Asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 648 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul M.F.D.
- prin apărător ales - de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestuia din infr. prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și (2)1 lit. a), c) C. pen. anterior, art. 192 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 208-209 lit. a), g), i) C. pen. anterior precum şi cea vizând schimbarea de încadrare juridică din infr. prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior în infr. prev de art. 211 alin. (1) şi (2)1 lit. c) C. pen. anterior.
În baza art 174-176 lit. d) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul M.F.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art 65 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art 176 alin. (2) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 4 ( patru) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a), c) C. pen. anterior a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ( opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durata de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art 33 lit. a)-34 Iit. b) C. pen. anterior inculpatul M.F.D., are de executat pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsa complementară după executarea pedepsei principale.
În baza art. 85 C. pen. anterior a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului M.F.D. prin sentința penală nr. 204 din 02 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul nr. 14427/301/2009, definitivă prin neapelare, si conform art. 34, 35 C. pen. anterior a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată prin prezenta, astfel încât inculpatul M.F.D. execută pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani închisoare și 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsa complementară.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71,64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 88 C. pen. anterior a computat prevenţia pentru inculpat de la 19 martie 2010 (data reţinerii acestuia, ulterior dispunându-se arestarea sa prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din 20 martie 2010 data în Dosarul nr. 14555/3/2010) la zi ( 19 septembrie 2011) şi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul G.F.N. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior comb. cu art. 176 alin. (2) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durata de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a),c C. pen. anterior a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durata de 4 (patru) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. anterior a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. anterior inculpatul G.F.N. are de executat pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior ca pedeapsa complementara după executarea pedepsei principale.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71,64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 88 C. pen. anterior a computat prevenţia pentru inculpat de la 19 martie 2010 (data reţinerii acestuia, ulterior dispunându-se arestarea sa prin încheierea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din 20 martie 2010) la zi (19 septembrie 2011) şi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
A constatat că prin încheierea din data de 21 martie 2011, în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. corob. cu art. 24 C. proc. pen. anterior a fost respinsa ca tardiv, formulată cererea părţii vătămate F.D. având ca obiect constituirea acestuia ca parte civila în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998-999 C. civ., art. 313 Legea nr. 95/2006 a admis cererea formulată de S.C.U. Bucureşti și au fost obligaţi inculpaţii M.F.D. si G.F.N. în solidar, la plata către aceasta unitate sanitara a sumei de 397,54 lei reprezentând cheltuieli spitalizare efectuate pentru victima P.L.V. precum si la plata dobânzii legale pe perioada cuprinsa între data rămânerii definitive a hotărârii si data achitării integrale a debitului.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.500 lei (în total 3.000 lei din care suma de 2.500 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmării penale astfel cum rezulta din dispozitivul rechizitoriului) reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariu apărător oficiu pentru inculpatul G.F.N. în cuantum de 100 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că:
Prin rechizitoriul întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă tribunalul Bucureşti, la data de 02 septembrie 2010 în Dosarul nr. 1079/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor M.F.D. zis „F." și G.F.N. zis Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) C. pen. anterior şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, în esenţă că, la data de 16. 03. 2010, înjurai orei 19.00, inculpaţii M.F.D. si G.F.N. au pătruns, fără drept, în imobilul situat în municipiul Bucureşti, sector 2, aparţinând numitei P.L.V., în scopul sustragerii de bunuri din locuinţă, ocazie cu care fiind surprinşi de victimă, au lovit-o pe aceasta, cu obiecte contondente provo cându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Pentru a reţine această situaţie de fapt, au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, filele 1-13, vol. 1; proces-verbal întocmit de D.G.P.M.B., Serviciul de Poliţie Canină, filele 14, vol. I; planşă fotografică, filele 15- 176, vol. I; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare învinuitului G.F.N., filele 3, vol. II; declaraţiile inculpatului G.F.N. filele 4-14, vol. II; proces-verbal de efectuarea unei reconstituiri a faptei cu inculpatul G.F.N., din data de 19 martie 2010, filele 15-18, vol. II; planşă fotografică cu aspectele fixate cu ocazia reconstituirii cu inculpatul G.F.N., din data de 19 martie 2010, filele 19-39, vol. II; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a mvinuirii şi a dreptului la apărare inculpatului M.F.D., filele 40, vol. II; declaraţiile inculpatidui M.F.D. fii. 41-58, vol. II; proces-verbal de efectuarea unei reconstituiri a faptei cu inculpatul M.F.D., din data de 19 martie 2010, fiilele 59-62, vol. II; planşă fotografică cu aspectele fixate cu ocazia reconstituirii cu inculpatul M.F.D., din data de 19 martie 2010, filele 63-81, vol. II; Ordonanţa nr. 1079/P/2010 din data de11 august 2010 prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.F.D. şi G.F.N., din infracţiunile de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d) din C. pen., şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) şi c) din C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen., în infracţiunile de omor deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d) din C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) şi c) din C. pen., şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) din C. pen., filele 82, vol. II; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a noii încadrări a faptelor inculpatului G.F.N., fila 83, vol. II; declaraţiile inculpatului G.F.N., din data de 12 august 2010 şi 01 septembrie 2010, filele 84-85, vol. II; proces-verbal de aducere la cunoştinţă a noii încadrări a faptelor inculpatului M.F.D., filele 86; declaraţiile inculpatului M.F.D., din data de 12 august 2010 şi 01 septembrie 2010, filele 87-89, vol. II; proces-verbal de confruntare a inculpaţilor, fii. 90-94, vol. II; proces-verbal de verificare în teren şi planşa fotografică cu aspectele fixate, filele 95-108, vol. II; raportul medico-Iegal de necropsie din 2010 întocmit de către I.N.M.L. "Mina Minovici Bucureşti, privind pe P.L.V., filele 109-112, vol. II; proces-verbal de examinare a cadavrului victimei P.L.V. şi formularea unor concluzii necroprovizorii, filelel 113-114, vol. II; planşa fotografică cu aspectele fixate la data de 17 martie 2010 pe parcursul efectuării necropsiei cadavrului P.L.V., filele 115-127, vol. II; fişa de examinare din 16 martie 2010 a numitei P.L.V. de la S.C.U. Bucureşti, filele 128-141, vol. II; declaraţiile martorului P.T.A., filele 142-150, vol. II; declaraţiile martorului F.D., împreună cu împuternicirea avocaţială, filele 151-159, vol. II; declaraţiile martorului G.Ş., filele 160-162, vol. II; proces-verbal şi planşa fotografică, cu ocazia recunoaşterii de către G.Ş., din planşa fotografică prezentată, a numiţilor G.F.N. şi M.F.D., filele 163-170, vol. II; - declaraţia martorului M.R.G., filele 171-173, vol. II; declaraţiile martorului M.C., filele 174-176, vol. declaraţiile martorului M.C.I., filele 177-179, vol. II; -declaraţiile martorului D.M.A., filele 180-183, vol. II; declaraţiile martorului D.C.A., filele 184-187, vol. II; declaraţiile martorului A.l.G., filele 188-192, vol. II; declaraţiile martorului R.G., filele 193-200, vol. II; declaraţiile martorei D.Ş., filele 201-202, vol. II; declaraţiile martorei B.A., filele 203-206; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 2010, privind pe M.F.D., fila 207-209, vol. II; raport de expertiză medico-legală psihiatrică din 2010, privind pe G.F.N., filele 210-212, vol. II; raport de expertiză din 14 mai 2010 întocmit de către I.G.P.R., Institutul de Criminalistică, Serviciul de Biocriminalistică, filele 213-217, vol. II; raport de expertiză medico legală examen A.D.N. din 2010, filele 218-223, vol. II; procese-verbale de prezentarea materialului de urmărire penală, filele 154-155, vol. III.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sectia a II-a penală, sub nr. 4249401/3/09.2010.
La termenul din data de 29 noiembrie 2010, cu respectarea disp. art. 323 C. proc. pen. anterior s-a procedat la audierea inculpaţilor M.F.D. (filele 31-32 d I.) şi G.F.N. (fillele 33-35 d.l), declaraţiile acestora fiind consemnate separat în procese-verbale si ataşate la dosarul cauzei.
În vederea aflării adevărului şi respectării principiului oralităţii, nemijlocirii si contradictorialităţii s-a procedat la audierea martorilor: P.T. (filele 45-46); M.C. (filele 99), M.R.G. (filele 100), G.Ş. (filele 101); D.C.A. ( filele 131); D.M.A. (filele 132); M.C.I. (filele 133); R.G. (filele 156); L.G. (filele 157); D.Ş. (filele 181), P.A.G. (filele 182).
La termenul de judecată din data de 21 martie 2011 s-a procedat la audierea părţii vătămate F.D. (filele 129-130) cererea părţii vătămate de constituire ca parte civilă în prezenta cauză fiind respinsă de Tribunal în baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 24 C. proc. pen., ca tardiv formulată pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii ce poară data de mai sus (filele 137-139).
La solicitarea inculpaţilor, în vederea aflării adevărului sub toate aspectele, Tribunalul a încuviinţat acestora efectuarea testului poligraf de detectare a comportamentului simulat, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 10 iunie 2011 conţinând rezultatul acestui test fiind primit la dosar la data de 14 iunie 2011.
Analizând conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut următoarele:
În seara de 16 martie 2010, inculpatul M.F.D., zis "F." împreună cu inculpatul G.F.N., zis Ş. s-au hotărât să sustragă bunuri din locuinţa lui F.D., zis "B.," acesta făcând parte din cercul lor de prieteni şi de cunoştinţe. Pentru a se asigura că nu este nimeni la locuinţa respectivă, inculpatul M.F.D., zis "F." l-a contactat telefonic, pe acesta, la ora 18.40, întrebându-l dacă cunoaşte pe cineva interesat să cumpere nişte jante auto, pe care le are de la un prieten. Fiul victimei i-a răspuns că nu se află acasă, nu are timp şi că are treabă. în aceste condiţii, inculpaţii au pătruns în imobilul situat în Municipiul Bucureşti, sector 2, aparţinând numitei P.L.V., mama lui F.D., înjurai orei 1900, prin escaladarea gardului împrejmuitor, apoi în locuinţă, pe o uşă ce nu era asigurată şi care făcea accesul la bucătăria, aflată la demisolul clădirii. Inculpaţii s-au descălţat la uşa bucătăriei, la o cămară, pentru a nu face zgomot şi şi-au pus mănuşi chirurgicale, pentru a nu lăsa urme. Astfel, aceştia au pătruns în locuinţă şi au luat o unitate centrală de calculator dintr-o cameră, de la parterul locuinţei, pe care au lăsat-o la bucătărie în locul unde s-au descălţat. La un moment dat, dintr-o cameră de la parterul locuinţei, a ieşit victima P.L.V., care a coborât la bucătărie, pe scările interioare, constatând că acolo erau două perechi de mcălţăminte, tip sport (adidaşi) necunoscute, o unitate de calculator şi lipsea o toporişca de pe un raft. Acest fapt a determinat-o să-1 contacteze telefonic pe fiul său F.D., spunându-i despre această situaţie.
Acesta i-a răspuns că nu ştie nimic despre cele relatate, că el nu se află la locuinţă, dar să-1 aştepte că va reveni urgent la locuinţă, după care victima a urcat scările interioare către parter. Aici i-a surprins pe inculpaţi, care au lovit-o, în zona capului, în mod repetat, dar şi a corpului, cu o toporişca luată din bucătărie şi alte obiecte contondente, provocându-i leziuni, ce au cauzat decesul survenit după scurt timp la S.C.U. Bucureşti (ora 2120).
Inculpaţii s-au speriat şi au părăsit locuinţa în grabă, în mod succesiv. Astfel, iniţial, a ieşit din locuinţa victimei inculpatul M.F.D. zis "F.", fiind desculţ, mcălţămintea rămânând la cămară. Acesta avea asupra sa o unitate centrală de calculator, pe care a abandonat-o, însă, în apropierea gardului împrejmuitor, în curtea locuinţei, întrucât s-a speriat de către mai mulţi muncitori, ce efectuau unele lucrări de construcţii la acoperişul unui imobil vecin. La scurt timp, a părăsit locuinţa respectivă şi celălalt inculpat, având asupra sa încălţămintea celuilalt inculpat şi o toporişca, pe care a abandonat-o, într-un loc necunoscut, alături de mănuşi.
