Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 10/2016 Dosar nr. 815/1/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 06/05/2016

 

    Mirela Sorina Popescu - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului
    Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală
    Luminiţa Livia Zglimbea    - judecător la Secţia penală
    Săndel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală
    Simona Daniela Encean - judecător la Secţia penală
    Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală
    Rodica Aida Popa - judecător la Secţia penală
    Rodica Cosma - judecător la Secţia penală
    Ioana Alina Ilia - judecător la Secţia penală

 

    S-a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Ialomiţa prin încheierea de şedinţă din data de 3 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, prin care, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept - "dacă în respectarea principiului legalităţii pedepsei, este admisibilă o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menţinerea cu prioritate a anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.

    La şedinţa de judecată a participat doamna Silvia Stoenescu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Daniela Maftei.

    Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au transmis puncte de vedere Curtea de Apel Alba, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Curtea de Apel Timişoara, care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate, fiind conturate două opinii, astfel cum sunt exprimate în raportul depus la dosar, precum şi că nu fost depuse hotărâri relevante în materie.

    În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, comunicând punct de vedere Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative. De asemenea a transmis punct de vedere Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal, prin Adresa nr. 254/C2/532/III-5/2016 din 6 aprilie 2016, a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind transmis totodată şi punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale sesizării - condiţia pertinenţei, respectiv dependenţa soluţionării pe fond a cauzei în care a fost invocată de lămurirea chestiunii de drept.

    În continuare, magistratul-asistent a arătat că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor, doamna judecător Simona Cristina Neniţă, care a fost înaintat părţilor (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi petentului D.R.T.) la data de 24 martie 2016, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură.

    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, constatând că nu sunt alte cereri sau excepţii de formulat, a solicitat doamnei procuror Daniela Maftei să susţină punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema de drept supusă dezlegării în Dosarul nr. 815/1/2016.

    Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că în cauză au fost formulate concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a sesizării, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

    S-a susţinut că sesizarea aparţine tribunalului, instanţa învestită cu soluţionarea în ultimă instanţă a cauzei, că problema de drept nu a mai făcut obiectul vreunei proceduri de asigurare a unei practice unitare, dar că nu este îndeplinită condiţia pertinenţei, a dependenţei soluţionării pe fond a cauzei în care a fost invocată, de lămurirea chestiunii de drept.

    S-a arătat că această condiţie trebuie analizată şi din perspectiva criteriilor ce se desprind din hotărârile prealabile anterioare, relevante fiind deciziile nr. 11 şi 19 din anul 2014, respectiv nr. 14 şi 24 din anul 2015, ce au stabilit că sesizarea trebuie să tindă la interpretarea, în abstract, a unor dispoziţii legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei, precum şi că hotărârea dată de instanţa supremă trebuie să conducă la clarificarea unor norme juridice ambigue sau complexe ce pot da naştere unor dificultăţi rezonabile de interpretare pe cale judecătorească.

    Or, în cauză, problema de drept supusă dezlegării vizează admisibilitatea unei contestaţii la executare, admisibilitate care reprezintă una dintre soluţiile pe care instanţa ce a formulat sesizarea le poate pronunţa în cauză.

    Cu privire la relaţia de dependenţă a problemei de drept: "dacă menţinerea cu prioritate a anulării suspendării şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a aceleiaşi pedepse, aplicate prin hotărâri judecătoreşti definitive, este o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul art. 598 lit. d) din Codul de procedură penală", cu soluţionarea pe fond a cauzei, s-a arătat că decizia instanţei supreme nu ar fi de natură să producă un efect concret. Norma procesuală ce reglementează cazul de contestaţie la executare invocat stabileşte clar că aceste cauze de micşorare trebuie să fie ivite ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat a hotărârii contestate, or, incidenţa celor stabilite în Decizia nr. 42/2008, pronunţată în recursul în interesul legii, a fost cunoscută şi dezbătută de instanţa de fond ce a soluţionat cauza.

    În consecinţă, s-a solicitat să se constate că problema de drept ce formează obiectul prezentei cauze nu poate primi o rezolvare de principiu prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.

    Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare.

   
ÎNALTA CURTE

 

    Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării

    Tribunalul Ialomiţa a dispus, prin încheierea din 3 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă în respectarea principiului legalităţii pedepsei, este admisibilă o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menţinerea cu prioritate a anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

   II. Expunerea succintă a cauzei

    Prin Sentinţa penală nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea, s-a admis cererea petentului condamnat D.R.T. de contopire a pedepselor.

    S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.669/2012, pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă la data de 3 aprilie 2012, în pedepsele componente de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b), c) din Codul penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.

    S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 393/2013, pronunţată de Judecătoria Constanţa, definitivă la data de 17 mai 2013, în pedepsele componente de: 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, 2 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e) din Codul penal cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală, 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 203/2012 a Judecătoriei Constanţa.

    În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-au contopit pedepsele repuse în individualitatea lor în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând ca petentul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare.

    Împotriva Sentinţei penale nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea, condamnatul D.R.T. a formulat contestaţie la executare în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.

