Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 3/2016 Dosar nr.

 
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 195 din 16/03/2016

 Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului
Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală
Luciana Mera - judecător la Secţia penală
Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală
Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secţia penală
Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală
Mariana Ghena - judecător la Secţia penală
Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală
Luminiţa Livia Zglimbea - judecător la Secţia penală

    S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală prin Încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 4.796/2/2015, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept - dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare întrucât nu a fost citată la judecata în apel, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă.
    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.
    La şedinţa de judecată a participat doamna Ana-Maria Deaconescu-Belulescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de domnul procuror Cosmin Grancea.
    Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Oradea care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate, fiind conturate trei opinii, astfel cum sunt exprimate în raportul depus la dosar, precum şi că răspunsurile curţilor de apel Craiova, Suceava, Iaşi şi Târgu Mureş cuprind doar menţiunea neidentificării, în jurisprudenţa acestora ori a instanţelor din circumscripţie, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost comunicat niciun punct de vedere.
    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal, prin Adresa nr. 3.132/C/2998/III/-5/2015 din 12 ianuarie 2016, a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind transmis totodată şi punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în aplicarea art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal nu a fost citată la judecata în apel şi care pretinde că drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă nu are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare.
    În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Cristina Rotaru Radu, care a fost înaintat părţilor (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi S.C. I 10 B - S.R.L.) la data de 18 ianuarie 2016, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.
    S-a învederat şi faptul că, la data de 5 februarie 2016, S.C. I 10 B - S.R.L. a depus la dosar, prin avocat, punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, prin care s-a solicitat reunirea cauzei cu cea care face obiectul dosarelor nr. 179/1/2016, respectiv nr. 180/1/2016 aflate pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având în vedere că există o strânsă legătură între prezenta cauză şi chestiunea de drept supusă dezlegării în cele două dosare anterior menţionate.
    De asemenea, în esenţă, s-a apreciat că soluţia pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune a o da chestiunii de drept este aceea că, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana care invocă vătămarea unor interese legitime printr-o măsură dispusă într-o hotărâre penală definitivă, dar care nu a avut calitatea de parte sau persoană vătămată în cursul procesului penal, are calitatea procesuală de a formula contestaţie în anulare.
    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a solicitat domnului procuror Cosmin Grancea să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la solicitarea formulată de către S.C. I. 10 B. - S.R.L. în sensul necesităţii reunirii prezentei cauze cu cea care face obiectul dosarelor nr. 179/1/2016, respectiv nr. 180/1/2016, dosare care au fost deja reunite şi se află pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu termen de soluţionare la data de 30 martie 2016.
    Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat respingerea cererii de reunire a cauzelor formulată în scris de către S.C. I.10.B. - S.R.L., având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată, iar eventuala reunire a cauzelor ar întârzia judecata, prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul de procedură penală.
    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, după deliberare, cu unanimitate de voturi, în temeiul art. 43 alin. (3) din Codul de procedură penală, a respins cererea de reunire a cauzelor formulată de S.C. I.10 B. - S.R.L. având în vedere că, în cuprinsul celor două încheieri ale Curţii de Apel Bucureşti, înregistrate cu nr. 179/1/2016 şi nr. 180/1/2016, reunite sub nr. 179/1/2016 prin Procesul-verbal încheiat la data de 8 ianuarie 2016, şi încheierea ce face obiectul prezentei sesizări au fost invocate temeiuri de drept diferite, fiind necesară totodată analizarea în concret, în fiecare speţă, a îndeplinirii celei de-a treia condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv legătura cu fondul cauzei.
    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat domnului procuror Cosmin Grancea să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezbaterii în Dosarul nr. 4.292/1/2015.
    Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la admisibilitatea sesizării, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, invocând în acest sens Decizia nr. 5/2015 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
    A arătat că, dacă prin decizia anterior menţionată s-a stabilit că chestiunea de drept are legătură cu fondul cauzei atunci când întrebarea se referă la existenţa căii de atac, pentru identitate de raţiune, soluţia trebuie să fie aceeaşi şi atunci când întrebarea se referă la posibilitatea unei persoane de a declara calea de atac.
    Pe fondul sesizării, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut punctul de vedere transmis la dosar, precizând, în esenţă, că, în aplicarea art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal, nu a fost citată la judecata în apel şi care pretinde că drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă nu are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare.
    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare.
 