Inculpaţii au ajuns la hotărârea de a suprima viaţa victimei, fiindu-le teamă că aceasta va spune cuiva despre activitatea infracţională întrucât i-a recunoscut, fiind surprinşi în locuinţă în timp ce sustrăgeau bunuri şi astfel se vor descoperi faptele respective. Intenţia de a ucide este manifestată şi prin continuarea atacului asupra victimei până când s-au convins de moartea ei.
Cei doi inculpaţi s-au întâlnit, ulterior, în aceeaşi seară, în zona Pieţei l. din Bucureşti, ocazie cu care inculpatul G.F.N. a avut o atitudine violentă faţă de celălalt inculpat, reproşându-i că nu a luat unitatea de calculator. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul G.F.N. i-a dat adidaşii celuilalt inculpat, după care au mers în diferite locaţii, unde puteau fi văzuţi, pentru a-şi constitui alibiuri. Ajungând în zona Pieţei M. din Bucureşti, inculpatul G.F.N. i-a restituit celuilalt inculpat o geacă de culoare neagră, ce-o avusese asupra sa, întrucât îi aparţinea acestuia. Inculpatul M.F.D. îi împrumutase celuilalt inculpat geaca respectivă, înainte de a intra în locuinţa victimei, pentru a nu putea fi descoperit cu uşurinţă, întrucât purta haine deschise la culoare.
Referitor la iniţiatorul rezoluţiunii infracţionale vizând sustragerea de bunuri din locuinţa lui F.D., fiecare din cei doi inculpaţi, în dorinţa circumstanţierii propriei contribuţii, a afirmat că propunerea având ca obiect comiterea faptei penale a aparţinut celuilalt.
Astfel, fiind audiat de către instanţă, inculpatul M.F.D. a declarat că în data de 16 martie 2010, împreună cu martorul P.T., l-au întâlnit pe coinculpatul G.F.N. în cazinoul A. din Piaţa I. şi întrucât acesta din urmă pierduse toţi banii pe care-i avea la jocurile de noroc, le-a propus să meargă la locuinţa părţii vătămate F.D. pentru a sustrage bani din locuinţă, martorul nefiind de acord, motiv pentru care acesta a plecat la locuinţa sa; întrucât inculpatul M.F.D. pierduse la rândul său bani la jocurile de noroc a acceptat propunerea, au cumpărat de la farmacie două perechi de mănuşi chirurgicale si la cererea coinculpatului G.F.N. i-a dat acestuia geaca sa de culoare neagră, „motivat de faptul că acesta avea un tricou de culoare albă care ar fi atras atenţia".
La rândul său, inculpatul G.F.N. a declarat în faţa instanţei că, în ziua de 16 martie 2010, aflându-se la cazinoul A. l-a întâlnit pe coinculpatul M. care a intrat în cazinoul menţionat însoţit de martorul P.T. şi că, inculpatul M.F.D., care pătrunsese anterior, fără drept, în locuinţa părţii vătămate F.D. şi avea cunoştinţă de faptul că în imobilul acesteia se aflau sume de bani, a avansat propunerea de pătrundere în locuinţă în scopul sustragerii de bani, cei doi achiziţionând două perechi de mănuşi chirurgicale „ pentru a nu lăsa amprente".
Susţinerile inculpatului G.F. privitoare la aspectul susmenţionat (iniţiatorul planului infracţional) sunt infirmate însă de partea vătămată F.D. care audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, a declarat că niciunul din cei doi inculpaţi nu a pătruns anterior datei de 16. 03. 2010 în locuinţa sa, că aceştia nu-i sunt prieteni ci doar cunoştinţe din cartier si care nici nu a reclamat faptul că anterior zilei de 16 martie 2010, vreo persoană ar fi sustras din locuinţa sa bani sau bunuri.
Martorul P.T.A. zis „ U." a declarat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, faptul că în data de 16 martie 2010, în jurul orei 17.00, împreună cu inculpatul M.F.D., zis "F." au mers într-o sală de jocuri la M.D., acolo unde s-au întâlnit cu celălalt inculpat G.F.N., zis Ş. care i-a spus lui F. că a pierdut o sumă de bani, şi anume un salariu la jocuri. Atunci a jucat şi F., ocazie cu care şi acesta a pierdut o anumită sumă de bani. Atunci F. l-a chemat mai aproape pe Ş. şi i-a zis despre o combinaţie, dar nu ştia despre ce era vorba. F. mai avea 5 lei în buzunar şi i-a zis să ia repede de la o farmacie nişte mănuşi, iar Ş. în scurt timp a mers la o farmacie ca să ia mănuşile. Nu i-a întrebat despre ce combinaţie este vorba şi despre mănuşi, întrucât acesta fusese marginalizat, iar inculpaţii se fereau de el. Au mers, împreună, la o agenţie loto după care acesta s-a despărţit de inculpaţi. Ulterior, înjurai orei 1900 l-a contactat telefonic pe M.C. zis "O.," cu care s-a înţeles să se întâlnească în Piaţa I. din Bucureşti. În drum spre locul respectiv s-a întâlnit, întâmplător, cu inculpatul G.F.N., zis "Ş., care a întrebat despre F., dacă l-a văzut pe acesta. I-a răspuns că nu ştie şi l-a întrebat unde se duce, că el îl aşteaptă pe O. şi i-a propus să rămână acolo să-l aştepte împreună pe acesta. Ş. nu a fost de acord, spunându-i să-. lase în pace. În acel moment l-a contactat telefonic F., dar telefonul s-a închis. Atunci Ş. i-a cerut să-l sune, ocazie cu care a fost de acord, dar F. avea telefonul închis. După câteva momente F. l-a sunat şi l-a întrebat dacă Ş. este cu el. El i-a răspuns că Ş. se află cu el într-un gang din Piaţa l., iar după circa 5 minute a venit şi el acolo. A observat că Ş. avea geaca lui F. pe el, iar acesta din urmă, era desculţ. Aceştia s-au îndepărtat de el, purtând unele discuţii însă erau agitaţi. Văzând aceasta a plecat din locul respectiv, întâlnindu-se cu O., în jurul orei 1920 cu care a plecat. Ulterior, în aceeaşi seară, l-a contactat telefonic pe Ş., la insistenţele lui O., pentru a se întâlni cu acesta. Ş. i-a răspuns că se află împreună cu F. în zona P, din Bucureşti, stabilindu-se un loc de mtâlnire în zona V.L. După circa 20 de minute aceştia s-au întâlnit la locul stabilit. La un moment dat Ş. a părăsit locul respectiv, după care şi O., rămânând acolo F. împreună cu el. Atunci F. i-a povestit că Ş. a omorât-o pe mama lui B., că în casă a intrat acesta, el fiind jos, iar Ş. era la etaj. Atunci a văzut-o pe mama lui B. şi i-a făcut semn să coboare de la camera de la etaj. Ş. a dispărut de la fereastra camerei respective, după care a auzit nişte ţipete şi a fugit. Acesta i-a mai povestit că, ulterior, F. s-a întâlnit cu Ş., care i-a spus că a prins-o pe mama lui B. într-un hol, unde a lovit-o cu un topor în cap şi la coaste, după care a plecat dar s-a reîntors şi a mai lovit-o pe aceasta, fără a preciza cu ce anume. S-a despărţit de F., după care în jurul orei 22° a aflat de la un prieten M.C.I. zis "S." că au intrat unii în casa lui B. şi au omorât-o pe mama acestuia, filele 142-150, vol. II.
Din declaraţiile numitului F.D., fiul victimei, rezultă că în data de 16 martie 2010 se afla la locuinţa sa, unde locuieşte împreună cu mama sa P.L.V. în jurul orei 17.30 acesta a părăsit locuinţa respectivă pentru a se întâlni cu prietenul său M.R.G., într-un parc din zona V.L. Când a plecat de acasă a lăsat-o pe mama sa, dormind într-o cameră. Au stat de vorbă în parcul respectiv până în jurul orei 18.40 când a fost contactat de către inculpatul M.F.D., zis "F." dar de pe un număr de telefon despre care ştia că-i aparţine celuilalt inculpat. Acesta l-a întrebat că ce face, iar el i-a răspuns că este cu R. la o bere afară. Acesta l-a întrebat dacă a reuşit să-i găsească cumpărător pentru ca are 4 jante auto de vânzare, pentru suma de 800 lei. După ce a terminat convorbirea, în scurt timp, acesta l-a sunat pe F. pe numărul lui de telefon pe care-l ştia, dar telefonul era închis, după care l-a contactat pe numărul de telefon cu care avusese convorbirea respectivă, dar nu a răspuns.
în jurul orei 1906 a fost sunat de mama sa, care i-a spus că se află în bucătărie, unde la cămară a găsit două perechi de pantofi tip sport ce erau uzaţi şi nu păreau a fi ai săi şi unitatea centrală de la calculatorul din camera de zi. Mama sa i-a mai spus că de pe un raft din bucătărie aflat la vedere lipseşte una din cele 2 toporişte, pe care le folosea la spartul oaselor, iar uşa ce permite accesul în subsol era deschisă. De asemenea, acesta l-a întrebat dacă ştie ceva de toate aceste lucruri, iar el i-a spus că nu ştie nimic însă i-a cerut să-l aştepte că va veni urgent acasă. împreună cu prietenul său au plecat către locuinţa respectivă, unde au ajuns în jurul orei 19-1920 găsind încuiată poarta de acces în locuinţă, dar şi uşa principală de acces în locuinţă. A încercat să o deschidă cu cheia sa însă nu a reuşit. Astfel, împreună cu prietenul său au mers la uşa ce permite accesul în subsol, pe care a găsit-o larg deschisă pe unde au pătruns în cămară, însă nu a observat cele două perechi de mcălţăminte străine şi nici unitatea centrală de calculator, după care au pătruns în bucătărie, unde lumina era aprinsă. A luat un cuţit şi a urcat la etaj pentru a căuta persoanele respective. La etaj, într-o cameră unde erau depozitate diverse obiecte a constatat că ferestrele erau larg deschise. Au căutat la parter, în camera mamei sale însă nu au găsit-o, după care au căutat în toate încăperile de la parter. Au ajuns în holul de la intrarea principală, ocazie cu care au constatat că mama sa se afla căzută, la aproximativ jumătate de metru de uşa principală pe pardoseală cu capul în jos şi cu picioarele orientate oblic către uşă. Aceasta avea sânge în partea stângă a capului şi se afla în stare de inconştienţă. Atunci a sunat la numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112 şi a solicitat o ambulanţă.
Victima a fost transportată la S.C.U. Bucureşti, după ce, în prealabil, echipajul de pe ambulanţă făcuse câteva manevre de resuscitare. A mers şi el la spital, unde i s-a comunicat că mama sa este în stop cardio-respirator şi se încearcă resuscitarea ei. Mai târziu i s-a spus că mama sa a decedat. Acesta a mai declarat că un suspect în opinia sa ar putea fi M.F. zis "F." care ştia unde locuieşte deşi nu intrase în casă decât în curte, iar acesta împreună cu Ş. şi Sori au furat cu două săptămâni în urmă componente de calculator de la un prieten comun C.R.F.. Acesta a mai declarat că în perioada noiembrie 2009-ianuarie 2010 numitul C.R.F. şi-a parcat scuterul în garajul din curtea locuinţei sale, iar de fiecare dată acesta era însoţit de către F.. I-a văzut de două ori, dar uneori, aceştia veneau şi în lipsa sa, parcând scuterul în garajul respectiv.
Pe data de 17 martie 2010 inculpatul G.F.N., zis Ş., cu care a fost coleg de şcoală până în clasa a II-a, l-a contactat telefonic de câteva ori, întrebându-l ce face şi ce s-a întâmplat, insistând să se întâlnească cu acesta pentru a purta unele discuţii. Acesta i-a răspuns că are treabă şi că-l va suna ulterior. După scurt timp l-a contactat telefonic de pe acelaşi număr de telefon şi celălalt inculpat, care i-a zis acelaşi lucru, după care acesta a insistat, sunându-l din nou, dar i-a răspuns acestuia că atunci când ajunge în cartier îl va suna, însă nu l-a mai sunat.
De asemenea, acesta a mai precizat toporişca care lipsea din bucătărie avea coada confecţionată din plastic, curbată, de culoare portocalie cu mâner negru, iar tăiuşul era confecţionat din metal, filele 151-159, vol. II.
