10mg/ 10mg, P. 10 mg/ 5 mg, P. 5 mg/ 10 mg şi P. 5mg/ 5mg (coduri CIM x, z, y, v, cod x), care nu se regăsesc în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu privire la care pârâta nu a furnizat nicio justificare a includerii lor în notificările transmise reclamantei, nici prin întâmpinarea formulată în cauză, şi nici prin răspunsul la contestaţia administrativă, în cuprinsul căruia a menţionat doar că aspectele semnalate au fost transmise caselor judeţene de asigurări de sănătate, în vederea reverificării listei de produse.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs C.N.A.S. şi SC S. SRL.

I. În recursul declarat de C.N.A.S. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de anulare a notificărilor electronice din 5 mai 2012 şi 23 mai 2012, cât şi a Notificării C.N.A.S. din 30 august 2012 privind declararea şi plata contribuţiei trimestriale aferente trimestrului I/2012.

S-a arătat că instanţa de fond, în cuprinsul motivării, a reţinut în mod greşit argumentele invocate de reclamantă.

Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă (Vitr), nefiind suficientă comunicarea elementelor ce stau la baza indicelui mai sus menţionat, recurenta a arătat că a comunicat toate elementele care stau la baza Vitr, respectiv valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.V.A.S.S. şi din bugetul M.S. pentru anul 2011 şi valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pentru anul 2011 pentru medicamentele depuse la CNAS în baza prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a precizat că O.U.G. nr. 77/2011 stabileşte în mod expres atribuţiile în sarcina tuturor subiecţilor de drept, respectiv C.N.A.S., C.A.S., furnizorii de servicii medicale şi subiecţii plătitori ai contribuţiei trimestriale, iar C.N.A.S. şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de acest act normativ, iar în sarcina C.N.A.S. nu poate fi reţinută obligaţia de stabilire, calculare şi declarare a contribuţiei trimestriale, ci în sarcina persoanelor care au obligaţia plăţii ei, conform art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu privire la reţinerile instanţei de fond referitoare la determinarea valorii vânzărilor de către recurentă, cu luarea în considerare a taxei pe valoarea adăugată, aceasta a învederat că s-au întemeiat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a considerat de către recurentă că efectele juridice ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 se produc de la data publicării în M. Of. al României şi numai pentru viitor, potrivit art. 11 lit. c) alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, ca o expresie a principiului constituţional al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite.

Notificările au fost trimise de C.N.A.S. la 5 mai 2012, respectiv 23 mai 2012, când erau în vigoare dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, iar C.N.A.S. era obligată să aplice aceste prevederi.

Referitor la aspectele reţinute de instanţa de judecată privind medicamentele precizate în acţiunea introductivă de instanţă cu privire la care reclamanta susţine că nu sunt raportate din bugetul F.N.U.A.S.S. şi al M.S., respectiv medicamentele cu următoarele coduri: x; z; y; v; w, s-a arătat că acestea au fost menţionate şi evidenţiate chiar de către reclamantă ca fiind medicamente pentru care datorează contribuţia trimestrială.

Astfel, în declaraţia referitoare la lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială depusă de către intimata-reclamantă la C.N.A.S. şi înregistrată din 28 octombrie 2011, aceasta a inclus medicamentele în consumul total trimestrial, regăsindu-se la poziţia 26, 19, 18, 17 şi 16.

S-a subliniat că aceleaşi medicamente au fost raportate de către furnizorii de servicii medicale ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S. şi din bugetul M.S., fiind întocmite documente de decontare depuse la casele de asigurări de sănătate.

Mai mult, s-a arătat că aceste coduri de identificare a medicamentelor nu se limitează doar la lista de medicamente din tratamentul ambulatoriu elaborată pe baza listei cu denumiri comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, contribuţia trimestrială fiind datorată pentru toate medicamentele care se suportă din F.N.U.A.S.S. şi bugetul M.S., inclusiv pentru medicamentele utilizate în spital, respectiv în centrele de dializă.

II. În recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea parţială a sentinţei recurate, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi în parte din considerente referitoare la aspecte ce ţin de includerea de către C.N.A.S. a adaosurilor distribuitorilor angro şi ale farmaciştilor în valoarea vânzărilor pentru calcularea contribuţiei claw-back privind încălcarea principiului predictibilităţii fiscale şi privind nulitatea notificărilor pentru lipsa semnăturii electronice.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. s-a apreciat că, în mod greşit, a fost admisă această excepţie pentru că hotărârea a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a O.U.G. nr. 77/2011 şi a Legii nr. 554/2004.

S-a subliniat faptul că plătitorii contribuţiei au obligaţia să se înregistreze fiscal la A.N.A.F., iar A.N.A.F. administrează contribuţia trimestrială, ceea ce dovedeşte că intenţia legiuitorului a fost să se implice activ A.N.A.F. în toate aspectele legate de contribuţia claw-back.

