Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Concurs de infracţiuni

 

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

 

                       C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

 

În cazul concursului de infracţiuni, în ipoteza în care instanţa de apel a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior şi a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă care depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât aplicarea unei pedepse rezultante care depăşeşte limita prevăzută în art. 34 alin. (2) C. pen. anterior reprezintă aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016

 

Prin sentinţa penală nr. 59 din 24 februarie 2015, Judecătoria Cornetu, în baza art. 5 C. pen. cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 259 alin. (1) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior.

A făcut aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. anterior.

În temeiul art. 863 alin. (3) lit. d) C. pen. anterior, a impus inculpatului obligaţia de a nu lua legătura cu partea civilă şi familia acesteia.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Prin decizia nr. 891 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de procuror şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 24 februarie 2015, pronunţată de judecătoria Cornetu.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.

În  baza art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani şi 6 luni închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia l penală, procurorul a declarat recurs în casaţie la data de 18 septembrie 2015, cu privire la inculpatul A.

Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

S-a susţinut că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de apel inculpatului A. depăşeşte limita legală prevăzută în art. 34 alin. (2) C. pen. anterior, maximul posibil fiind de 2 ani şi 3 luni închisoare.

Prin încheierea nr. 14/RC din 20 ianuarie 2016 a fost admis în principiu recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, privind pe inculpatul A.

Analizând recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, privind pe inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casaţie invocat de procuror, cel prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  constată că acesta este întemeiat.

Din analiza dosarului rezultă că prin sentinţa penală nr. 59 din 24 februarie 2015 a Judecătoriei Cornetu inculpatul A. a fost condamnat după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută în art. 180 alin. (1) C. pen. anterior;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută în art. 259 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. anterior.

Prin decizia nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, au fost admise apelurile declarate de procuror şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 24 februarie 2015 pronunţată de Judecătoria Cornetu.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepse componente.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat 2 ani şi 6 luni închisoare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pedeapsa aplicată inculpatului A. este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, instanţă de apel a menţinut pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 259 alin. (1) C. pen. anterior şi a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 180 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit cele două pedepse, iar pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 34 alin. (2) C. pen. anterior, pedeapsa rezultantă în cazul concursului de infracţiuni nu poale depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

În consecinţă, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de apel inculpatului A. depăşeşte limita legală prevăzută în art. 34 alin. (2) C. pen. anterior, maximul posibil fiind de 2 ani şi 3 luni închisoare.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, privind pe inculpatul A.

A casat, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, precum şi aplicarea sporului de 6 luni închisoare şi a repus în individualitatea lor pedepsele de 2 ani închisoare şi, respectiv, 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 891 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

A anulat mandatul de executare şi a dispus emiterea unui nou mandat.