Din declaraţia numitului G.Ş. rezultă că în seara de 16 martie 2010 înjurai orei 19.30 a fost contactat telefonic de către M.R.G., zis "l." care i-a spus să vină la locuinţa lui F.D., zis B., un prieten comun, pentru că mama acestuia e in casă într-o baltă de sânge. I-a spus acestuia că nu poate pleca de la serviciu, în acel moment, ocazie cu care l-a sfătuit să sune la poliţie şi la ambulanţă. In continuarea declaraţiei acesta mai precizează că a ajuns acolo înjurai orei 21.30-21.40. I-a găsit pe lanţu şi pe B. în faţa aleii locuinţei respective, acolo unde se mai aflau şi alte persoane. La un moment dat, în jurul orei 22.30 l-a văzut, în apropierea locuinţei victimei pe un tânăr, pe care-l ştia că se numeşte F. Acesta avea un hanorac cu glugă trasă pe cap şi mergea grăbit, uitându-se spre locul unde se afla şi anume aproape de aleea locuinţei victimei. Ştiind că acesta se ocupa cu furturi din locuinţe, l-a strigat să stea pe loc, ca să vorbească cu acesta. Acesta a grăbit pasul, motiv pentru care a alergat după acesta şi l-a prins. L-a întrebat că "omorâţi omul pentru 2 milioane?" iar acesta i-a replicat, întrebându-l, că "ce s-a întâmplat?" după care i-a răspuns că "masa lui B. este moartă" în acest moment F. a părut surprins, întrebând, că "e moartă?. După aceasta, l-a luat pe F. şi l-a dus la unul dintre poliţiştii aflaţi la faţa locului, considerând că are o implicare în evenimentul respectiv. Ştia că acesta acţiona la săvârşirea faptelor împreună cu Ş. şi încă o persoană pe care nu o cunoaşte, filele 160-162, vol. II. Ulterior i-a recunoscut, după planşa foto prezentată pe cei doi inculpaţi, fii. 163-170, vol. II.
Inculpatul M.F.D. zis "F." a declarat, iniţial, că a fost împreună cu celălalt inculpat în locuinţa victimei, în seara de 16 martie 2010, în jurul orei 1900 pentru a sustrage bunuri, şi sesizând prezenţa victimei care tocmai intrase în locuinţă l-a atenţionat pe celălalt inculpat despre aceasta. Astfel, a ieşit de la bucătărie desculţ şi a mers în spatele casei acolo unde se afla celălalt inculpat la o cameră de la etajul clădirii, cerându-i să sară de acolo. A revenit la subsol constatând că uşa pe care intrase era închisă, însă el o lăsase deschisă. Atunci şi-a dat seama că uşa o închisese mama lui D. care coborâse la bucătăria aflată la subsolul clădirii. Atunci a luat unitatea de calculator pe care celălalt inculpat i-a adus-o la bucătărie cu care a mers în spatele casei, în curtea imobilului şi fiind observat de către doi muncitori, ce erau sus pe o clădire alăturată, a abandonat unitatea în apropierea gardului împrejmuitor, fugind în afara curţii, prin escaladarea gardul împrejmuitor. La un moment dat, a auzit două ţipete puternice de femeie, considerând că mama lui D. îl găsise, şi astfel acesta a lovit-o. în aceeaşi seară s-a întâlnit cu inculpatul G.F.N., zis Ş.", acesta reproşându-i că nu a luat unitatea de calculator şi că a omorât-o pe victimă cu circa 6-7 lovituri de topor, cu muchia, în cap şi la coaste, întrucât victima l-a văzut şi putea să-l recunoască, filele 41-54, vol. II.
La rândul său, inculpatul G.F.N., zis Ş., a precizat în declaraţiile iniţiale că împreună cu celălalt inculpat au intrat în locuinţa victimei la data respectivă, amândoi s-au descălţat şi şi-au pus mănuşi chirurgicale, pentru a nu lăsa urme, în vederea sustragerii de bunuri. Acesta declară că a sesizat că este cineva în casă, ocazie cu care celălalt inculpat a mers în locul unde se afla victima. A mai precizat că nu a lovit-o pe aceasta, s-a speriat şi a fugit, rămânând în locuinţa respectivă celălalt inculpat, căruia i-a luat şi adidaşii când a părăsit locuinţa. în acel moment unitatea centrală de calculator nu se mai afla în locul respectiv. Nu a văzut-o pe victimă, filele 1.4-10, vol. II.
Ulterior, prin declaraţia dată la 05 mai 2010 inculpatul G.F.N., zis "Ş. a precizat că fiind în bucătăria locuinţei victimei, în împrejurarea menţionată, la un moment dat, celălalt inculpat a luat o toporişca de pe o măsuţă, a urcat scările la parter, iar după circa 5 minute a revenit cu unitatea de calculator, pe care a pus-o în locul unde se descălţase. Au mers împreună la parterul locuinţei, iar F. i-a cerut să coboare şi să se descalţe, după care s-a descălţat în acelaşi loc unde se descălţase F., acolo unde era şi unitatea centrală de calculator. A revenit la parterul locuinţei moment în care 1-a aşteptat pe F., care intrase prin camerele aflate la parter. Atunci şi-a dat seama că este posibil ca cineva să se afle acasă întrucât o uşă de la o cameră era întredeschisă, se vedea o lumină de la un televizor şi se auzea sonorul puţin. După circa un minut acesta a revenit şi i-a cerut să urce în pod pentru a căuta o sacoşă ca să bage unitatea de calculator. Acesta a deschis geamurile de la camera respectivă, cerându-i să nu mai caute că a găsit el ceva. I-a spus să sară pe geam afară dacă se întâmplă ceva. Atunci F. i-a spus că se duce după monitor şi a coborât scările la parter. După circa un minut, aflându-se în dreptul uşii unei camere din podul locuinţei a văzut-o pe victimă, coborând scările către bucătărie acolo unde a aprins becul a vorbit la telefon cu fiul său D., spunându-i dacă se află acasă că a găsit două perechi de adidaşi străine şi o unitate de calculator, că e cineva în casă, după care a închis telefonul, a stins becul şi a urcat scările către parterul locuinţei. Se auzeau şi treptele scărilor. S-a retras în camera respectivă şi a aşteptat să urce, după care a coborât primele trepte mai repede. Atunci când a văzut femeia respectivă a intrat în panică. Era speriat şi a coborât scările şi a fugit. A intrat în bucătărie, s-a încălţat şi a luat şi adidaşii lui F. Unitatea de calculator nu se mai afla în locul respectiv iar F. se mai afla în locuinţa respectivă. A părăsit locuinţa prin locul unde intrase, a sărit gardul împrejmuitor spre o parcare. A aruncat mănuşile la un gang lângă o staţie de metrou. Ulterior, s-a întâlnit cu P.T.A., care primise un telefon de la F. Atunci a cerut să vorbească şi el cu acesta ca să-i dea adidaşii. S-a întâlnit cu F. într-un gang şi i-a dat adidaşii, pe care-i ascunsese acolo, întrebându-l, totodată, dacă a luat ceva. Acesta i-a răspuns că nu a luat nimic, că nu a avut timp.In acest moment P.T.A. nu se mai afla acolo. A mers cu F. în Piaţa M. acolo unde i-a restituit şi geaca, fii. 11-14, vol. II. Acesta a mai precizat că pe F.D. îl cunoştea din copilărie, dar nu a intrat în locuinţa acestuia niciodată înainte de această faptă, menţionând că "mai umbla cu D., mergea cu el la sală."
La data de 11 mai 2010 a fost audiat inculpatul M.F.D. zis "F.", care a declarat că-şi menţine declaraţiile date în această cauză, făcând unele completări, în sensul că celălalt inculpat a avut iniţiativa furtului întrucât pierduse la jocuri de noroc suma de 350 lei în ziua respectivă şi era disperat să o recupereze, întrucât îl dădea afară din casă mama sa, ocazie cu care a cumpărat de la o farmacie două perechi de mănuşi chirurgicale pentru a le folosi la săvârşirea faptei ca să nu lase vreo urmă. Crede că celălalt inculpat a lovit victima cu toporul întrucât după ce a fugit de la locuinţa respectivă întrucât a auzit două ţipete din imobil, acolo unde rămăsese celălalt inculpat, aşa cum a precizat în declaraţiile anterioare şi că,. ulterior, s-a întâlnit după circa 20-30 minute, în seara de 16 martie 2010, înjurai orei 19.30 -19.40, cu celălalt inculpat care a avut o atitudine violentă faţă. de el, după care i-a povestit că în faţa uşii de la intrare într-o cameră din pod a văzut victima, care a coborât la demisol la bucătărie, iar când a revenit la parter aceasta l-a văzut pe Ş. pe scări, în timp ce acesta a coborât scările şi l-a întrebat ce face acolo, iar acesta i-a răspuns că nu ştie. Văzând că are înmâna o toporişca, victima s-a speriat şi a fugit către ieşirea din locuinţă, dar a lovit-o de două ori cu toporişca în cap. Victima nu a căzut însă a prins-o, a pus-o jos şi a mai lovit-o de câteva ori în cap cu toporişca, iar coada de la topor s-a rupt. Acesta a mai menţionat că mănuşa dreaptă s-a rupt la degetul arătător a lui Ş., acesta fugind după care a aruncat mănuşile şi toporişca într-un canal. Ulterior, Ş. l-a ameninţat, fiind în cadrul Penitenciarului Spital Bucureşti Jilava, că-l va bate, că .-a băgat la puşcărie şi că dacă nu zicea nimic nu se ştia. De asemenea, Ş. i-a zis că va recunoaşte că a lovit victima cu toporul dar să recunoască şi el că a fost acolo şi a ţinut victima în timp ce el o lovea, filele 55-58, vol. II.
Aceeaşi poziţie procesuală au avut-o inculpaţii si cu prilejul formulării declaraţiilor în faţa instanţei, fiecare acuzându-l pe celălalt de suprimarea vieţii victimei P.L.V. (poziţie pe care inculpaţii au adoptat-o, astfel cum am arătat anterior, şi la momentul la care a fost pus în discuţie aspectul legat de „ iniţiatorul" planului infracţional)''fiind evidentă dorinţa fiecăruia dintre cei doi de a nu-şi asuma responsabilitatea pentru fapta ce a condus la decesul victimei (fapta mai gravă).
Din coroborarea declaraţiilor celor doi inculpaţi, a declaraţiilor date de martorul P.T., partea vătămată F.D., martorilor D.C.A. („am aflat de la fratele meu D.M. că a văzut nişte siluete care au sărit gardul ieşind din imobilul părţii vătămate" nişte siluete care părăseau prin escaladare gardul împrejmuitor al părţii vătămate" - filele 131 d.i.), D.M.A. („în jurul orei 18.30-19.00 am văzut în curtea locuinţei părţii vătămate o persoană care venea dinspre partea dreaptă a imobilului apropiindu-se de gard, persoana aflându-se în interiorul curţii. când s-a îndreptat spre colţul locuinţei părţii vătămate, această persoană a dispărut din raza mea vizuală după care la aproximativ 30 de secunde, dinspre partea stângă a locuinţei am văzut o persoană însă nu pot să spun dacă era aceeaşi persoană, care a alergat către gardul împrejmuitor şi a sărit în afara curţii-fii 132 d.i.), Tribunalul reţine că pentru desfăşurarea planului infracţional conceput de cei doi inculpaţi, după ce au pătruns în incinta imobilului părţii vătămate unde se afla victima (împrejurare pe care aceştia nu o cunoşteau însă au acceptat producerea acesteia câtă vreme aveau cunoştinţă de faptul că F.D. locuieşte cu mama sa - cei trei cunoscându-se din cartier astfel cum aceştia au declarat-iar verificarea telefonică realizată anterior momentului pătrunderii în locuinţă i-a asigurat doar de faptul că partea vătămată nu se află în imobil nu şi victima), fiind surprinşi de victimă după identificarea valorilor pe care doreau să le sustragă (o unitate centrală de calculator) şi în dorinţa de a nu fi dezvăluită activitatea lor infracţională au atacat victima suprimându-i viaţa; în sensul reţinerii acceptării de către cei doi a posibilităţii de a fi surprinşi în timpul comiterii faptei de furt si intenţiei acestora de a „ înlătura" persoana ce i-ar putea surprinde Tribunalul reţine si împrejurarea de fapt ce rezultă din declaraţiile ambilor inculpaţi constând în „ înarmarea „ unuia dintre aceştia cu o toporişca aflată în chiar imobilul victimei, imediat după ce au pătruns în interiorul locuinţei: „imediat ce am pătruns în interiorul locuinţei G. a luat un topor aflat pe o vitrină" declară inculpatul M.F.D. iar „replica" inculpatului G.F.N. vine imediat în sensul „l-am văzut pe inculpatul M. când a luat un obiect din interiorul locuinţei, era ceva mare dar nu ştiu ce era" (filele 31-35 di.).