Mai mult, prin O.G. nr. 17/2012 a extins prerogativele în ceea ce priveşte administrarea creanţelor provenind din contribuţia claw-back, astfel că A.N.A.F. este autoritatea administrativă competentă care administrează contribuţia datorată de SC S. SA pentru trimestrul I/2012 având atribuţii specifice în legătură cu administrarea şi colectarea contribuţiei şi astfel se justifică implicarea A.N.A.F. în litigiile având ca obiect plata contribuţiei claw-back, iar calitatea C.N.A.S. de emitent al notificărilor nu exclude calitatea procesuală pasivă a A.N.A.F. în calitate de raportor în dosarele având ca obiect anularea notificărilor emise în legătură cu contribuţia.

Au fost invocate dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 care se referă la posibilitatea introducerii într-un litigiu de contencios administrativ a altor entităţi decât emitentul actelor administrativ atacate, în cauză A.N.A.F. având atribuţii specifice prevăzute de lege în legătură cu contribuţia datorată pentru trimestrul I/2012 şi este justificată solicitarea de a introduce în cauză această autoritate.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F.

Referitor la considerentele reţinute de către instanţa de fond au fost criticate următoarele aspecte:

- includerea adaosurilor distribuitorilor angro şi ale farmaciştilor la determinarea contribuţiei claw-back.

Sub acest aspect recurenta a arătat că O.U.G. nr. 77/2011 nu prevede expres faptul că adaosurile terţilor distribuitori angro şi/ sau ale farmaciştilor ar trebui luate în considerare la determinarea valorii vânzărilor de medicamente pentru calcularea contribuţiei.

Instanţa de contencios administrativ, susţine recurenta, a fost investită cu verificarea convergenţei actelor administrative contestate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011 şi se putea constata nelegalitatea datelor comunicate de către C.N.A.S. în cuprinsul notificărilor.

A fost invocată jurisprudenţa C.E.D.O. unde s-a arătat că, în cazurile unde legislaţia naţională oferă interpretări ambigue sau multiple unor drepturi şi obligaţii ale contribuabililor, autorităţile trebuie să facă aplicarea principiului in dubio contra fiscului.

- încălcarea principiului predictibilităţii fiscale

Recurenta a susţinut că prima instanţă, în mod greşit, a considerat că acest principiu excede competenţei instanţei de contencios administrativ şi că analiza acesteia poate constitui numai obiect al controlului de constituţionalitate.

Principiul predictibilităţii fiscale, al certitudinii sarcinii fiscale şi predictibilităţii normei legale îşi au izvorul în Protocolul I al C.E.D.O., iar el a fost transpus în art. 3 C. fisc., iar actele emise cu încălcarea acestuia pot fi verificate sub aspectul legalităţii.

- lipsa semnăturii electronice a Notificărilor comunicate de C.N.A.S. către SC S. SA la 5 şi 23 mai 2012

Au fost invocate de către recurentă dispoziţiile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică şi cele ale art. 31 şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 şi că, pe cale de consecinţă, comunicările C.N.A.S. din 5 mai şi 23 mai 2012 efectuate în formă electronică se califică sub forma de înscrisuri electronice şi nu simple operaţiuni tehnico-materiale, susţineri care sunt contradictorii cu cele reţinute de instanţa de fond care le-a apreciat ca fiind acte administrative şi le-a anulat.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea parţială a sentinţei recurate şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de A.N.A.F., respectiv în partea de considerente prin care instanţa a respins parte din argumentele invocate de recurentă în susţinerea nulităţii actelor administrative contestate.

Intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului formulate împotriva A.N.A.F. ca nefondat.

Intimata-reclamantă SC S. SA a formulat întâmpinare la recursul declarat de C.N.A.S. şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

I. În ceea ce priveşte recursul declarat de C.N.A.S.

Criticile din recurs vizează trei aspecte pentru care instanţa de fond a dispus anularea notificărilor emise la 5 şi 23 mai 2012 cu privire la contribuţia claw-back pe trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC S. SRL.

Instanţa a reţinut că C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă

Fiind în discuţie contribuţia datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul I/2012, aceasta se determină prin utilizarea următoarelor valori:

- VIT - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (F.N.U.A.S.S.) şi din bugetul M.S.;

- Vitr - valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţia claw-back pe trimestrul I/2012 datorată de reclamanta SC S. SRL.

Instanţa a reţinut că C.N.A.S. nu a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă.

