Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 5/2016 Dosar nr. 4513/1/2015

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 183 din 11/03/2016

    Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului
    Luciana Mera - judecător la Secţia penală
    Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală
    Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală
    Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală
    Mariana Ghena - judecător la Secţia penală
    Geanina Cristina Arghir    - judecător la Secţia penală
    Luminiţa Livia Zglimbea    - judecător la Secţia penală
    Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală

 

    S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014* prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept:

    "Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană."

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

    La şedinţa de judecată participă doamna Otilia Constantin, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.

    Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la data de 20 ianuarie 2016 a fost depus raportul, întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, doamna judecător Luciana Mera, prin care s-a exprimat opinia că prezenta sesizare este inadmisibilă.

    Totodată, precizează că la dosar au fost trimise punctele de vedere ale magistraţilor din cadrul curţilor de apel Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Galaţi, Oradea, Târgu Mureş şi Timişoara, opinia majoritară fiind în sensul că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană.

    Sub aspectul admisibilităţii prezentei sesizări, magistraţii curţilor de apel Bacău şi Braşov au opinat că prin dezlegarea care ar trebui să o dea instanţa supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecăţii, astfel că cererea este inadmisibilă.

    Toate curţile de apel din ţară au comunicat faptul că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

    De asemenea, arată că Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a trimis la dosar punctul de vedere, acesta fiind în acelaşi sens cu punctul de vedere majoritar exprimat de magistraţii curţilor de apel. Totodată, s-a mai arătat că modificarea conţinutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realităţile sociale este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative, în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

    Se mai precizează că raportul a fost comunicat inculpaţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă aceştia nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus, la data de 26 ianuarie 2016, concluzii privind rezolvarea de principiu a chestiunii de drept supuse dezlegării, iar prin Adresa nr. 3.230/C/3060/III-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de faţă să primească următoarea rezolvare:

   1. În cazul determinării prostituţiei nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituţia să purceadă la întreţinerea de acte sexuale.

   2. Pentru practicarea prostituţiei nu este necesar ca întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

    Preşedintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat domnului procuror să pună concluzii asupra admisibilităţii sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova.

    Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege privind instanţa care trebuie să formuleze sesizarea, titularul sesizării şi legătura cu fondul cauzei, condiţii care nu sunt contestate în raportul întocmit în cauză. Însă se arată în cuprinsul raportului că problema de drept nu este una veritabilă şi dificilă şi că aplicarea dreptului se impune în mod evident, încât nu lasă loc de îndoială.

    Arată că în raport se face vorbire de Decizia nr. 3/2014 din 14 aprilie 2014, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, care se referă la existenţa unei chestiuni de drept veritabile şi dificile. Însă, în materie civilă condiţiile pentru formularea unei sesizări pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sunt diferite de cele din materia penală, întrucât dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd o condiţie suplimentară, respectiv condiţia noutăţii. Prin Decizia nr. 3/2014, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu a fost îndeplinită condiţia noutăţii, cerinţă care nu se regăseşte printre condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. De asemenea, procurorul a precizat că în raportul întocmit în cauză se reţine că nu există jurisprudenţa curţilor de apel, a Înaltei Curţi şi nici a Curţii Constituţionale.

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a arătat în Decizia nr. 3/2014 că problema de drept nu este nouă şi că s-a dezvoltat o jurisprudenţă constantă care a clarificat chestiunea de drept supusă dezlegării.

    Prin urmare, situaţia juridică este diferită, legea penală neprevăzând condiţia noutăţii, chiar dacă aceasta ar putea fi acceptată, şi nici nu există o jurisprudenţă dezvoltată în rezolvarea chestiunii de drept a cărei lămurire se cere.

    Procurorul a apreciat că, prin raportul întocmit în cauză, în mod indirect se face referire la decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în Cauza Cilfit. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dezvoltat teoria actului clar atunci când există o jurisprudenţă constantă a curţii sau când interpretarea corectă a dreptului comunitar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, instanţa putând refuza formularea unei întrebări preliminare. În paragraful 16 din decizie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arată că înainte de a se ajunge la această concluzie instanţa naţională trebuie convinsă că problema de drept este în mod egal evidentă curţilor din celelalte state membre şi curţilor de justiţie.

    Faţă de opiniile exprimate de magistraţii din cadrul instanţelor naţionale, în opinia procurorului, rezultă că problema de drept nu este în mod egal evidentă pentru toată lumea şi nu ar putea fi aplicată teoria actului clar, astfel cum a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

    În concluzie, având în vedere că în materie penală nu este prevăzută condiţia noutăţii, nu există o jurisprudenţă dezvoltată în rezolvarea problemei de drept şi, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, a apreciat admisibilă sesizarea.