Prin urmare, cei doi inculpaţi s-au pregătit nu doar pentru a sustrage bunuri ci şi pentru a interveni în ipoteza în care sunt surprinşi (lucru care din nefericire s-a întâmplat cu consecinţele arătate) și a înlătura orice posibilă prezenţă care i-ar putea identifica, ambii inculpaţi acceptând acest lucru.
Reţinând faptele inculpatului G.F.N. în dovedirea împrejurăilor susmenţionate, Tribunalul a avut în vedere descrierea făcută de acesta referitoare la derularea activităţii infracţionale pătrunderii în imobil, acesta arătând că, după ce inculpatul M. ar fi luat toporişca, acesta a urcat la etaj de unde a revenit cu o unitate de calculator fără însă a putea să explice cum putea să ţină M. toporul câtă vreme avea mâinile ocupate cu bunul sustras.
Prin urmare, inculpatul G.F.N. este cel care a lovit victima cu toporişca producându-i leziuni ce au condus la decesul acestei faptă ce s-a produs în prezenţa şi cu contribuţia a coinculpatului M.F.D. ambii inculpaţi îndepărtându-se de la locul faptei, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor D.M.A. şi D.C.A. la un interval de timp foarte scurt, (câteva secunde) unul după celălalt.
Tribunalul a înlăturat ca nesinceră si dată pro causa declaraţia martorului L.G. care susţine că inculpatul M.F. i-ar fi spus acestuia în data de 16 martie 2010, că în acea zi el împreună cu G.F. au pătruns în imobilul părţii vătămate si că inculpatul G. l-ar fi abandonat în interiorul locuinţei, „invitându-l" să nu depună mărturie în prezenta cauză, cu motivarea că pe de o parte, declaraţia martorului nu a fost confirmată de martorul P.A. despre care acesta a afirmat că ar fi auzit discuţia si, pe de altă parte, faţă de faptul că martorul se contrazice ; astfel, în încercarea evidentă de a-l disculpa pe inculpatul G.F. privitor la fapta de omor, acesta susţine că nu a discutat cu acest inculpat deşi, anterior declarase că inculpatul G.F. i-a cerut ca în ipoteza în care are cunoştinţă de aspecte legate de cele petrecute în data de 16 martie 2010 (de unde putea cunoaşte martorul amănunte legate de fapta celor doi inculpaţi şi de unde ştia inculpatul G. că aşa stăteau lucrurile?) să dea declaraţie în faţa instanţei.
Faptul că şi inculpatul M.F. a contribuit, de maniera anterior descrisă, la suprimarea vieţii victimei rezultă si din declaraţia martorului G.Ş. (fila 101 d.i.) care a arătat în cursul cercetării judecătoreşti că, în data de 16 martie 2010, in timp ce se afla la locuinţa părţii vătămate, loc in care organele de urmărire penală efectuau cercetări, l-a văzut în apropiere pe inculpatul M. („pe care iniţial nu l-am recunoscut, acesta având o glugă pe cap", fila 101 d.i.) si admonestându-l cu vorbele „ nu sunteţi sănătoşi, omorâţi omul pentru două milioane", acesta a răspuns „ a murit?!" răspuns ce conduce la concluzia că lovirea victimei nu îi era străină însă nu avea cunoştinţă de rezultatul final produs (suprimarea vieţii acesteia).
Atât în literatura de specialitate (V. Dongoroz ş.a. în lucrarea "Explicaţii teoretice ale C. pen. român," vol. I, pag. 192) cât şi în practica judiciară (Decizia cu nr. 340 din 18 ianuarie 1971 a secţ. pen. a Trib. Supr. Publicată în Rud. nr. 12/1971, pag. 155 şi Decizia cu nr. 1278 a aceleiaşi instanţe publicată în R.R.D. nr. 11/1976, pag. 64) s-a statuat că se consideră ca fiind coautor participantul care a contribuit în mod nemijlocit la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, chiar dacă contribuţia sa a servit indirect la efectuarea ilicite care formează elementul material al faptei (exemplu cel care a ţinut de mâini pe victimă în timpul ce un altul n cauza acesteia vătămări corporale) fiindcă in desfăşurarea cauzalităţii fizice prin realizează acţiunea ilicită sunt considerate nemijlocite nu numai contribuţiile care înfăptuiesc acţiunea, ci şi contribuţiile care servesc la înlăturarea, exstenţei pe care o întâmpină contribuţiile creatoare.
Aşadar, după, cum a arătat inculpaţii au participat material la aceste la un plan neutru desfăşurarea planului infracţional conceput după ce au pătruns în locuinţa victimei au acţionat la atacarea acesteia şi la identificarea valorilor, aportul ambilor fiind esenţial în realizarea-până la capăt a infracţiunilor.
În cauză s-au efectuat acte procedurale privind reconstituirea faptei, ocazie cu care fiecare inculpat, în mod separat, a arătat modul în care a trecut la comiterea faptelor, filele 19-39, 59-62, vol. II.
În cauză s-a folosit un câine de urmă care-â urmat unele trasee pe care inculpaţii le-au indicat, când au pătruns în curtea locuinţe apoi in locuinţă, respectiv unele trasee indicate de inculpaţi când au părăsit curtea locuinţei' respective, fii. 14, vol. I.
Din raportul medico-legal de necropsie din 2010 rezultă că moartea numitei P.L.V. a fost violentă. Moartea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu multiple plăgi ale scalpului şi fractură craniană multieschiloasă.
- La examenul necropsie s-au mai constatat echimoze faciale, plagă confuză pavilion auricular stâng, hematoame epicraniene, plagă confuza deget IV mâna dreaptă cu strivire falanga unghială, echimoză cervicală posterioară, echimoze scapulax şi subscapular stânga corespunzător unor fracturi costale de arc posterior (C7-C10 7 paravertebral stânga) şi infiltrat hemoragie în hilul splenic. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur, strivire deget IV mâna dreaptă falangă unghială şi posibil prin lovire cu corp tăietor-despicător cu margine rotunjită.
Leziunile pot data din 16 martie 2010.între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei AB şi nu conţine alcool etilic. Probele biologice recoltate de la nivel anal şi vaginal nu au relevat prezenţa de spermă, spermatozoizi. Decesul poartă data din 16 martie 2010, filele 109-112, vol. II.
Examenul biocrimininalistic a obiectelor găsite cu ocazia cercetării la faţa locului, în incinta locuinţei victimei, care prezentau urme materie de culoare brun-roşcat, cu aspect biologic, a evidenţiat că acestea sunt urme de sânge uman, care aparţin grupei sanguine ABIV, adică grupa sanguină a victimei (raportul de expertiză din 2010, întocmit de către I.G.P.R., Institutul de Criminalistică, Serviciul de Biocriminalistică, filele 213-217, vol. II.
În cauză s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2010, din care rezultă că M.F.D. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip antisocial (F60.2). Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, filele 207-209, vol. II.
De asemenea, s-a întocmit şi raportul de expertiză medico-egală psihiatrică din 2010, din care rezultă că G.F.N. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip disocial (F60.2). Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, filele 210-212, vol. II.
În drept,
S-a constatat că faptele inculpaţilor G.F.N. şi M.F.D. de a .pătrunde, fără drept în locuinţa victimei P.L.V. în scopul sustragerii de bunuri din locuinţă, ocazie cu care fiind surprinşi de victimă au lovit-o pe aceasta (inculpatul G.F.N. utilizând toporişca luată din chiar imobilul în care se aflau) producându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia realizează elementele.de conţinut constitutiv ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior, tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) C. pen. anterior si violare de domiciliu prev.de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior pentru care s-a dispus condamnarea acestora.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, Tribunalul a reţinut în sarcina fiecărui inculpat săvârşirea în concurs a infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. anterior si tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. anterior în raport de Decizia nr. 31/2007( M. Of. nr. 772 din 14 noiembrie 2007) prin care înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţiile unite, urmare admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie cu privire la plicarea dispoziţiilor art. 211 rap. la art. 192 C. pen. anterior, a decis că, fapta de pătrundere, în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţe ale acesteia urmată de săvârşirea unei tâlhării constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 C. pen. anterior şi infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. anterior.
Instanţa, reţinând în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpaţi săvârşirea mfracţiunii de tâlhărie (constând în furt urmat de întrebuinţarea de violenţe pentru păstrarea bunului furat, înlăturarea urmelor infracţiunii pentru ca făptuitorii să-şi asigure scăparea), a reţut şi circumstanţa agravantă prev.de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. anterior determinat de faptul că, în raport de data comiterii faptei: luna martie, ora consumării ixrfracţiunii, săvârşirea acesteia s-a realizat în timpul nopţii, săvârşirea tâlhăriei în această ambianţă fiind întotdeauna mai gravă, potrivit aprecierii legiuitorului, indiferent dacă a fost întuneric sau lumină artificială la locul săvârşirii faptei şi indiferent dacă făptuitorul s-a folosit sau nu de o anumită condiţie prielnică creată de timpul nopţii.
De asemenea, în raport de faptul că la comiterea faptei au participat două persoane a fost reţinută si agravanta prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. a) C. pen. anterior precum si cea menţionată de lit. c) C. pen. anterior determinat, aşa cum am arătat mai sus, de săvârşirea faptei într-o locuinţă.
Sub aspectul laturii subiective în cazul infracţiunii de tâlhărie, Tribunalul a reţinut că motivat de faptul că imediat după pătrunderea în locuinţa victimei, inculpatul G.F. s-a înarmat cu o toporişca luată din chiar imobilul în care cei doi au pătruns fără drept, obiect folosit de altfel, în suprimarea vieţii victimei, acesta a acţionat cu intenţie directă prevăzând rezultatul faptei si urmărind producerea acestuia (în ipoteza în care proprietarul bunului sustras - monitorul calculatorului - îi surprinde, lucru care s-a şi întâmplat, inculpatul şi-a propus să folosească obiectul vulnerant pentru a-şi asigura scăparea, a şterge urmele infracţiunii si a păstra bunul sustras) în timp ce coinculpatul M.F.D., deşi a prevăzut rezultatul faptei (acesta l-a văzut pe inculpatul G. când a luat obiectul tăietor şi nu a încercat să-l împiedice) nu l-a urmărit însă a acceptat posibilitatea producerii acestuia, motiv pentru care în ceea ce-l priveşte pe coinculpat va fi reţinută intenţia indirectă.
Cât priveşte infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. anterior s-a reţinut că aceasta constituie o modalitate agravantă a omorului caracterizată prin scop, acela de a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării - în prezenta cauză; infracţiunea subzistând chiar si în ipoteza în care făptuitorul nu a realizat scopul la care se referă textul menţionat.
Întrucât circumstanţa agravantă prev. în art. 176 lit. d) C. pen. anterior constă în exclusivitate în scopul special urmărit de făptuitor - comiterea sau ascunderea (în prezenta cauză) comiterii unei tâlhării sau piraterii - s-a reţinut că un omor se încadrează în disp. art. 176 lit. d) C. pen. anterior ori de câte ori se stabileşte că făptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile săvârşirii sau ascunderii (în speţă) uneia dintre aceste infracţiuni.
Din analiza modului de derularea evenimentelor din data de 16 martie 2010 astfel cum anterior a fost prezentat („înarmarea" inculpatului G. cu obiectul apt să producă decesul unei persoane, acceptul coinculpatului M. care a observat acest lucru, sustragerea bunului de către cei doi inculpaţi, surprinderea acestora de către victimă, aceasta fiind găsită de fiul său F.D. în apropierea uşii de acces în locuinţă încercând probabil, după ce i-a văzut pe cei doi, să părăsească în fugă imobilul, prinderea si suprimarea vieţii acesteia) şi cum rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză, s-a reţinut că omorul a creat în mod obiectiv condiţiile favorabile ascunderii săvârşirii unei tâlhării, inculpaţii având reprezentarea realizării, prin săvârşirea omorului a scopului urmărit.
În ceea ce priveşte calitatea inculpatului M.F.D. de coautor al infracţiunii de omor deosebit de grav, tribunalul a reţinut că în sensul disp. art. 24 C. pen. anterior, pentru a putea fi reţinută participaţia la săvârşirea unei infracţiuni sub forma coautoratului, nu este necesar, sub aspectul laturii subiective, ca fiecare coautor să aibă intenţia de autor unic, condiţia legală fiind îndeplinită în situaţia în care intervenţia fiecărui autor se caracterizează prin conştiinţa că intervenţia sa se completează cu a altuia, constituind astfel, cauza din care rezultă efectul urmărit sau acceptat ca fiind posibil a se produce.