Pentru că în litigiul de faţă se analizează contribuţia datorată conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011 pentru trimestrul I/2012, aceasta se determina prin utilizarea următoarelor valori:

- VIT - valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (F.N.U.A.S.S.) şi din bugetul M.S.;

- VTt - valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din F.N.U.A.S.S. şi din bugetul M.S.;

- VTtr - valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă suportate din F.N.U.A.S.S. şi din bugetul M.S.

Recurenta susţine că a comunicat valoarea vânzărilor de medicamente care se suportă potrivit legii din F.N.U.A.S.S. şi din bugetul M.S. pentru anul 2011 şi valoarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pentru anul 2011, dar conform prevederilor legale (art. 31 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 77/2011) C.N.A.S. are obligaţia de a stabili, pe lângă valorile comunicate reclamantei şi valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor.

Cum această obligaţie nu a fost respectată de către recurentă, în mod corect, au fost anulate actele contestate deoarece pentru a putea respecta prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, care instituie obligaţia de stabilire, calculare şi declarare a contribuţiei pentru persoanele obligate la plata acesteia, C.N.A.S. are obligaţia de a furniza informaţiile necesare către persoanele plătitoare de contribuţii trimestriale, informaţii care sunt colectate potrivit art. 5 alin. (4)-(6).

Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei potrivit cărora şi-ar fi îndeplinit obligaţia legală prin trimiterea elementelor care ajută la determinarea volumului vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor (Vitr) deoarece legea obligă nu la comunicarea elementelor pe baza cărora se determină Vitr, ci chiar comunicarea valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă pentru fiecare plătitor, obligaţie care nu a fost respectată de recurentă, astfel că această critică din motivele de recurs este nefondată.

Instanţa a reţinut determinarea valorii vânzărilor de către recurentă cu luarea în considerare a T.V.A.

Recurenta C.N.A.S. a criticat soluţia instanţei de fond pentru că a considerat notificările ca nelegale, întrucât s-a întemeiat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013 prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, dar aceste critici sunt nefondate.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale s-a statuat că dispoziţiile legale ce conţin sintagma „care include şi taxa pe valoare adăugată” iar notificarea pentru trimestrul IV/2011 în care este inclus şi T.V.A. - ul nu poate fi menţinută tocmai sub acest aspect al includerii T.V.A.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna că deşi textul legal în baza căruia a fost emisă notificarea a fost declarat parţial ca fiind neconstituţional, notificarea să nu poată fi anulată numai pentru că la momentul emiterii sale legea prevedea şi includerea T.V.A.

S-ar nesocoti în acelaşi timp dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie care prevăd că deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României şi că de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, dar şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Pornind de la aceste dispoziţii, în mod corect, instanţa de fond a dispus anularea notificărilor pentru trimestrul I/2012 pentru că acestea conţin şi TVA.

În raport de caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, deciziile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, dar şi pentru instanţa de judecată, în cauzele aflate pe rolul acestora la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar acestea sunt obligate să le aplice în cazul în care dispoziţiile declarate ca neconstituţionale sunt incidente.

Aceasta nu echivalează cu o aplicare retroactivă, deoarece raporturile juridice în discuţie nu s-au definitivat, fiind contestate de cei interesaţi, astfel că nu pot fi încadrate în categoria situaţiilor juridice trecute la care nu se aplică legea nouă.

Această interpretare a fost consacrată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit că deciziile sale de admitere a unei excepţii de neconstituţionalitate sunt obligatorii pentru autorităţile publice şi urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanţele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, în acest sens fiind Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 a Curţii Constituţionale.

Referitor la aspectele privind medicamentele precizate în acţiune şi pentru care se susţine că nu sunt suportate din bugetul F.F.N.U.A.S.S. şi al M.S., criticile recurentei sunt şi ele nefondate.

Recurenta a invocat faptul că a fost calculată contribuţia şi pentru aceste medicamente pentru că chiar reclamanta ar fi inclus aceste medicamente în lista celor pentru care susţine că datorează contribuţia trimestrială, dar aceste susţineri nu au fost dovedite de către recurentă.

Chiar şi dacă ar fi depuse aceste documente, recurenta nu a răspuns apărării invocate de reclamantă potrivit căreia aceste medicamente nu se află şi nu s-au aflat niciodată pe lista medicamentelor compensate cuprinsă în H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratament ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare şi este posibil să fie vorba de o eroare ce poate fi îndreptată ulterior.

De altfel, în adresa prin care s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă, recurenta a arătat, în privinţa acestor aspecte, că acestea au fost trimise la casele judeţene de sănătate în vederea reverificării lor.

Deşi recurenta a arătat, în motivele de recurs, că medicamentele invocate au fost raportate de furnizorii de servicii medicale ca fiind suportate din bugetul F.N.U.A.S.S. şi din bugetul M.S. şi că dovada acestor susţineri o face cu documentele justificative, la dosar nu s-au depus dovezile arătate, astfel că aceste susţineri nu pot fi reţinute.