ÎNALTA CURTE,

    asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării
    Prin Încheierea de şedinţă din 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.796/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept în sensul dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare întrucât nu a fost citată la judecata în apel, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă.
   II. Expunerea succintă a cauzei şi soluţia propusă de instanţa care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    Prin contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală cu nr. 4.796/2/2015, contestatoarea S.C. I 10 B - S.R.L. a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea Deciziei penale nr. 862A din 8 iunie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 28.726/3/2006 şi, în rejudecarea apelului, să fie pronunţată o hotărâre prin care să fie înlăturate în mod explicit orice dispoziţii faţă de contestatoare având în vedere că nu a fost parte în cauză şi nu a avut nicio legătură cu faptele deduse judecăţii.
    În motivarea contestaţiei în anulare formulate, contestatoarea a arătat că nu a fost parte în cauza penală anterior menţionată şi nu a fost citată pe tot parcursul judecăţii, fiind incidente în acest sens dispoziţiile art. 353 şi art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, iar, cu toate acestea, împotriva sa s-au dispus şi iniţiat proceduri de executare silită.
    Contestatoarea a arătat că, potrivit minutei Deciziei penale nr. 862A din 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, instanţa de apel, în baza art. 32 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului şi a art. 249 din Codul de procedură penală, a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţele procurorului din datele de 12.01.2005 (Dosar nr. l71/P/2003 - filele 43-55, vol. 24 d.u.p.), 15.12.2005 (Dosar nr. 692/D/P/2005, filele 222-225, vol. 24 d.u.p.), 19.01.2006 (filele 192-203, vol. 24 d.u.p.), 17.04.2006 (filele 283-300, vol. 24 d.u.p.), 18.04.2006 (filele 264-282, vol. 24, d.u.p.), 23.06.2006 (filele 368-386, vol. 24, d.u.p.) şi 04.07.2006 (filele 310-330, vol. 24 d.u.p.) asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor I.A.M, T.O.L., G.T. şi părţilor responsabile civilmente S.C. VGB IB (actualmente S.C. BKP T I - S.R.L. prin administrator judiciar C B J T) şi S.C. T. - S.A., măsură pe care a instituit-o, respectiv a extins-o asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile aparţinând tuturor inculpaţilor şi tuturor părţilor responsabile civilmente, inclusiv asupra conturilor, a dobânzilor aferente sumelor înscrise la credit, ce vor curge în continuare conform contractelor încheiate cu unitatea bancară şi asupra activelor societăţilor comerciale la care inculpaţii şi părţile responsabile civilmente figurează ca împuterniciţi, beneficiari reali, asociaţi (acţionari) sau administratori, situate în ţară sau în străinătate.
    S-a mai invocat faptul că, în baza deciziei penale astfel pronunţate, s-au iniţiat procedurile de executare silită împotriva sa, acte de executare a căror finalitate o reprezintă valorificarea activelor şi distribuirea sumelor încasate în contul statului, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii confiscării dispuse împotriva altor persoane.
    În acest sens, contestatoarea a arătat că instanţa de apel a dispus pentru prima dată în calea de atac a apelului instituirea de măsuri asigurătorii în afara cadrului procesual, fără citarea terţilor interesaţi împotriva cărora s-a dispus extinderea măsurilor asigurătorii, cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
    De asemenea, contestatoarea a menţionat că, având în vedere raporturile juridice pe care le are cu inculpatul T.O.L. şi partea responsabilă civilmente T. - S.A., suportă efectele juridice ale măsurii de siguranţă a confiscării extinse prevăzute de art. 1121 din Codul penal, în realitate măsura confiscării fiind luată asupra inculpatului T.O.L. şi a părţii responsabile civilmente T. - S.A., iar asupra contestatoarei în considerarea calităţii de societate la care partea responsabilă civilmente are calitatea de acţionar.
    În şedinţa din camera de consiliu din data de 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a pus în discuţie în temeiul art. 431 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată în cauză.
    Cu această ocazie, contestatoarea S.C. I 10 B - S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept în sensul, dacă unei persoane i se poate aplica o măsură de drept penal în condiţiile în care nu a fost parte în procesul penal, precum şi în condiţiile în care nu a săvârşit nicio faptă prevăzută de legea penală, astfel cum prevăd imperativ dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Codul penal.
    Examinând cererea contestatoarei privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării chestiunii de drept invocate, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a constatat că aceasta nu este admisibilă.
    Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 475 din Codul de procedură penală, dacă în cursul judecăţii un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.
    Potrivit dispoziţiilor art. 431 din Codul de procedură penală, ţinând seama şi de dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, instanţa verifică mai multe aspecte, respectiv dacă cererea a fost formulată de persoanele ce pot formula contestaţie în anulare, dacă cererea este făcută în termenul legal, dacă motivul pe care se sprijină aceasta este prevăzut de art. 426 din Codul de procedură penală, precum şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
    Prin urmare, s-a constatat că problema de drept invocată de către contestatoare nu are nicio legătură cu etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, vizând mai degrabă aspecte legate de fondul contestaţiei în anulare, respectiv dacă printr-o hotărâre definitivă se pot lua măsuri de drept penal în legătură cu o persoană care nu este participant la procesul penal.
    În concluzie, Curtea de apel a reţinut că, de lămurirea problemei de drept invocate de contestatoare nu depinde soluţionarea fondului cauzei, respectiv verificarea condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.