De asemenea, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, actele de executare nu trebuie să fie identice sau simultane, existenţa coautoratului fiind dată de desfăşurarea unor acţiuni aflate într-o unitate indivizibilă.
Astfel, reţinându-se că moartea victimei a fost cauzată de utilizarea obiectului vulnerant (toporişca) folosit de inculpatul G.F. și având în vedere configuraţia mecanismului de producere a leziunilor încercate de victimă, evidenţiate în actele medico-legale, unele dintre acestea nefiind consecinţa utilizării obiectului vulnerant, chiar dacă aceste leziuni (ce nu au fost produse prin lovire cu toporişca) nu sunt tanatogeneratoare, reţinând că ambii inculpaţi au lovit victima, acţiunile acestora aflându-se într-o unitate indivizibilă, Tribunalul a reţinut coautoratul ca formă de participaţie la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior.
Având în vedere considerentele dezvoltate anterior referitoare la încadrarea juridică a faptelor de comiterea cărora se fac vinovaţi inculpaţii, Tribunalul a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul M.F.D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor acestuia din infracţiunile prev.de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. a) și c) C. pen. anterior și art. 192 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. a), g) și i) C. pen. anterior precum și cea schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen. anterior în infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, faptă prev. de art. 211 alin. (1) și (2)1 lit. c) C. pen. anterior.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. anterior, precum şi contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor anterior menţionate, conduita nesinceră a inculpaţilor raportat la fapta de omor fiecare încercând să atribuie celuilalt săvârşirea acestei fapte cu consecinţe nefaste ( suprimarea vieţii unui om) precum si faptul că inculpatul M.F.D. a fost condamnat de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 204 din 02 aprilie 2010, definitivă prin neapelare, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru o faptă comisă de acesta în minorat, fapt ce atrage aplicabilitatea prevederilor art. 85 C. pen. anterior dar si împrejurarea că ambii inculpaţi sunt cercetaţi în altă cauză penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.
S-a făcut în cauză aplicarea disp. art. 65 C. pen. anterior raportat la infracţiunile de omor deosebit de grav si tâlhărie, Tribunalul apreciind, faţă de natura si gravitatea faptei, împrejurările cauzei, că această pedeapsă este necesară şi a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior în raport de Decizia nr.74/2007 (M. Of. nr. 545 din 18 iulie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dar si de reglementările internaţionale.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2011 s-a dispus respingerea cererii formulată de partea vătămată având ca obiect constituirea ca parte civilă în cauză, ca tardivă pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii.
În baza art. 14 C. proc. pen. anterior, art. 998-999 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 a admis cererea formulată de S.C.U. Bucureşti şi a obligat inculpaţii M.F.D. şi G.F.N., în solidar, la plata către această unitate sanitară a sumei de 397,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima P.L.V. precum si plata dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii şi data achitării integrale a debitului.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.500 lei (în total 3.000 lei din care suma de 2.500 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului) reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărător oficiu pentru inculpatul G.F.N., în cuantum de 100 lei, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
I. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii M.F.D. şi G.F.N., şi partea vătămată F.D., declaraţiile de apel fiind înregistrate la 28 septembrie 2011 (Dosar nr. 8420/2/2011).
Prin Decizia penală nr. 371/A din 22 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi şi partea vătămată reţinând, în esenţă, că prima instanţă a stabilit. c)orect situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor, dând o încadrare juridică corespunzătoare faptelor comise de aceştia şi realizând o justă individualizare a pedepselor aplicate.
II. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii M.F.D. şi G.F.N. şi partea vătămată F.D.
Prin Decizia penală nr. 1637 din data de 17 mai 2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut, în esenţă, că prima instanţă şi implicit instanţa de prim control judiciar prin menţinerea soluţiei, a procedat la pronunţarea unei hotărâri de condamnare a recurenţilor inculpaţi fără a dovedi faptele deduse judecăţii, fără a analiza judicios probele care atestau, fără echivoc, vinovăţia inculpaţilor, în contextul activităţii infracţionale pretins săvârşită.
Pentru a se pronunţa această soluţie s-a reţinut că:
Instanţa nu s-a preocupat să verifice apărările efectuate de inculpaţi prin prisma împrejurărilor învederate în nota de probatorii depusă la dosarul cauzei (filele 69-75 dosar apel) cu atât mai mult cu cât susţinerile invocate în apel, justificate cu argumente de fapt şi de lege, nu aveau natura unei apărări formale.
O soluţie de condamnare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi violare de domiciliu, nu se poate face, ca în speţă, pe baza unor referiri generale cu privire la aspecte neelucidate în faza de urmărire penală şi în cea a judecăţii în fond şi în lipsa unui probatoriu solid, convingător care, în speţă, nu ducea la tergiversarea cauzei întrucât scopul era acela de a afla adevărul în cauza dedusă judecăţii, de a complini lipsurile urmării penale şi cele existente în faza judecăţii în fond a cauzei.
Aspectele invocate de inculpaţi în cererea de probatorii erau esenţiale în aflarea adevărului, în deplină concordanţă cu exigenţele dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen. potrivit cărora „în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei precum şi cu privire la persoana făptuitorului", şi de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, anume acela că orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Lipsa unei probaţiuni complete şi a unei analize adecvate a acesteia care să stabilească contextul în care s-au comis faptele pretins săvârşite, momentul şi modul în care a acţionat fiecare inculpat în activitatea infracţională reţinută, măsura participării fiecăruia, de altfel, elemente pe baza cărora se poate stabili vinovăţia sau nevinovăţia inculpaţilor, conţinutul constitutiv al infracţiunilor pretins săvârşite cât şi încadrarea juridica, inclusiv existenţa unor condiţii de agravare sau atenuare a răspunderii penale, atrag o nelegalitate evidentă a soluţiei de condamnare pronunţată în cauză.
Lipsa unei motivări corespunzătoare a respingerii cererilor de probatorii formulate în cauză, încalcă fundamentul unei soluţii juste de condamnare sau de achitare.
Procedând la rejudecarea cauzei în ansamblul ei, instanţa va asculta inculpaţii şi apărările lor; ascultarea martorului P.T.A.; efectuarea de confruntări între inculpaţi, pe de o parte şi între inculpaţi şi martori, pe de altă parte; efectuarea expertizelor solicitate de inculpaţi în raport de împrejurările învederate în nota de probatorii de la filele 69-75 dosar apel; va asculta partea vătămată F.D.; va examina şi va administra orice probă rezultă din dezbateri, după cum şi orice probă consideră va fi necesară în contextul faptelor imputate inculpaţilor cu respectarea drepturilor procesuale şi constituţionale, în scopul justei soluţionări a cauzei cu respectarea principiului „non reformatio in pejus"."
IV. În rejudecare, cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 8420/2/2011* din data de 27 iunie 2012.
Curtea, în considerarea art. 385 C. proc. pen. anterior a procedat la audierea apelanţilor în cauză care au consimţit să dea declaraţie, declaraţiile fiind luate simultan, pe aspctele contradictorii ce au rezultat din declaraţiile succesive date de ambii inculpaţi, aceştia având posibilitatea să-şi pună întrebări unul altuia, fiind confruntaţi în mod nemijlocit, în procedura audierii (şedinţa din 28 septembrie 2012).
Prin încheierea de şedinţă din 05 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis în parte, cererile de administrare de probe formulate de apelanţii inculpaţi, prin apărătorii aleşi, ţinând seama de concludenta şi utilitatea acestora, conform art. 67 C. proc. pen., conform art. 67 C. proc. pen. (anterior), respectiv completarea raportului medico - legal de necropsie din 18 august 2010 efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici în sensul explicării mecanismului de producere a leziunilor traumatice identificate la examenul extern şi cel necropsie cu referire la echimozele identificate pe corpul victimei, determinarea obiectului vulnerant, a duratei, intensităţii şi succesiunii loviturilor precum şi orice alte date de specialitate care pot conduce la clarificarea împrejurărilor comiterii faptei de agresiune, efectuarea unei expertize biocriminalistice asupra obiectelor de îmbrăcăminte purtate de victimă, interpretarea criminalistică a urmelor de sânge la locul descoperirii lor (fila 142 dosar).
Prin adresa din data de 04 ianuarie 2013 D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri a comunicat Curţii că datorită faptului că, în câmpul infracţiunii a pătruns un număr mare de persoane (echipaje, ambulanţă, poliţie,rude,prieteni), iar obiectele de vestimentaţie ale victimei au fost manevrate de mai multe persoane din ambulanţă şi la spital s-a considerat că este inoportună efectuarea unei expertize birocriminalistice genetice sau a unei constatări tehnico - ştiinţifice traseologice, iar obiectele de vestimentaţie ale victimei au fost compromise în totalitate în urma unei inundaţii fiind ulterior distruse, conform procesului verbal anexat în copie (fila 190 dosar).
La data de 26 februarie 2013 s-a înaintat de către I.N.M.L. Mina Minovici raportul medico - legal de necropsie - completare.
Constatările obiectiv medicale au vizat mecanismul de producere a leziunilor traumatice prezentate de victimă, cu privire la descrierea şi gruparea lor în raport cu regiunea anatomică interesată, felul leziunii tegumentare şi profunzimea şi interesarea planului osos şi/sau visceral, astfel:
I. Leziuni traumatice pericraniene ale scalpului:
A. PIaga superficiala fără interesarea planului osos cranian:
- plagă scalpata(tăiată) cu lambou arcuat şi margini netede, localizată in vertex parietofrontal de 9 cm cu convexitatea orientată posterior (baza anterioară nesecţionată fiind de 5 cm), nesuturată;
B. PIagi profunde pana la planul osos(cu traiecte de fractura ale calotei craniene)
2. plagă despicată, localizată parietal posterior, transversală, liniară de 8 cm cu extremitatea stângă bifurcată în „Y" (bifurcare cu laturile de 0,5 cm)-nesuturată
3. plagă despicatăparieto-occipital stânga, cu direcţie oblic inferior stânga, liniară de 7 cm cu extremitatea stângă bifurcată în „Y" (bifurcare cu laturile de 0,5 cm)
4. plagă despicată localizata parietal stânga postero-lateral de bosa, liniară de 4 cm,oblică linfero-posterior cu extremitatea postero-inferioară bifurcată în „Y" (0,5 cm), nesuturată.
Plaga interesează calota craniana (focar de fractură multieschiloasă la nivelul bosei parietale stângi de 13/7 cm) cu iradieri:
- parieto-sfenoidal stânga interesând etajul anterior al bazei -parieto-temporal stânga cu directe inferioară spre conductul auditiv şi stânca temporală;
- parieto-occipito-temporal stânga spre baza stâncii temporale.
5. plagă transfixiantă (cu secţiunea cartilajului) pavilion auricular stâng, transversală despicată-profundă cu interesarea bazei stâncii temporale stângi, de 3 cm, nesuturată.
S-a menţionat că:
A. prima plaga II este cert superficiala interesând doar ţesuturile moi pericraniene, iar B. celelalte plăgi 12, 13, 14 şi 15 sunt profunde, cu răsunet cranio-meningo-cerebral, fund supraiacente unui focar de fractură multieschiloasă parieto-temporal stâng, asociat cu leziuni hemoragice meningo-cerebrale (hematom lamelar subdural recent cu sânge fluid, hemoragie leptomeningee parieto-occipital posterior, contuzii cerebrale cortico-subcorticale temporal stânga pe convexitate, edem cerebral cu angajare cerebeloasă).
II. Leziuni traumatice elementare faciale (echimoze, hematoame şi infiltrate hemoragice) ale mucoasei bucale:
1. echimoză violacee 5/3 cm, frontal dreapta paramedian 2.-hematom violaceu de 7/4/1 cm frontal dreapta lateral de bosă; 3.-echimoză violacee de 4/2,5 cm centrată de excoriaţie de 1,5/1 cm cu crustă roşi etică zigomatic dreapta adiacent unghiului extern ocular;
4. infiltrat hemoragie violaceu buză inferioară faţa vestibulară 1/0,5 cm paramedian dreapta;
5. infiltrat hemoragie violaceu de 1,5/1 cm buză superioară faţa vestibulară median; -echimoză violacee de 2,5/1 cm margine liberă buza inferioară.