Bineînţeles că, în condiţiile în care notificările au fost anulate pentru anumite motive, dar vor fi emise, potrivit legii, din nou notificări pentru aceeaşi perioadă şi cu privire la această problemă recurenta va deţine date suplimentare, în baza datelor comunicate de casele de asigurări de sănătate, vor putea fi indicate în noile notificări ce vor fi emise.

II. În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanta SC S. SRL, aceasta a vizat, pe de o parte, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., iar, pe de altă parte, modificarea considerentelor sentinţei recurate.

În legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. se constată că sunt nefondate criticile recurentei.

Conform art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. În consecinţă, subrogarea A.N.A.F. intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor, iar nu şi în ceea ce priveşte stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competenţa aparţinea C.N.A.S.

Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a existenţei şi întinderii creanţei şi care au ca obiect individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back şi comunicarea acesteia către debitor, ca atribuţii exclusive ale C.N.A.S. în perioada trimestrului III al anului 2011, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză.

Această concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de C.N.A.S. şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.

De aceea, nu se impune nici aplicarea prevederilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, aşa cum susţine recurenta SC S. SRL pentru că actele contestate nu sunt emise în legătură cu administrarea creanţelor, respectiv a contribuţiei trimestriale, ci în legătură cu stabilirea acesteia, iar în legătură cu aceasta A.N.A.F. nu are nicio atribuţie.

În legătură cu criticile aduse hotărârii instanţei de fond numai în privinţa considerentelor, se constată că acestea sunt nefondate.

a) Referitor la considerentele din sentinţă cu privire la includerea adaosurilor distribuitorilor angro şi ale farmaciştilor la determinarea contribuţiei claw-back, susţinerile recurentei nu pot fi reţinute.

Aşa cum prevede art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, anterior modificărilor, valoarea vânzărilor de medicamente reprezintă valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul M.S., care include şi taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, textul de lege se referă la c/valoarea integrală a medicamentelor ce a fost decontată din Fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi din bugetul M.S., iar în aceasta sunt incluse şi adaosurile distribuitorilor angro şi farmaciştilor.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, dispoziţiile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 au fost declarate neconstituţionale numai în ceea ce priveşte sintagma „care include şi taxa pe valoare adăugată”, astfel că celelalte prevederi ale articolului au fost considerate constituţionale.

Cum art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă tocmai la modul de calcul al taxei de claw-back, instanţa de contencios administrativ nu poate dispune anularea unei prevederi dintr-o ordonanţă de urgenţă, ci acestea pot fi declarate numai constituţionale sau nu, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, de către Curtea Constituţională.

În aceste condiţii, nici actele administrative contestate şi care au ca temei şi prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu pot fi anulate dacă au fost emise cu respectarea întocmai a acestor prevederi legale.

Nici prin interpretarea prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 nu s-ar putea dispune anularea actelor administrative emise în baza lor deoarece textul este clar şi precis şi nu se poate considera că la stabilirea taxei de claw-back legiuitorul ar fi exclus din valoarea medicamentelor, adaosurilor distribuitorilor angro şi farmaciştilor pentru că nu există o prevedere expresă în acest sens.

b) Referitor la considerentele din sentinţa atacată cu privire la încălcarea principiului predictibilității fiscale.

Principiul predictibilităţii fiscale este principiul care se referă la certitudinea impunerii şi presupune elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite.

Nu se poate reţine că O.U.G. nr. 77/2011 este un act normativ care să fi fost emis cu nerespectarea principiului predictibilităţii fiscale deoarece prin acest act normativ au fost stabilite obligaţiile de plată, termenele în care se poate face plata acestora, modul de calcul al taxei claw-back.

c) Referitor la considerentele din sentinţă cu privire la lipsa semnăturii electronice.

O.U.G. nr. 77/2011 prevede obligaţia C.N.A.S. de a comunica, în format electronic, notificarea în baza căreia se determină contribuţia claw-back.

Conform art. 7 din Legea nr. 455/2011 privind semnătura electronică: „În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă rezultă ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

Însă, din interpretarea prevederilor legale rezultă că semnătura electronică ar fi necesară numai dacă legea prevede condiţia înscrisului în formă electronică ca o condiţie de probă sau de validitate, condiţii ce nu sunt cerute în cazul notificărilor emise de C.N.A.S. pentru taxa de claw-back.

De altfel, aşa cum şi instanţa de fond a arătat, în cauză,nu a fost contestată autenticitatea înscrisurilor comunicate în format electronic.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL şi pârâta C.N.A.S. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de SC S. SRL şi de pârâta C.N.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 898 din 5 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2015.