    Preşedintele completului, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, preşedinte al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare cu privire la admisibilitatea sesizării.

 

    ÎNALTA CURTE,

    asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării

    Prin Încheierea de şedinţă din data de 26 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept "dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană".

   II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 161 din data de 25 februarie 2015 pronunţate de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3.778/63/2014*.

    Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor BF şi SC, pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat potrivit legii, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate raportat la art. 323 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1968; prostituţie, prevăzută şi pedepsită de art. 328 din Codul penal din 1968, şi proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1968.

    S-a reţinut că, începând cu anul 2008, inculpatul BF a întreţinut în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relaţii sexuale cu cetăţeanul german SP şi a acceptat propunerea cetăţeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat şi transportat în Germania pe numiţii SC, VM şi pe VC, care au întreţinut relaţii sexuale cu SP, primind fiecare sume de bani cuprinse între 150 şi 200 euro.

    Inculpatul BF a primit de la SP prin serviciul W. suma de 359,55 $ în perioada 2 ianuarie 2009 - 3 ianuarie 2011 şi suma de 1.524 $ prin serviciul M. în perioada 4 iulie 2009 - 3 ianuarie 2011.

    În sarcina inculpatului SC s-a reţinut că, începând cu anul 2010, a întreţinut, în mod repetat, în schimbul unor sume de bani, relaţii sexuale cu numitul SP. Inculpatul a acceptat propunerea cetăţeanului german de a găsi persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu acesta, sens în care i-a racolat şi transportat în cursul anului 2012 în Germania pe numiţii IP, BM, SV, GA, GA, MB.

    Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul SC cu SP, interceptate şi înregistrate autorizat, precum şi din accesările autorizate de instanţa de judecată ale adreselor de e-mail "x@y.com" şi "y@y.com" a rezultat că inculpatul SC, în mod repetat, a purtat convorbiri în acest sens cu SP şi i-a expediat acestuia poze ale unor persoane de sex masculin care voiau să întreţină relaţii sexuale contra cost în Germania cu acesta. Din probatoriul administrat în cauză se observă preocupările inculpatului SC de a găsi persoane cu constituţie fizică asemănătoare celei cerute de SP. Acesta din urmă a mai solicitat inculpatului SC să fie atent ce persoane de sex masculin aduce în Germania, pentru că nu doreşte să se afle în ce scop vin la el.

    În acelaşi scop, inculpatul SC, prin intermediul numitului GD, la data de 26 septembrie 2012, ora 20:55:49, a discutat telefonic cu martorul GA, la numărul de telefon mobil xxxx, căruia i-a propus să meargă în Germania pentru a întreţine relaţii sexuale şi i-a solicitat să pună pe contul "de facebook câte 2-3 poze şi să se vadă pieptul mare şi încordat, solicitându-i să-şi facă şi o poză în . . . . . . . . . .", după care i-a spus martorului că "eu am dus o grămadă de băieţi acolo".

    În ziua de 26 septembrie 2012, la ora 22:25:08, inculpatul SC a purtat discuţii telefonice cu o persoană aflată la postul telefonic cu nr. zzzz, fapt ce dovedeşte preocupările permanente în a găsi persoane dispuse să întreţină relaţii homosexuale cu SP contra sumei de 100 euro.

    Din formularele de transfer monetar rezultă că inculpatul SC a primit de la SP prin serviciul M., în perioada 4 iulie 2009 - 22 ianuarie 2013, suma de 1.321 $. O mare parte din transferurile monetare efectuate au fost expediate pe numele surorii inculpatului, numita SG, care a declarat, cu ocazia audierii, că sumele de bani au fost destinate inculpatului SC care a şi fost plecat în Germania de două ori, împreună cu fratele lor SV, iar în fotografiile postate pe facebook de către SC i-a recunoscut pe numiţii DA şi SV1.

    Întrucât, de la săvârşirea infracţiunilor până la judecarea definitivă, au intervenit mai multe legi penale, prima instanţă a analizat aplicarea legii penale mai favorabile.

    Astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 5 din Codul penal, legea penală mai favorabilă este legea nouă şi, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii BF şi SC, din infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. 1 şi 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din Codul penal şi din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 2 din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal.

    A mai reţinut prima instanţă că infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 din Codul penal din 1969 a fost dezincriminată, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 4 din Codul penal, a dispus achitarea inculpaţilor BF şi SC în temeiul art. 16 din Codul de procedură penală raportat la art. 4 din Codul penal şi art. 17 alin. 2 din Codul penal.

    Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 213 alin. (1) din Codul penal, constituie infracţiunea de proxenetism determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane. Conform art. 213 alin. (4) din Codul penal, prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane, în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul.

    În aceste condiţii, prima instanţă a constatat că nu se poate reţine practicarea prostituţiei, în sensul legii penale, dacă actele sexuale sunt întreţinute cu aceeaşi persoană, chiar în scopul obţinerii de foloase patrimoniale.

    În speţa de faţă, inculpatul BF a găsit persoane de sex masculin (PM, DS şi alţi bărbaţi neidentificaţi) pentru a întreţine relaţii sexuale cu cetăţeanul german SP şi i-a racolat şi transportat pe numiţii SC, VM şi VC pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost cu cetăţeanul german. În sarcina inculpatului SC s-a reţinut faptul că a racolat persoane de sex masculin pentru a întreţine de bunăvoie relaţii sexuale contra- cost cu cetăţeanul german SP. În concret, inculpatul SC i-a transportat în Germania în anul 2012 pe numiţii IP, BM, SV şi a propus întreţinerea de relaţii sexuale contra cost numiţilor GA, GI şi MB.

    Întrucât actele sexuale au fost întreţinute numai cu aceeaşi persoană, respectiv cu cetăţeanul german SP, prima instanţă a constatat lipsa unei trăsături esenţiale a infracţiunii (tipicitatea obiectivă), ceea ce face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală.

    Tipicitatea prevăzută de art. 15 alin. (1) din Codul penal, drept prima trăsătură esenţială a infracţiunii, rezultă din principiul legalităţii incriminării şi presupune corespondenţa dintre fapta concretă săvârşită, direct sau indirect, de către o persoană şi elementele de natură obiectivă şi subiectivă stabilite de legiuitor în modelul abstract prevăzut de norma de incriminare.

    Având în vedere faptul că, în speţa de faţă, raporturile sexuale au fost întreţinute numai cu cetăţeanul german SP, fapta nefiind incriminată de legiuitor în această modalitate, prima instanţă a dispus achitarea celor doi inculpaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală.

    De asemenea, prima instanţă a apreciat că faptele inculpaţilor BF şi SC nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 din Codul penal, întrucât, în cauză, fapta în scopul comiterii căreia s-au constituit în grup infracţional inculpaţii nu intră în sfera dreptului penal, motiv pentru care, în baza art. 396 din Codul de procedură penală raportat la art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală şi art. 16 alin. (2) din Codul de procedură penală, a dispus achitarea inculpaţilor şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

    Punctul de vedere motivat al completului de judecată

    Din corelarea art. 213 alin. (1) din Codul penal şi art. 213 alin. (4) din Codul penal rezultă că persoana determinată la întreţinerea de relaţii sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale trebuie să fie îndemnată să întreţină relaţii sexuale cu mai multe persoane, nu cu una singură. Întreţinerea de relaţii sexuale cu o singură persoană, chiar în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul, nu constituie prostituţie. Nu este reglementată nici situaţia în care o persoană determină mai multe persoane să întreţină relaţii sexuale cu aceeaşi persoană, în schimbul obţinerii unor foloase patrimoniale, iar spre deosebire de vechea reglementare - art. 328 din Codul penal din 1968 -, noua reglementare a infracţiunii de proxenetism incriminează determinarea la practicarea prostituţiei, iar nu doar fapta de a îndemna la practicarea prostituţiei.

   III. Opiniile instanţelor de judecată

    Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept puse în discuţie curţile de apel Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj, Constanţa, Galaţi, Oradea, Târgu Mureş şi Timişoara.

    S-au conturat următoarele opinii:

    Sub aspectul admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi cu dezlegarea chestiunii de drept, magistraţii Curţii de Apel Bacău au opinat că este inadmisibilă, fără a prezenta argumente în acest sens, iar magistraţii Curţii de Apel Braşov au opinat în acelaşi sens, cu argumentarea că prin decizia în interpretare pe care ar trebui să o dea instanţa supremă se tinde la rezolvarea conflictului de drept dedus judecăţii.

    Asupra chestiunii de drept ce se solicită a fi dezlegată, într-o opinie majoritară exprimată de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bihor, Tribunalul Braşov, Tribunalul Tulcea, Tribunalul Mureş, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Maramureş, Tribunalul Timiş, Judecătoria Bacău, Judecătoria Rupea, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Luduş, s-a apreciat că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană.

    Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a opinat că se poate reţine infracţiunea de proxenetism chiar dacă întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc cu aceeaşi persoană, dar în mod repetat. În acelaşi sens, magistraţii din cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti şi Judecătoriei Topliţa au apreciat că în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării prostituţiei este îndeplinită condiţia tipicităţii, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, cu aceeaşi persoană.

   IV.1. Opinia specialiştilor consultaţi

    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă aceştia nu au dat curs solicitării, nefiind transmis niciun punct de vedere în acest sens.

   IV.2. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    În interpretarea art. 213 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 213 alin. (4) din Codul penal, în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării practicării prostituţiei lipseşte tipicitatea, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în ipoteza în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase patrimoniale a avut loc în mod repetat, cu aceeaşi persoană.

    Totodată, s-a apreciat că opţiunea legiuitorului de a nu include în definiţia "practicării prostituţiei" ipoteza în care actele sexuale sunt întreţinute cu aceeaşi persoană şi, deci, de a plasa în afara sferei de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal determinarea la întreţinerea de acte sexuale cu aceeaşi persoană, indiferent dacă determinarea priveşte mai multe acte sexuale - deşi constituie o opţiune criticabilă - nu poate fi modificată pe cale de interpretare, prin introducerea în sfera de aplicare a normei de incriminare prevăzute în art. 213 alin. (1) din Codul penal a unei fapte neprevăzute de legiuitor. În acest sens, s-a subliniat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, modificarea conţinutului unei norme juridice în sensul adaptării ei la realităţile sociale este o prerogativă exclusivă a autorităţii legislative, conform dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

   V. Examenul jurisprudenţei

    La nivelul curţilor de apel nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti privind chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată.

   VI. Jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale

    Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

   VII. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

   VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

    Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

   IX. Jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

    Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.

   X. Dispoziţii legale incidente

   Art. 213 din Codul penal - Proxenetismul

    "(1) Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

    (2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

    (3) Dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

    (4) Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul."

   Art. 15 din Codul penal - Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

    "(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

    (2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale."

   XI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Prin Adresa nr. 3.230/C/3060/III-5/2015 din data de 26 ianuarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii vizând problema de drept supusă dezlegării. La data de 8 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii reformulate prin care solicită pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare:

   1. În cazul determinării prostituţiei nu este necesar ca persoana care a fost determinată să practice prostituţia să purceadă la întreţinerea de acte sexuale.

   2. Pentru practicarea prostituţiei nu este necesar ca întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase să se realizeze cu mai multe persoane.

   XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

    Opinia judecătorului-raportor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării a fost în sensul că este inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, în vederea dezlegării chestiunii de drept:

    "Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşite în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană."

   XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

    Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

    Pentru considerentele ce vor fi expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, aşa încât se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării.

    În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

    Examinând admisibilitatea prin prisma criteriilor sus-menţionate, Înalta Curte constată îndeplinite în cauză condiţiile privind titularul şi etapa procesuală în care poate fi formulată sesizarea. Astfel, cauza se află în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Craiova fiind învestită cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinţei penale nr. 161 din data de 25 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 3.778/63/2014*, prin care s-a dispus achitarea inculpaţilor.

    De asemenea, se constată că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui asemenea recurs.

    Cu toate acestea, sesizarea este inadmisibilă.

    Hotărârile prealabile sunt obligatorii pentru instanţe şi au menirea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii şi chiar de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, deşi acest obiectiv este prevăzut expres doar în cazul recursului în interesul legii (art. 471 din Codul de procedură penală).

    Drept urmare, scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile şi dificile de drept.

    Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii legale neclare, echivoce, care ar putea da naştere mai multor soluţii.

    Interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, clarificarea sensului şi scopului acesteia, aşa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate.

    Cu privire la problema a cărei dezlegare se solicită, se constată că nu constituie o reală problemă de drept, generată de dificultăţi de interpretare a normei de incriminare sau de opinii divergente exprimate în acest sens şi argumentate din punct de vedere juridic.

    În speţă, în condiţiile în care parchetul (în calitate de unic apelant) nu contestă că legea nouă este mai favorabilă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (4) din Codul penal, acestea fiind prevederile legale care ar trebui examinate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Pe de o parte, dispoziţiile de drept substanţial incidente şi care ar trebui interpretate sunt clare, inteligibile, neechivoce.

    Omisiunea legiuitorului de a incrimina anumite fapte nu poate fi suplinită prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unei hotărâri conform art. 475 din Codul de procedură penală.