III. Leziuni traumatice echimotice ale tegumentelor dorsale ale trunchiului:
1. echimoză violacee 3/3 cm interscapular superior (paravertebral dreapta la baza cefei);
2. echimoza albăstruie 7/7 cm scapular şi subscapular stâng (la unghiul inferior al cranului
3. echimoza albăstruie 12/7 cm lombar stâng.
IV. Leziuni traumatice elementare (echimoză) faţa dorsală mâna stângă şi plagă zdrobită falangială mâna dreaptă:
1. echimoză violacee 2/1 cm mâna stângă faţă dorsală, distal;
2. zdrobirea falangei distale cu detaşarea patului unghial şi dezarticulare şi doii plăgi de 3 şi respectiv 2 cm pe feţele ventrală şi dorsală deget IV (inelar) mâna dreaptă.
Mecanisme posibile de producere ale leziunilor traumatice
Având în vedere morfologia leziunilor traumatice s-a apreciat că, în raport cu localizarea acestora conform clasificării de mai sus, leziunile au putut fi produse prin următoarele mecanisme:
I. A. Plaga scalpată pericraniană superficială localizată in vertex, paneto-frontal, fara interesare osoasa craniana a putut fi produsa prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil toporişca de bucătărie incriminată în acest caz, care a fost găsită de inculpaţi la domicihul victimei, fiind ulterior sustrasă de la locul faptei de către unul dintre inculpaţi, dar care nu al mai putut fi descoperită de organele de cercetare şi urmărire penală, instrument descris si declarat ca lipsind de la domiciliu de către fiul victimei-afirmativ folosit în bucătărie la tăierea oaselor.
Lovitura a fost aplicată din spate la extremitatea cefalică a victimei, cu marginea tăioasă-pe apreciată ca fiind tocită având în vedere aspectul marginilor plăgilor pe alocuri contuziv tăiat, pe o direcţie transversală, acţionând tangenţial la calota craniana in zona vertexului cu realizare de lambou cutanat.
S-a apreciat că lovitura aplicată din spatele capului a fost efectuata cel mai probabil asupra victimei în mişcare, posibil in timp ce parcurgea culoarul de la parterul casei spre holul dinspre porţiune frontala a locuinţei, unde rezulta din declaraţiile fiului ca ar fi fost găsita căzuta in stare de comă profundă si transportată la spital, aspect susţinut de morfologia si topografia plăgii fără fracturi ale cutiei craniene. Nu s-a exclus insa posibilitatea producerii tuturor plăgilor scalpului, după căderea victimei in holul casei si aplicarea unor lovituri repetate la nivelul scalpului interesând neurocraniul, cu excepţia plăgii scalpate din vertex produsa printr-o lovitura tangenţiala in zona mijlocie parieto-frontala, pe direcţie dinspre vertex spre frontal fara interesare osoasa.
I.B. Plăgile pencraniene profunde (plăgile 12, 13, 14,15) au putut fi produse prin corp tăietor-despicător, cel mai probabil toporişca incriminată, leziunile traumatice fiind profunde, cu interesarea neuro craniului şi având efect traumatic meningo-cerebral.
S-a menţionat că referitor la plăgile scalpului situate parietal posterior,respectiv parietooccipital si parietal stanga( plăgile 12, 13 și 14) aspectul liniar-despicat al marginilor plăgii cu o extremitate uşor bifurcată în „Y", cu laturi scurte de 0,5 cm atestă faptul că lama tăioasă a instrumentului tip toporişca a acţionat iniţial pe cea mai mare parte a lungimii margmei tăioase şi la finalul fiecărei lovituri acţionând cu o înclinaţie şi profunzime mai mare, la unul dintre unghiurile tăişului dispuse la extremitatiie lamei toporului.
Aspectul focarului de fractură multieschiloasă parieto temporal stâng atestă aplicarea loviturilor direct pe craniul fixat pe planul de sprijin al corpului (podeaua holului) si cu faţa rotată spre stânga, urmare a căderii victimei şi producerii leziunilor faciale predominant la hemifaţa dreaptă.
În consecinţă s-a apreciat că prin intensitatea loviturilor şi gravitatea leziunilor meningo-cerebrale, aceste leziuni traumatice au avut cu certitudine rol tanatogenerator, în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.
Cu o mare probabilitate agresorul care a aplicat loviturile cu toporişca, a fost dreptaci.
II. Leziunile traumatice elementare faciale şi bucale au putut fi produse, cel mai probabil, prin cădere şi lovire de plan dur (echimoză şi hematom frontal, excoriare şi Bchimoză zigomatic dreapta, echimoză şi infiltrate hemoragice ale buzelor) posibil Bonsecutiv producers plăgii scalpate de la nivelul vertexului victimei.
III. Leziunile echimotice ale feţei dorsale a trunchiului (interscapular înalt paravertebral dreapta, scapulo-subscapular şi lombar stânga) au putut fi produse prin loviri speţate cu corp dur, cel mai probabil când victima se afla căzută în decubit ventral cu capul răsucit spre partea stângă, nefiind exclusă lovirea cu picioarele sau comprimarea toracelui cu genunchii.
Subiacent acestor leziuni cutanate toraco-lombar, s-au constatat fracturi costale cu caracter vital (C3,5,C5 paravertebral drept (corespondentă cu echimoza interscapulară înaltă şi paravertebrală dreapta)) şi fracturi costale C7,C8,C9,C10 arc posterior paravertebral stâng corespunzătoare cu echimozele scapulo-lombare stânga. S-a precizat că fracturile costale nu au fost însoţite de colecţii patologice în cavităţile pleurale şi nici de rupturi pleuro-pulmonare.
S-a meţionat că celelalte fracturi ale cutiei toracice nu au caracter vital, putând fi consecinţa manevrelor de resuscitare în secţia U.P.U. a spitalului unde a decedat la scurt timp victima-fără legătură cu cauza decesului.
IV. Leziunile traumatice ale mâinilor (echimoză faţă dorsală mână stângă şi (zdrobirea falangei distale cu plăgi confuze contralateraie dorso-ventral şi avulsie unhială deget inelar (4) mâna dreaptă) au putut fi produse prin lovire cu corp dur, zdrobirea (falangei unghiale a degetului inelar drept fiind produsă cu mâna fixată pe un corp sau plan dur, obiectul vulnerant, cel mai probabil, fiind muchia toporiştei incriminate sau orice alt corp contondent acţionat cu forţă şi energie cinetică mare, ceea ce pledează pentru probabilitate crescută privind muchia toporiştei.
Succesiunea aplicării loviturilor
Corelând datele necropsice si îndeosebi morfologia si topografia leziunilor traumatice raportata la amploarea si intensitatea leziunilor interne cu circumstanţele derulării evenimentelor din locuinţa victimei in cursul serii zilei de 16 martie 2010, cum rezultă din întreaga documentaţie aflata la dosarele cauzei înaintate spre examinare, s-au apreciat următoarele:
1. Victima P.L.V., a suferit leziuni traumatice elementare de tip contuziv (echimoze, hematoame, excoriatii si infiltrate sanguine la nivelul mucoasei gingivo-labiale) localizate la hemifaţa dreapta, pe un singur plan anatomic şi prin afectarea predominant a unor proeminente fronto-zigomatice si a buzelor, ceea ce atesta o cădere de la acelaşi nivel, posibil cădere propulsata:
a) cădere heteropropulsata după urmărirea victimei de către agresor si lovire cu corp tăietor despicator la scalp, tangenţial la calota craniana in vertex sau
b) prin cădere autopropulsata in dinamica deplasării spre holul locuinţei unde victima a fost găsită in comă profundă.
2. Majoritatea plăgilor scalpului au fost produse prin lovituri cu corp taietor-despicator, posibil tăişul lamei corpului delict incriminat (toporişca de bucătărie), loviturile fiind aplicate pe craniu fixat, după căderea victimei in plan frontal, cu capul rotat spre stânga. Plaga scalpata de la nivelul vertexului a putut fi produsa mai probabil asupra victimei m mişcare, lovitura fiind aplicata din spatele victimei; ipoteza producerii acestei plăgi după căderea victimei este improbabila.
3. Leziunile traumatice de pe fata posterioara a trunchiului s-au putut produce prin lovire cu corp dur, posibil pumn, picior, genunchi, fără a exclude comprimarea toracelui (subiacent hematoamelor si echimozelor toracale posterioare s-au evidenţiat fracturi costale cu caracter vital) posibil in timpul aplicării loviturilor cu toporişca la capul victimei.
4. Leziunile traumatice ale mâinilor s-au putut produce prin lovire cu corp dur-posibil muchia toporistei cel mai probabil după căderea victimei (echimoza fata dorsala mana stânga si zdrobirea falangei degetului inelar mana dreapta) si in mod cert pe mana dreapta fixata cu palma si degetele pe un plan dur, fapt atestat de plaga zdrobita a falangei unghiale deget inelar mana dreapta. (fila 226 vol. I apel).
Comisia de Avizare şi Control a avizat din data de 09 mai 2013, completarea raportului medico-legal de necropsie, cu excepţia paragrafului 5 - poziţia victimă-agresor şi alte constatări medico - legale (pag 268 vol. I apel).
La data de 17 iunie 3013 s-a înaintat raportul de expertiză traseologică din 14 iunie 2013 care a concluzionat că:
V.l. Urmele de sânge examinate sunt prezente sub formă de:
- acumulare rezultată în urma curgerii dintr-o sursă de origine(corpul victimei aflat la sol);
- stropi rezultaţi în urma impactului sursei de origine cu solul şi proiectarea din aceasta a stropilor sau ca urmare a mişcării acesteia (probabil în timpul acordării primului ajutor).
- urme formă create ca urmare a călcării în acumulare;
- absorbţie difuzie în ţesături.
V.2. Nu s-au constatat alte urme de sânge pe pereţi, tavan ori alte obiecte aflate în proximitate care să sugereze alt mecanism de formare decât cel descris.
V.3. Urmele de sânge nu au fost create de o persoană aflată în mers .Mecanismul de formare al acestora fiind descris în cuprinsul lucrării, iar înălţimea maximă a punctului lor de origine se situează în jurul valorii de 20 cm (capul victimei pe sol) ceea ce sugerează că sursa de origine se afla la sol. (pag. 300 şi urm. vol. I dosar apel).
Partea vătămată (apelant în cauză) F.D. a fost reaudiată în mod direct şi nemijlocit în şedinţa din data de 25 iulie 2013 (fila 33 vol. 2)
Totodată, s-a procedat la reaudiera martorului P.T.A., în şedinţa din data de 28 septembrie 2012.
Prin comisie rogatorie a fost audiat martorul L.M., propus în apărarea inculpatului M.F.D. (fila 160 vol. II apel)şi s-au efectuat referate de evaluare psiho socială a inculpaţilor (filele 168 şi urm. vol. II apel)
Reevaluând probele administrate în cauză cu luarea în considerare a noilor concluzii obiective medico - legale ale raportului de expertiză în completare administrat în cadrul rejudecării apelului, precum şi a concluziilor expertizei traseologice, potrivit principiului libere aprecieri a probelor consacrat prin art. 103 C. proc. pen., Curtea a reţinut ca dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, participaţia ambilor inculpaţi la comiterea agresiunii din data de 16 martie 2010 asupra victimei P.L.V., în propria locuinţă, unde aceştia au pătruns fără drept, cu scopul de a sustrage bunuri, în următoarele circumstanţe factuale :
În ziua de 16 martie 2010, în jurul orelor 17,00, inculpatul M.F.D. împreună cu martorul P.T.A. au mers la M.D., o sală de jocuri. Inculpatul M.F.D. era, potrivit declaraţiilor prietenilor din anturaj un împătimit ale ruletei. Acolo s-a întâlnit cu coinculpatul G.F.N.. Amândoi inculpaţii au jucat şi au pierdut bani. întrucât inculpatul G.F.N. i-a spus, disperat, coinculpatului M.F.D. că a pierdut mulţi bani la jocuri, acesta din urmă i-a propus „o combinaţie", respectiv să meargă să sustragă bunuri din locuinţa lui F.D., persoană din anturajul lor şi coleg de şcoală, despre care ştia că are o situaţie materială bună.
Inculpatul M.F.D. cunoştea unde locuieşte F.D., întrucât anterior fusese în curtea acestuia împreună cu un prieten comun, C.R.F. care îşi parca scuterul în garajul din curtea locuinţei părţii vătămate.
Inculpatul G.F.N. a fost de acord cu propunerea coinculpatului M.F.D.