    În motivarea cererii a susţinut că pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare a fost stabilită eronat, întrucât nu pot fi aplicate simultan atât dispoziţiile legale referitoare la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei, cât şi cele privind revocarea suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, cele două instituţii având caracter juridic diferit, problema priorităţii anulării suspendării condiţionate fiind rezolvată prin Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

    Prin Sentinţa penală nr. 701 din data de 13 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 4.987/312/2014*, în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, s-a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul D.R.T., ca neîntemeiată.

    S-a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate de petent în contestaţia la executare sunt aceleaşi cu cele ce au făcut obiectul cauzei soluţionată prin Sentinţa penală nr. 1.191 din data de 23 septembrie 2013 a Judecătoriei Tulcea, definitivă prin Decizia penală nr. 9 din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Tulcea.

    S-a concluzionat că situaţia juridică a petentului a fost analizată anterior prin hotărâre judecătorească definitivă, intrată sub autoritate de lucru judecat şi, în consecinţă, s-a respins contestaţia la executare.

    Împotriva Sentinţei penale nr. 701 din data de 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia a formulat contestaţie condamnatul D.R.T., solicitând reducerea pedepsei rezultante de 9 ani şi 6 luni închisoare cu 2 ani închisoare, pedeapsă cu privire la care în hotărârea de contopire pronunţată de Judecătoria Tulcea s-a luat act de anularea suspendării condiţionate şi, totodată, s-a menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani.

    Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa cu nr. 4.987/312/2014*, care la termenul din 3 februarie 2016, în baza art. 475 din Codul de procedură penală a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

   III. Opinia instanţei care a formulat sesizarea

    Tribunalul Ialomiţa, învestit cu soluţionarea contestaţiei condamnatului D.R.T. împotriva Sentinţei penale nr. 701 din data de 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia, a apreciat că pentru rezolvarea situaţiilor juridice în care, prin încălcarea Deciziei nr. 42/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, s-a ajuns la executarea unor pedepse majorate în mod nelegal, ar exista un singur remediu juridic, şi anume admisibilitatea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Respectând principiul legalităţii pedepsei, instanţa de judecată trebuie să aplice cu prioritate soluţia anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art. 85 din Codul penal anterior, excluzând aplicarea concomitentă a prevederilor art. 83 din Codul penal anterior.

   IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

    Opinia majoritară a instanţelor de judecată a fost în sensul că prin contestaţie la executare, care reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond, nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive, întrucât se aduce atingere autorităţii de lucru judecat.

    Aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privind anularea/revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni nu constituie o cauză de stingere sau micşorare a pedepsei în sensul prevederilor art. 461 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală anterior şi nu poate constitui o astfel de cauză nici în sensul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală în vigoare.

    Pe de altă parte, cazurile care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei, or, în situaţia expusă în sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu transpare o atare situaţie, problema ridicată vizând modalitatea de contopire a pedepselor aplicată în urma interpretării dată de judecătorul fondului sesizat cu o cerere de modificare de pedepse.

    În acest sens s-au pronunţat Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureş, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Gherla, Judecătoria Turda, Curtea de Apel Constanţa, Judecătoria Tulcea, Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Tribunalul Satu Mare, Judecătoria Aleşd, Judecătoria Satu Mare, Curtea de Apel Piteşti, Judecătoria Topliţa, Judecătoria Luduş, Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecătoria Reghin, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Caraş-Severin, Judecătoria Reşiţa, Tribunalul Timiş.

    În cea de-a doua opinie, minoritară, s-a apreciat că o astfel de contestaţie la executare este admisibilă, iar instanţa de judecată trebuie să aplice cu prioritate soluţia anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 85 din Codul penal anterior, excluzând aplicarea concomitentă a art. 83 din Codul penal anterior, respectându-se în acest mod principiul legalităţii pedepsei.

    În acest sens s-au pronunţat Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Constanţa, Tribunalul Mehedinţi, Judecătoria Carei, Tribunalul Mureş.

   V. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

    Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept enunţată este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută în art. 475 din Codul de procedură penală, referitoare la existenţa unei legături de dependenţă între lămurirea chestiunii de drept şi soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată.

    Interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind posibilitatea de a menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă printr-o hotărâre penală definitivă şi de a înlătura revocarea suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse dispusă printr-o altă hotărâre penală definitivă, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, nu poate să aibă consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a contestaţiei la executare, în ipoteza în care această contestaţie la executare nu priveşte hotărârile penale definitive, ci hotărârea prin care s-a dispus, cu autoritate de lucru judecat, contopirea pedepselor aplicate prin cele două hotărâri penale definitive.

    Pe de altă parte, s-a opinat că o astfel de contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât prin exercitarea acesteia nu se invocă o cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei în accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate, ci o presupusă greşită aplicare a legii de către instanţa care a dispus contopirea pedepselor, printr-o hotărâre care a dobândit autoritate de lucru judecat.

   VI. Opinia specialiştilor consultanţi

    Universitatea de Vest din Timişoara - Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a comunicat că sesizarea este admisibilă, iar cu privire la rezolvarea de principiu a chestiunii de drept a opinat că principiul legalităţii pedepsei nu justifică admiterea unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menţinerea cu prioritate a anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei dispuse conform art. 85 din Codul penal anterior şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat.