    Pe de altă parte, problema a cărei dezlegare se solicită nu are caracter de noutate. Chiar dacă, relativ recent, a intrat în vigoare noul Cod penal, incriminarea proxenetismului nu se deosebeşte fundamental de vechea incriminare (art. 329 din Codul penal din 1969), varianta tip fiind, practic, preluată din vechiul cod, cu unele modificări clarificatoare, de ordin semantic (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 444, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2014), determinate şi de faptul că prostituţia nu mai este incriminată.

    Pe cale de consecinţă, noua normă de incriminare a infracţiunii de proxenetism conţine şi definiţia "practicării prostituţiei", termen la care face referire şi care constituie o condiţie esenţială ataşată elementului material, intrând astfel în conţinutul constitutiv al infracţiunii, devenind parte componentă a tipicităţii infracţiunii de proxenetism.

    Aşa cum se prevede în dispoziţiile art. 213 alin. (4) din Codul penal: "Prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul obţinerii de foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul." Se păstrează caracterul repetat al actelor ce conduc la prostituţie, precum şi necesitatea existenţei unor clienţi diferiţi (Codul penal. Comentariu pe articole, pag. 445, Editura C.H. Beck, Bucureşti 2014).

    Drept urmare, şi determinarea la practicarea prostituţiei trebuie să vizeze o activitate de tipul celei descrise în conţinutul normei de incriminare, astfel cum este definită la art. 213 alin. (4) din Codul penal.

    În situaţia în care s-ar aprecia că sesizarea este admisibilă, răspunsul pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar trebui să îl dea întrebării prealabile s-ar limita la simpla trimitere la dispoziţiile art. 213 alin. (1) şi (4) din Codul penal, căci nu s-ar putea răspunde altceva decât ceea ce este prevăzut cu claritate în norma de incriminare.

    În altă ordine de idei, se constată că, doar aparent, soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. În realitate, nici această condiţie nu este îndeplinită.

    Într-adevăr, apelul parchetului vizează soluţia de achitare cu privire la infracţiunea de proxenetism, soluţie dispusă pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală deoarece lipseşte tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esenţială a infracţiunii. Potrivit situaţiei de fapt stabilite în speţă, atât determinarea la practicarea prostituţiei, cât şi practicarea efectivă a prostituţiei s-au făcut cu referire la un singur client.

    Întrebarea adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pune accent pe o împrejurare neesenţială pentru incriminarea proxenetismului în modalitatea "determinarea (...) la practicarea prostituţiei", respectiv numărul persoanelor cu care se practică efectiv prostituţia.

    În realitate, problema care trebuie analizată în speţă nu este modalitatea în care a fost sau nu practicată prostituţia, deci cum a acţionat persoana asupra căreia a fost exercitată acţiunea de determinare, ci conduita autorului infracţiunii de proxenetism în varianta determinării. Ceea ce interesează aşadar sunt datele ce caracterizează acţiunea de determinare, care, pentru a se încadra în norma de incriminare, trebuie să aibă în vedere practicarea prostituţiei în modalitatea în care este definită de art. 213 alin. (4) din Codul penal.

    Hotărârile prealabile trebuie pronunţate numai în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, constituind o dezlegare de principiu a unei probleme de drept. În egală măsură, sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii.

    Or, întrebarea nu vizează o situaţie care ar putea rezulta din dispoziţiile a căror interpretare se solicită, ci o situaţie concretă, ce face obiectul cauzei pendinte.

    Cum problema pusă în discuţie face obiectul căii de atac asupra căreia trebuie să se pronunţe Curtea de Apel Craiova, s-ar ajunge ca prin reformularea întrebării şi soluţionarea sesizării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze, de fapt, fondul cauzei, statuând dacă fapta ce face obiectul acuzaţiei penale este sau nu prevăzută de legea penală.

    S-ar ajunge astfel chiar la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecăţii.

    Drept urmare, întrebarea formulată nu vizează o reală problemă de drept, o chestiune de drept esenţială, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei şi care să reclame o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibilă a sesizării, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală.

    Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

   
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii   

D E C I D E:

    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.778/63/2014*, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept "dacă în cazul infracţiunii de proxenetism săvârşită în modalitatea determinării prostituţiei lipseşte tipicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care întreţinerea de acte sexuale în scopul obţinerii de foloase a avut loc în mod repetat, dar cu aceeaşi persoană".

    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2016. 

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
judecător MIRELA SORINA POPESCU    

Magistrat-asistent,
Otilia Constantin