După luarea rezoluţiei infracţionale de a sustrage bani din locuinţa părţii vătămate F.D., la indicaţia inculpatului M.F.D., coinculpatul G.F.N. a cumpărat de la o farmacie mănuşi. Apoi, înjurai orelor 18.00 inculpatul M.F.D. l-a contactat de pe telefonul inculpatului G.F.N. pe partea vătămată F.D. întrebându-l dacă a reuşit să-i găsească un cumpărător pentru patru jente auto pe care le avea de vânzare, în realitate acesta fiind un pretext, şi a aflat că partea vătămată se afla împreună cu martorul M.R.G., la o bere.
La scurt timp, după ce a terminat convorbirea, partea vătămată F.D. - care între timp şi-a dat seama că ar putea să-l ajute pe inculpatul M.F.D. - l-a sunat înapoi pe acesta, pe numărul de telefon pe care îl cunoştea, dar telefonul era închis după care l-a contactat pe numărul de telefon de pe care fusese apelat de acesta dar nu i s-a răspuns (aceste aspecte de fapt rezultă în mod necontroversat din coroborarea faptelor şi împrejurărilor relatate constant de ambii inculpaţi în cauză cu cele relatate de partea vătămată F.D. şi martorii P.T.A. şi M.R.G.).
În jurul orelor 19,00 ambii inculpaţi au escaladat gradul împrejmuitor şi au pătruns în curtea imobilului din str.D., care aparţinea mamei părţii vătămate F.D. şi apoi în locuinţă pe o intrare laterală ce nu era asigurată şi care făcea accesul în bucătăria aflată la demisol. La uşa bucătăriei inculpaţii s-au descălţat şi şi-au pus mănuşile chirurgicale în mâini pentru a nu lăsa urme.
Dintr-o cameră de la parterul locuinţei au luat o unitate centrală de calculator pe care au lăsat-o la bucătărie.
Victima P.L.V. a ieşit din camera sa şi a coborât la bucătărie pe scara interioară, observând unitatea de calculator şi două perechi de încălţăminte - tip sport (adidaşi) necunoscute, precum şi lipsa unei toporişti de pe un raft. Totodată a observat că uşa care permite accesul la subsol era deschisă. Acest lucru a determinat-o să-l sune, în jurul orelor 19.06, pe fiul său, partea vătămată F.D. care aflând cele relatate i-a promis că se întoarce acasă, urgent.
La ora 19.16-19.20 partea vătămată F.D. însoţită de prietenul său M.R.G. a ajuns acasă găsind poarta şi uşa principală de acces în locuinţă, încuiată. Intrând în locuinţă, partea vătămată şi-a găsit mama în holul de la intrarea principală, la aproximativ jumătate de metru de uşă, pe pardoseală cu capul în jos şi cu picioarele orientate oblic spre uşă, cu capul plin de sânge pe partea stângă şi în stare de inconştienţă. Victima a fost preluată, conform fişei de examinare din 2010 emis de S.C.U. Bucureşti, la ora 20.37, iar la ora 21,20 a decedat (fila 132 şi urm. vol. II d.u.p.).
Moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale consecinţa unui traumatism cranio - cerebral cu multiple plăgi ale scalpului şi fractură craniană multieschiloasă, între leziunile traumatice constatate obiectiv medico-legal şi deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată (concluzii raport medico - legal fila 109 vol. II d.u.p.).
Din coroborarea constatărilor obiectiv medicale ale raportului de necropsie(completare)capitolul succesiunea aplicării loviturilor cu concluziile expertizei traseologice care au stabilit. c)ă urmele de sânge, în principal, sunt sub formă de acumulare în urma curgerii dintr-o sursă de origine (corpul victimei aflat la sol), Curtea a reţinut că majoritatea plăgilor cu caracter letal s-au produs prin lovire repetată cu corp tăietor despicător posibil tăişul lamei corpului delict mcriminat (toporişca de bucătărie, care nu a fost găsită) aplicate pe craniu fixat, după căderea victimei în plan frontal, cu capul rotat spre stânga, plaga scalpată de la nivelul vertexului fiind produsă asupra victimei în mişcare, lovitura fiind aplicată din spatele victimei. Leziunile traumatice de pe faţa posterioară a trunchiului s-au produs prin lovire cu corp dur (pumn, picior, genunchi) în timpul aplicării loviturilor cu toporişca la capul victimei, iar leziunile traumatice ale mâinilor (zdrobirea falangei degetului inelar mâna dreaptă) s-au produs după căderea victimei, pe mâna fixată pe plan dur, cu muchia toporişcăi.
Agresiunea asupra victimei s-a produs în intervalul dintre ora 19,06 - când aceasta şi-a sunat fiul şi ora 19,20, când partea vătămată a ajuns acasă. Succesiune a faptelor face posibilă o singură argumentaţie logico juridică şi anume că victima, după ce a purtat convorbirea telefonică cu fiul său i-a observat pe cei doi inculpaţi, putând să-l recunoască pe inculpatul M.F.D., cel care mai fusese în incinta locuinţei lor şi care la rândul său, a declarat că o ştia pe victimă. A încercat să fugă pe holul principal spre uşa de acces principală fiind surprinsă de o lovitură din spate care i-a provocat căderea în locul unde a şi fost găsită, în comă, potrivit declaraţiilor părţii vătămate F.D., ale martorului M.R.G. coroborate cu constatările procesului verbal de cercetare la faţa locului).
Ambii inculpaţi au arătat constant că au pătruns în locuinţa victimei cu scopul de a sustrage bunuri, au arătat modalitatea în care au făcut-o, prin escaladarea gradului împrejmuitor şi apoi pe o uşă neasigurată ce făcea accesul la demisolul locuinţei, după o pregătire prealabilă (asigurarea că partea vătămată F.D. nu se afla în locuinţă, cumpărarea mănuşilor chirurgicale, descălţarea de pantofii sport pentru a nu lăsa urme).
Au trecut sub tăcere împrejurarea comiterii agresiunii violente asupra victimei care i-a surprins în locuinţă, dând reciproc vina unul pe celălalt.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul M.F.D. a ieşit primul din casă, desculţ, cu monitorul în braţe,însă observând pe acoperişul clinicii Sanomed (aflată la 3-4 metri distanţă de curtea casei victimei) pe martorul D.M.A. (lucrător în hidroizolaţii) şi părându-i-se că acesta l-a văzut, a abandonat unitatea centrală şi apoi a sărit peste gradul din beton. Martorul a relatat că zona era iluminată stradal de la un stâlp, însă lumina nu era suficientă, iar el poartă ochelari, astfel că nu a putut observa fizionomia persoanei ci numai că acesta avea statura de 1,70 - 1,75 m şi era îmbrăcat cu haine de culoare închisă (declaraţia din 19 martie 2010 vol. II d.u.p. şi declaraţia din 21 martie 2011 dosar fond-fila 132).
Din analiza în mod coroborat a tuturor declaraţiilor date în mod succesiv de ambii inculpaţi, ştiut fiind că acestea sunt divizibile şi pot fi reţinute cu caracter de verosimilitate în măsura în care se coroborează cu alte fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate, relevantă fiind şi declaraţia dată de inculpaţi, în şedinţa din 28 septembrie 2012, în faţa Curţii, cu privire la circumstanţele comiterii agresiunii asupra victimei, s-a reţinut că rezultă, dincolo de orice îndoială, că ambii inculpaţi după ce au pătruns în casă au observat lumină de la televizor şi au ştiut că este posibil să fie cineva în casă. Urmare a acestui fapt,unul dintre cei doi s-a înarmat cu toporişca din bucătăria victimei.Confruntarea inculpaţilor cu privire la această împrejurare nu a fost de natură să o lămurească.în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi la instanţa de fond,inculpatul M. a susţinut că,imediat după ce au intrat în locuinţa victimei,inculpatul G.F.N." a luat un topor aflat pe o vitrină". Convorbirea telefonică purtată de victimă cu fiul său, la ora 19,06 a fost auzită de ambii inculpaţi deşi numai inculpatul G.F.N. o recunoaşte, iar inculpatul M.F.D. o neagă doar că,în acelaşi timp, afirmă se afla în acelaşi loc în care se afla şi inculpatul G.F.N. când acesta a auzit convorbirea telefonică.
Inculpatul G.F.N. este cel care a lovit victima cu toporişca, aspect ce rezultă din evaluarea în mod coroborat următoarelor probe directe şi indirecte:
- declaraţiile coinculpatului M.F.D. în care acesta a susţinut constant, încă de la început, că inculpatul G.F.N. a luat toporişca.
- împrejurarea că inculpatul G.F.N. a ieşit din casă îmbrăcat cu geaca de culoare închisă a inculpatului M.F.D., ceea ce face verosimilă concluzia că a îmbrăcat-o după comiterea agresiunii asupra victimei pentru a ascunde eventualele urme, neavând logică să o îmbrace înainte de a intra în locuinţă - aşa cum ambii inculpaţi au susţinut - escaladarea gardului locuinţei având loc la oră la care întunericul era deja instalat.
- faptul că inculpatul G.F.N. a ieşit ultimul din casă luând cu el mcălţămintea inculpatului M.F.D. şi scăpând de obiectul vulnerat în drumul spre gangul de pe Iancu Nicolae unde era aşteptat de M. şi martorul P.A.G.
- profilul psihologic al inculpatului care suferă de tulburare de personalitate de tip disocial, conform raportului de expertiză psihologică din 07 mai 2010 (fila 210 vol. II d.u.p.).
- concluziile raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 10 iunie 2011 din care rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante privind agresiunea violentă asupra victimei la data de 16 martie 2010 au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
- constatările obiective medico - legale privind existenţa loviturilor cu un singur obiect vulnerant{ toporişca de tăiat oase), lovituri repetate, apte să ducă la suprimarea violentă a vieţii, precum şi a mecanismului de producere a leziunilor traumatice,(celelalte leziuni constatate fiind produse după căderea victimei,de acelaşi agresor),în acest sens raportul medico-legal fiind avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L.
În raport cu faptele şi împrejurările relevate prin probele nou administrate în faza procesuală a rejudecării apelului, Curtea a constatat că prin actul de trimitere în judecată în mod vădit eronat s-a reţinut, ca participaţia penală a inculpaţilor, coautoratul la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 . 176 lit. d) C. pen., prima instanţă preluând, la rândul său, în mod necenzurat starea de fapt din rechizitoriu.
Dacă-în raport cu argumentele expuse - Curtea a ajuns la concluzia că autor al infracţiunii de omor asupra victimei P.L.V. este inculpatul G.F.N., inculpatul M.F.D. se face vinovat, la rândul său de complicitate la această infracţiune.
Curtea nu a mai reiterat argumentele care au dus la concluzia reţinerii, dincolo de orice îndoială, a faptei că ambii inculpaţi au pătruns în locuinţă, după o pregătire prealabilă, înarmarea cu o toporişca a inculpatului G.F.N., producându-se în momentul în care ambii inculpaţi au observat o altă prezenţă în locuinţă(în acest moment coinculpatul M. a acceptat producerea rezultatului în caz de surprindere la locul faptei,toporişca fiind un obiect cu mare capacitate tanato generatoare).
Oricum, este cert că inculpatul M.F.D. a venit cu „ideea" de a intra în casa părţii vătămate pentru a sustrage bani (lucru pe care de altfel, se pare, că îl mai exersase şi anterior în altă locuinţă din cartier - astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor cauzei, relevantă fiind şi condamnarea sa anterioară pentru o infracţiune contra patrimoniului -tâlhărie). Inculpatul M.F.D. l-a observat pe coinculpatul G.F.N. înarmându-se cu toporul, acceptând posibilitatea exercitării de către acesta a unei agresiuni violente; inculpatul M.F.D. i-a dat coinculpatului G.F.N. geaca sa pentru ca acesta să ascundă urmele agresiunii; inculpatul M.F.D. s-a întâlnit cu coinculparul G.F.N. pentru a-şi recupera mcălţarnintea apoi a mers împreună cu acesta în diferite locuri pentru a fi văzuţi împreună de cercul de prieteni.
Relevantă este şi comportarea sa ulterioară, de a reveni la locul faptei (declaraţiile martorului G.Ş.).
Inculpatul M.F.D. suferă şi el de tulburare de personalitate de tip antisocial conform raportului de expertiză din 07 mai 3010 (fila 207 vol. II d.u.p.) examenul personalităţii evidenţiind accentuate tendinţe antisociale şi impulsive precum şi un eu inhibat care luptă prin mecanisme de negare.