    În aceeaşi şedinţă de judecată, Curtea de apel a pus în discuţie, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unei alte chestiuni de drept, respectiv dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare întrucât nu a fost citată la judecata în apel, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă.
    Punctele de vedere ale părţilor:
    Contestatoarea a apreciat că are calitate procesuală de a formula contestaţie în anulare în temeiul art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, iar procurorul şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că nu se contestă calitatea de parte a S.C. I 10 B - S.R.L.
    Punctul de vedere al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală:
    Curtea de apel a apreciat că, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea chestiunii de drept anterior menţionate este admisibilă.
    Astfel, s-a arătat că, în cauză, completul de judecată al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală este învestit cu soluţionarea cauzei în primă şi ultimă instanţă (respectiv contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei decizii penale definitive pronunţate de aceeaşi instanţă).
    Totodată, Curtea de apel a constatat că în cauză există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv calitatea S.C. I. 10 B - S.R.L. de a formula contestaţie în anulare, în condiţiile în care aceasta nu a fost parte în procesul penal ce s-a finalizat cu pronunţarea deciziei atacate.
    De asemenea, s-a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă asupra chestiunii de drept, nici printr-un recurs în interesul legii, iar chestiunea în discuţie nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    În opinia Curţii de apel, prevederile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt de strictă interpretare şi aplicare, în sensul că pot formula contestaţie în anulare, indiferent de motivul invocat, părţile, persoana vătămată ori procurorul.
    Totodată, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
    Prin urmare, s-a apreciat că există necesitatea dezlegării problemei de drept invocate, întrucât de aceasta depinde soluţia ce urmează a se dispune în cauză în ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulate de către contestatoarea S.C. I 10 B - S.R.L.
   III. Opinia instanţelor judecătoreşti
    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
    Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti şi Curtea de Apel Oradea care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unor dintre instanţele arondate.
    Răspunsurile Curţilor de Apel Craiova, Suceava, Iaşi şi Târgu Mureş cuprind doar menţiunea neidentificării, în jurisprudenţa acestora ori a instanţelor din circumscripţie, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării.
   III.1. Într-o primă opinie, majoritară, exprimată de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Timiş,Tribunalul Braşov, Judecătoria Rupea, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, Tribunalul Maramureş, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău, Judecătoria Oneşti, Curtea de Apel Constanţa, Tribunalul Tulcea, Judecătoria Luduş, Judecătoria Târnăveni, Judecătoria Gheorgheni, Judecătoria Odorheiu Secuiesc s-a susţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal nu are calitatea procesuală de a formula contestaţie în anulare, dacă nu a fost citată la judecata în apel, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă.
    În susţinerea acestei opinii s-a argumentat, în esenţă, că dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât pot formula contestaţie în anulare indiferent de motivul invocat numai părţile, persoana vătămată şi procurorul.
    În consecinţă, având în vedere că, potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, s-a arătat că persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal nu are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală.
   III.2. În opinia minoritară, exprimată de Tribunalul Dolj, Tribunalul Gorj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Braşov şi Judecătoria Miercurea-Ciuc, s-a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă, are calitatea procesuală de a formula contestaţie în anulare întrucât nu a fost citată la judecarea cauzei în apel.
   III.3. O altă opinie a fost conturată de Curtea de Apel Timişoara care şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât problema de drept ridicată nu este controversată şi susceptibilă să genereze o practică neunitară având în vedere prevederile art. 427 din Codul de procedură penală care precizează în mod expres şi limitativ categoria de persoane care pot să formuleze contestaţie în anulare.
   IV. Examenul jurisprudenţei
    Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie sunt: Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Cluj.
    Consacrarea opiniei majoritare se regăseşte în deciziile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală în dosarele nr. 4.795/2/2015 (Decizia penală nr. 1.068/A din 8 septembrie 2015), nr. 7.308/2/2014 (Decizia penală nr. 431/A din 20 martie 2015), nr. 4.736/2/2015 (Decizia penală nr. 1.053/A din 4 septembrie 2015) şi de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 4.789/2/2015 (Decizia penală nr. 1.130/A din 16 septembrie 2015).
    Opinia minoritară se reflectă exclusiv în Decizia penală nr. 583/A/2014 din 16 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 416/33/2014.
    Celelalte curţi de apel care au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie au transmis că nu s-au pronunţat hotărâri relevante ori că nu există o jurisprudenţă în materie.
   V. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale
    Prin Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală.
    Prin Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportate la cele ale art. 426 lit. a) şi ale art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală.