   VII. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

    Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 254/C2/532/III-5/2016 din 6 aprilie 2016, a comunicat că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept cu care a fost sesizată instanţa, fiind transmis totodată şi punct de vedere cu privire la chestiunea de drept, în sensul că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate - condiţia pertinenţei, respectiv dependenţa soluţionării pe fond a cauzei în care a fost invocată de lămurirea chestiunii de drept.

   VIII. Dispoziţii legale incidente

    Art. 85 din Codul penal din 1969: "Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau recidivă [...]".

    Art. 83 din Codul penal din 1969: "Dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune [...]".

    Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: "Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969".

    Art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală:

    "Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

    [...]

    d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

   IX. Raportul asupra chestiunii de drept supusă dezlegării

    Opinia judecătorului-raportor este în sensul că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.

   X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

    Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

    Cu privire la admisibilitatea sesizării

    În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

    În speţă, chestiunea de drept invocată se referă la admisibilitatea unei contestaţii la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus definitiv contopirea pedepselor, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă, în ipoteza în care prin contestaţia la executare se tinde la modificarea unor dispoziţii din hotărârile penale definitive prin care s-au aplicat pedepsele contopite, iar instanţa care a dispus contopirea pedepselor s-a pronunţat în sensul imposibilităţii modificării acestor dispoziţii.

    De asemenea se urmăreşte a se stabili dacă pe calea contestaţiei la executare se poate invoca şi remedia o greşită aplicare a legii de către instanţa care a dispus contopirea pedepselor printr-o hotărâre definitivă care a dobândit autoritate de lucru judecat.

    Hotărârile prealabile se pronunţă numai în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale şi constituie o dezlegare de principiu a unor probleme de drept.

    Procedura prealabilă nu poate fi folosită pentru soluţionarea unei cauze dedusă judecăţii, pentru interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale clare şi neechivoce sau când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială, cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate (în acest sens sunt şi deciziile nr. 3/2016, nr. 5/2016 pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

    Conform dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: "(...) d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei".

    Prin Decizia nr. 589/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015, Curtea Constituţională a României a statuat că noţiunea de cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat (paragraf 29).

    Doctrina, dar şi practica judiciară au statuat constant că prin contestaţie la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a dobândit autoritatea de lucru judecat. Cazurile care ţin de stingerea ori de micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei.

    În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1.422 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că, în ceea ce priveşte contestaţia la executare, aceasta reprezintă o procedură jurisdicţională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive. Pentru a fi incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cauzele care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei.

    Analizând sesizarea formulată de Tribunalul Ialomiţa, se constată că instanţa de trimitere nu tinde la o lămurire a unei chestiuni de drept, ci la rezolvarea cauzei deduse judecăţii, iar modul de soluţionare a întrebării adresate rezultă cu evidenţă din doctrină, jurisprudenţă şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale evocate.

    Pe de altă parte, chestiunea de drept invocată - menţinerea cu prioritate a anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei dispusă conform art. 85 din Codul penal anterior şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat - nici nu poate conduce la soluţionarea pe fond a cauzei al cărei obiect îl constituie o contestaţie la executare prin care se solicită de către condamnat o micşorare a pedepsei rezultante stabilită printr-o hotărâre definitivă.

    Se constată aşadar că este îndeplinită condiţia privind existenţa unei cauze pendinte aflată în curs de judecată în ultimă instanţă, Tribunalul Ialomiţa fiind învestit în Dosarul nr. 4.987/312/2014* cu soluţionarea contestaţiei formulată împotriva Sentinţei penale nr. 701 din 13 octombrie 2015 a Judecătoriei Slobozia, prin care s-a respins contestaţia la executare.

    Nu este însă îndeplinită condiţia ca soluţionarea pe fond a contestaţiei cu care a fost învestit Tribunalul Ialomiţa să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

    Prin Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că admisibilitatea sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este condiţionată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât şi atunci când priveşte o dispoziţie de drept procesual penal, de împrejurarea că interpretarea dată de instanţa supremă să aibă consecinţe asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

    În acelaşi sens sunt şi deciziile nr. 17 din 1 septembrie 2014, nr. 16 din 22 mai 2015, nr. 21 din 4 iunie 2015, nr. 26 din 29 octombrie 2015, pronunţate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 

    Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul dispoziţiilor art. 477 din Codul de procedură penală.

   
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

   
În numele legii

   
D E C I D E:

 

    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Ialomiţa în Dosarul nr. 4.987/312/2014* prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: "dacă în respectarea principiului legalităţii pedepsei, este admisibilă o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, având ca obiect menţinerea cu prioritate a anulării suspendării condiţionate a executării pedepsei, dispuse conform art. 85 din Codul penal din 1969 şi înlăturarea revocării suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse, măsuri aplicate prin hotărâri definitive intrate în autoritate de lucru judecat".

    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 aprilie 2016. 

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE 
CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
judecător MIRELA SORINA POPESCU     

Magistrat-asistent,
Silvia Stoenescu