Curtea a reţinut că ambii inculpaţi au acţionat într-un timp scurt, în momentul când au fost observaţi de victimă. Inculpatul G.F.N. a acţionat asupra victimei pentru a o împiedica să fugă şi cu scopul de a ascunde comiterea furtului din locuinţă, coinculpatul M.F.D. acceptând şi urmărind acelaşi scop (victima îl cunoştea pe inculpatul M.). Inculpatul M. trebuia să asigure folosul sustragerii în timp ce coinculpatul G. scăpa de victimă şi acesta este motivul pentru care, când s-au reîntâlnit în gang, inculpatul G." era agitat şi îi reproşa dacă a luat unitatea centrală" (potrivit declaraţiei inculpatului M. coroborată cu declaraţia martorului P.T.A. care i-a observat agitaţi pe amândoi iar pe inculpatul G. reproşându-i ceva celuilalt).
Tot inculpatul M.F.D. este cel care a luat unitatea centrală a computerului şi a dus-o lângă gradul casei, apoi s-a întors, dar şi-a dat seama că nu mai este timp să sustragă nimic, a revenit în curte şi a intrat în panică atunci când l-a observat pe martorul D.M.A., despre care a crezut că l-a văzut (declaraţia inculpatului M.F.D. şi declaraţia martorului D.M.A. care a relatat: „individul s-a apropiat de gard şi eu am crezut că se uită să-mi ia tablele. A stat aproximativ 5-10 secunde după care s-a întors şi a plecat în direcţia din care venise, eu continuând să mă uit spre curtea respectivă. După aproximativ 30-40 secunde am auzit un zgomot de paşi venind de data aceasta din partea stângă a casei şi am observat aceeaşi siluetă apropiindu-se de colţul casei după care s-a întors brusc şi a sărit peste gardul de beton din partea stângă aşa cum priveam eu").
După ce au părăsit locuinţa pe rând, inculpatul M.F.D. - primul şi desculţ, iar inculpatul G.F.N. la urmă având asupra sa şi încălţămintea lui M.F.D. şi toporul sustras din bucătăria victimei de care ulterior a scăpat, nemaifiind posibilă găsirea acestuia, s-au întâlnit în gangul de la Piaţa lancului (potrivit relatărilor constante ale ambilor inculpaţi şi ale martorului P.T.A.).
Prin urmare, Curtea a reţinut că circumstanţele factuale relevate prin probele administrate dovedesc participaţia coinculpatului M.F.D. în forma complicităţii, acesta realizând cu intenţie acte de înlesnire şi ajutor moral la comiterea infracţiunii de omor de către coinculpatul G.F.N.
Cum de la săvârşirea infracţiunilor pentru care apelanţii au fost trimişi în judecată şi până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit un N.C.P., Curtea a analizat incidenţa art. 5 C. pen. în sensul aplicării legii penale mai favorabile.
În aplicarea art. 5 C. pen., Curtea a pornit de la principiul mitior lex astfel cum a fost consacrat constant în doctrina şi în practica judiciară penală.
Astfel, pentru determinarea legii mai favorabile s-au examinat condiţiile de mcriininare, tragere la răspundere penală şi sancţionare şi stabilirea, pe această bază, a legii a cărei aplicare la cazul concret permite o sancţiune mai puţin severă a inculpatului.
Ţinând seama de criteriile cristalizate în ştiinţa dreptului penal, de determinare a legii mai favorabile, precum şi de regula la fel de consacrată a aplicării în exclusivitate a uneia din legile penale succesive, abstracţie făcând de celelalte, aceasta însemnând ca, dintre cele două sau mai multe legi, să se aleagă aceea care se dovedeşte mai favorabilă în care scop, criteriile de determinare ale acestei legi s-au verificat, în raport cu fiecare dintre legile succesive, corolarul acestei reguli fiind inadmisibilitatea combinării dispoziţiilor mai favorabile cuprinse în legi succesive şi creării în acest fel a unei lex tertia care să se aplice în situaţii tranzitorii.
Curtea verificând in concreto în raport cu situaţia fiecărui apelant inculpat, criteriile de determinare a legii mai favorabile şi dispoziţiile legale incidente în raport cu situaţia de fapt, în raport cu cele două coduri penale succesive, a constată că, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi tragere la răspundere penală, dispoziţiile N.C.P. sunt mai favorabile în privinţa ambilor inculpaţi.
Astfel, noua mcriminare prev. de art. 243 C. pen. - tâlhăria calificată este o infracţiune complexă care absoarbe din conţinutul său agravat infracţiunea de violare de domiciliu (tâlhăria săvârşită prin violare de domiciliu - alin. (1) lit. f) ) cu limite de pedeapsă mult reduse, de la 3 ani la 10 ani (în loc de 7-20 de ani).
Omorul deosebit de grav pentru care inculpaţii au fost condamnaţi în primă instanţă se regăseşte sub noua incriminare prev. de art. l89-omorul calificat, cu aceleaşi limite de pedeapsă, fapta ambilor inculpaţi mtxunind obiectiv şi subiectiv elementele constitutive prev. de textul de mcriminare în alin. (1) lit. d), omorul săvârşit pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni(autorat şi complicitate)
Identificând C. pen. în vigoare ca lege mai favorabilă, Curtea în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului M.F.D. în art. 48 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. d) şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. iar pentru inculpatul G.F.N. în art. 189 alin. (1) lit. d) şi art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.
A proceda la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.F.D. în raport cu gravitatea infracţiunilor săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului prin evaluarea, în mod plural şi complex, a criteriilor prev. de art. 74 C. proc. pen. şi cu luarea în considerare a contribuţiei inculpatului la comiterea infracţiunilor fiind relevant de reţinut că luarea rezoluţiei infracţionale de a intra pe nedrept în locuinţa victimei, după o pregătire prealabilă, cu scopul de sustrage bunuri, aparţine inculpatului.
A ţinut seama că apelantul M.F.D. a mai fost anterior, în mod definitiv condamnat, pentru o infracţiune de tâlhărie, faptă ce se află în concurs real cu infracţiunile din prezenta cauză, impunându-se anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, conform art. 17 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului M.F.D. pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Pedepsele complementare şi accesorii se vor aplica conform art. 12 din legea de aplicare, potrivit C. pen. - identificat ca lege penală mai favorabilă.
Cu privire la inculpatul G.F.N., Curtea a avut în vedere, în acelaşi mod, gravitatea infracţiunilor comise şi periculozitatea inculpatului evaluată în raport cu criteriile prev. de art. 74 C. pen., având în vedere totodată şi împrejurarea că, în cauză, operează principiul non reformatio in pejus.
Conform art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat apelantului pedeapsa principală cea mai grea, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă stabilită.
Pedepsele complementare şi accesorii s-au aplicat conform art. 12 din legea de aplicare, potrivit C. pen. - identificat ca lege penală mai favorabilă
Asupra apelului declarat de partea vătămată F.D.
Curtea a constatat că iniţial, prin sentinţa penală nr. 548 din 19 septembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, acesteia i s-a respins ca tardiv introdusă cererea de constituire de parte civilă.
În apelul formulat împotriva acestei sentinţe penale partea vătămată nu a arătat motive de critică (declaraţia fiind formulată de un apărător ales ), nu s-a prezentat pentru a susţine, oral, motivele de apel, iar apărătorul acesteia a pus concluzii numai pe latură penală.
Totodată, declarând recurs, partea civilă F.D. nu l-a motivat în temeiul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În rejudecarea apelului, partea vătămată a fost ascultată cu privire la împrejurările de fapt relevante pe latură penală.
Nu s-a mai prezentat ulterior în cursul procedurii şi nici nu a susţinut alte motive de critică.
Întrucât Curtea a considerat fondate apelurile declarate de inculpaţi ca şi consecinţă, a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată împotriva aceleiaşi sentinţe.
Astfel, prin Decizia penală nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpaţii M.F.D. si G.F.N. împotriva sentinţei penale nr. 648 din data de 19 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:
S-a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente.
S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. cu privire la ambii apelanţi inculpaţi şi, în consecinţă:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului M.F.D. prin actul de sesizare, înart. 48 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.
În temeiul art. 48 C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.F.D. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor calificat.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. 1-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 4 (patru) ani.
S-a constatat că infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpatul M.F.D. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 204 din data de 2 aprilie 2010 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare, este concurentă cu infracţiunile din prezenta cauză.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului M.F.D. prin sentinţa penală nr. 204 din data de 02 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, în Dosarul 14427/301/2009, definitivă prin neapelare.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a stabilit. că inculpatul M.F.D. va executa pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani(optsprezece) ani închisoare sporită cu 2 ani, în total 20 (douăzeci) de ani închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului G.F.N. prin actul de sesizare, în art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.
În temeiul art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.F.N. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În temeiul art 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.
În temeiul art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durata de 4 ( patru) ani.
În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a stabilit. c)ă inculpatul G.F.N. va executa pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani(optsprezece) ani închisoare sporita cu 1 an și 8 luni, în total 19 (nouăsprezece) ani si 8 luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită pentru fiecare inculpat timpul reţinerii si arestării preventive în cauza, de la 19 martie 2010 la zi iar pentru inculpatul M.F.D. si reţinerea din data de 30 martie 2009, conform sentinţei penale nr. 204 din data de 2 aprilie 2010 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată F.D. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat-o la 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în casaţie, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe intimatul inculpat G.F.N.
Prin Încheierea nr. 129/RC din data de 24 iulie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 8420/2/2011*, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat G.F.N., şi s-a trimis cauza la Completul 3 în vederea soluţionării, cu termen la data de 17 septembrie 2014.
De asemenea, s-a respins, ca madmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul M.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Prin motivele scrise depuse la dosar şi susţinute, cu ocazia dezbaterilor, parchetul şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv instanţa de apel a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele legale.
În esenţă, a arătat că aceste limite nelegale se referă la modul de calcul al sporului de pedeapsă aplicat inculpatului G.F.N. pentru concursul de infracţiuni, în sensul că acesta a fost greşit calculat; astfel, o treime din pedeapsa de 4 ani înseamnă 1 an şi 4 luni, iar nu 1 an şi 8 luni cum a considerat instanţa, astfel că prin adăugarea acestui spor legal inculpatul ar fi trebuit să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani şi 4 luni închisoare, iar nu 19 ani şi 8 luni închisoare.
În acest sens, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii pronunţate în apel numai sub aspectul calculului sporului de pedeapsă şi a pedepsei rezultante ce urmează să fie executată.
Analizând recursul în casaţie în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi art. 447 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Recursul în casaţie, în reglementarea N.C.P.P., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, reprezentând un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Parchetul a învederat că aceste limite nelegale vizează modul de calcul al sporului de pedeapsă aplicat inculpatului G.F.N. pentru concursul de infracţiuni, în sensul că acesta a fost greşit calculat; astfel, o treime din pedeapsa de 4 ani înseamnă 1 an şi 4 luni, iar nu 1 an şi 8 luni cum a considerat instanţa, astfel că prin adăugarea acestui spor legal inculpatul ar fi trebuit să execute pedeapsa rezultantă de 19 ani şi 4 luni închisoare, iar nu 19 ani şi 8 luni închisoare.
Analizând critica formulată, Înalta Curte apreciază că aceasta este, fondată deoarece sunt incidente prevederile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pedeapsa rezultantă aplicată în rejudecare fiind una nelegală, calculată cu încălcarea art. 39 C. pen. care reglementează pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni.
Conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Inculpatul G.F.N. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în temeiul art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în temeiul art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen.
Astfel, pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului G.F.N. este pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat la care se adaugă în mod obligatoriu un spor fix de o treime din pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, rezultând un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, şi nu de 1 an şi 8 luni închisoarea cum, în mod greşit, a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, rezultând, prin cumul aritmetic, pedeapsa rezultantă principală finală de 19 ani şi 4 luni închisoare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat G.F.N.
Va casa în parte decizia penală atacată numai cu privire la cuantumul sporului aplicat şi rejudecând:
Va reduce sporul aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
Va dispune ca inculpatul G.F.N. să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 19 ani şi 4 luni închisoare
Va menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 264 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat G.F.N.
Casează în parte decizia penală atacată numai cu privire la cuantumul sporului aplicat şi rejudecând:
Reduce sporul aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
Dispune ca inculpatul G.F.N. să execute pedeapsa rezultantă principală finală de 19 ani şi 4 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G.F.N., în cuantum de câte 200 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti râmân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 octombrie 2014.