   VI. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    Prin Decizia nr. 2.763 din 7 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, nepublicată, evaluându-se calitatea procesuală a părţilor care au declarat contestaţie în anulare, s-a concluzionat că analiza condiţiei privind formularea contestaţiei în anulare de către o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege primează în raport cu analiza motivelor invocate şi a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acesteia, întrucât contestatorii nu sunt părţi în procesul penal, în sensul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 23-24 din Codul de procedură penală anterior.
   VII. Opinia specialiştilor consultaţi
    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia scrisă a specialiştilor din domeniul juridic cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, însă nu a fost comunicat niciun punct de vedere.
   VIII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 3.132/C/2998/III-5/2015 din 12 ianuarie 2016 a arătat că în aplicarea art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal, nu a fost citată la judecata în apel şi care pretinde că drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă nu are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare.
    În urma comunicării raportului întocmit în temeiul art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, S.C. I 10 B - S.R.L. a transmis, conform dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, punctul de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii, solicitând reunirea cauzei cu cea care face obiectul dosarelor nr. 179/1/2016, respectiv nr. 180/1/2016 aflate pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având în vedere că există o strânsă legătură între prezenta cauză şi chestiunea de drept supusă dezlegării în cele două dosare anterior menţionate.
    În continuare, a fost expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana care invocă vătămarea unor interese legitime printr-o măsură dispusă într-o hotărâre penală definitivă, dar care nu a avut calitatea de parte sau persoană vătămată în cursul procesului penal, are calitatea procesuală de a formula contestaţie în anulare.
   IX. Dispoziţii legale incidente
    Codul de procedură penală
   Art. 32. - Părţile
    "(1) Părţile sunt subiecţii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară.
    (2) Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente."
   Art. 33. - Subiecţii procesuali principali
    "(1) Subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată.
    (2) Subiecţii procesuali principali au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţile, cu excepţia celor pe care legea le acordă numai acestora."
   Art. 34. - Alţi subiecţi procesuali
    "În afara participanţilor prevăzuţi la art. 33, sunt subiecţi procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum şi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii în procedurile judiciare penale."
   Art. 409. - Persoanele care pot face apel
    "(1) Pot face apel:
    a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;
    b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
    c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă;
    d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;
    e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate;
    f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.
    (2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b)-f), apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia."
   Art. 412. - Declararea şi motivarea apelului
    "(1) Apelul se declară prin cerere scrisă, care trebuie să conţină următoarele:
    a) numărul dosarului, data şi numărul sentinţei sau încheierii atacate;
    b) denumirea instanţei care a pronunţat hotărârea atacată;
    c) numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul, reşedinţa sau locuinţa, precum şi semnătura persoanei care declară apelul.
    (2) Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestată de un grefier de la instanţa a cărei hotărâre se atacă sau de avocat.
    (3) Cererea de apel nesemnată ori neatestată poate fi confirmată în instanţă de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
    (4) Apelul se motivează în scris, arătându-se motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază."
   Art. 417. - Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale
    "(1) Instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
    (2) În cadrul limitelor prevăzute la alin. (1), instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept."
   Art. 4251. - Declararea şi soluţionarea contestaţiei
    "(1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
    (2) Pot face contestaţie procurorul şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, precum şi persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate prin aceasta, în termen de 3 zile, care curge de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru celelalte persoane, dispoziţiile art. 411 alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.
    (3) Contestaţia se depune la judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare, dispoziţiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.
    (4) La soluţionarea contestaţiei, dispoziţiile art. 416 şi art. 418 se aplică în mod corespunzător; în cadrul acestor limite, la soluţionarea contestaţiei împotriva încheierii privind o măsură preventivă se poate dispune o măsură mai puţin gravă decât cea solicitată sau decât cea dispusă prin încheierea contestată ori se pot modifica obligaţiile din conţinutul măsurii contestate.
    (5) Contestaţia se soluţionează de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa superioară celei sesizate sau, după caz, de către instanţa superioară celei sesizate, respectiv de completul competent al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, cu participarea procurorului.
    (6) La soluţionarea contestaţiei se citează persoana care a făcut contestaţia, precum şi subiecţii procesuali la care hotărârea atacată se referă, dispoziţiile art. 90 şi art. 91 aplicându-se în mod corespunzător.
    (7) Contestaţia se soluţionează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, putându-se pronunţa una dintre următoarele soluţii:
    1. respingerea contestaţiei, cu menţinerea hotărârii atacate:
    a) când contestaţia este tardivă sau inadmisibilă;
    b) când contestaţia este nefondată;
    2. admiterea contestaţiei şi:
    a) desfiinţarea hotărârii atacate şi soluţionarea cauzei;
    b) desfiinţarea hotărârii atacate şi dispunerea rejudecării cauzei de către judecătorul sau completul care a pronunţat-o, atunci când se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea."
   Art. 426. - Cazurile de contestaţie în anulare
    "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
    a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
    b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
    c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
    d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
    e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
    f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
    g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
    h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
    i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă."
   Art. 427. - Cererea de contestaţie în anulare
    "(1) Contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror.
    (2) În cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora."
   Art. 428. - Termenul de introducere a contestaţiei în anulare
    "(1) Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
    (2) Contestaţia în anulare pentru cazul prevăzut la art. 426 lit. b) poate fi introdusă oricând."
   Art. 431. - Admiterea în principiu
    "(1) Instanţa examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părţilor.
    (2) Instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate."
   X. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării
    Opinia judecătorului-raportor este în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana care invocă vătămarea unor interese legitime printr-o măsură dispusă într-o hotărâre penală definitivă, dar care nu a avut calitatea de parte sau persoană vătămată în cursul procesului penal nu are calitatea procesuală de a formula contestaţie în anulare.
   XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:
    Cu privire la admisibilitatea sesizării:
    În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".
    Chiar dacă nu este expres formulată, din dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală reiese cu claritate că una dintre condiţiile de admisibilitate este şi aceea referitoare la existenţa unei veritabile chestiuni de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situaţia în care, în cursul soluţionării unei cauze penale, se pune problema interpretării şi aplicării unor dispoziţii legale neclare, echivoce, care ar putea da naştere mai multor soluţii.
    Interpretarea urmăreşte cunoaşterea înţelesului exact al normei, clarificarea sensului şi scopului acesteia, aşa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate.
    Cu privire la problema a cărei dezlegare se solicită, respectiv persoanele care pot să formuleze contestaţie în anulare, nu se constată existenţa vreunui element de noutate care să facă necesară interpretarea acestor dispoziţii, situaţia fiind rezolvată în mod identic, atât în noile dispoziţii procesual penale, cât şi în reglementările procesuale anterioare.
    Astfel conform art. 387 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, părţile şi procurorul aveau posibilitatea legală de a ataca o hotărâre penală definitivă având la dispoziţie această cale de atac, iar potrivit noilor dispoziţii procesual penale, respectiv art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală "contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare din părţi, de persoana vătămată sau de procuror".
    Art. 32 din Codul de procedură penală stabileşte că părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, iar potrivit dispoziţiilor art. 23 şi 24 din Codul de procedură penală anterior, părţile din procesul penal erau inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente.
    Analizând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale incidente, respectiv art. 427 alin. (1) raportat la art. 426 lit. a) din Codul penal, şi care ar trebui interpretate sunt clare, inteligibile şi lipsite de ambiguităţi.
    Cu alte cuvinte, instanţa de trimitere nu tinde la o rezolvare a unei "chestiuni de drept", ci în realitate se tinde la rezolvarea conflictului de drept procesual penal dedus judecăţii.
    De altfel, prin Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 18 noiembrie 2015, Curtea Constituţională pronunţându-se asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 427 alin. (1) raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, a constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în art. 426-432 din Codul de procedură penală.
    Prin urmare, având în vedere prevederile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală care arată în mod expres şi limitativ categoria persoanelor care pot să formuleze contestaţie în anulare, se constată că sesizarea instanţei de trimitere nu vizează o reală problemă de drept care să reclame o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    Or, lipsa însăşi a existenţei unei "chestiuni de drept" ce ar necesita lămuriri sau interpretări determină respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării.

    Pentru motivele arătate, în temeiul art. 475 şi art. 477 din Codul de procedură penală,

   
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
   
În numele legii
   
D E C I D E:

    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 4.796/2/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "dacă, în aplicarea dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, persoana fizică ori juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal are calitatea procesuală să formuleze contestaţie în anulare întrucât nu a fost citată la judecata în apel, în condiţiile în care drepturile ori interesele sale au fost afectate printr-o măsură dispusă de instanţa de apel prin hotărâre definitivă".

    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2016.

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecător MIRELA SORINA POPESCU    

Magistrat-asistent,
Ana-Maria Deaconescu-Belulescu