Decizia nr. 892/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7232/COM/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/111/2011 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, succesoarea în drepturi a SC C. SRL, şi în consecinţă, pârâta a fost obligată să ridice construcţia „cabina poartă" de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. U. nr. 3, înscrisă în CF nr. XX., număr cadastral YY. Oradea. S-a respins cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâta reclamantă reconvenţională SC B. SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional SC A. SRL şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. D. din 3 februarie 2003, reclamanta SC A. SRL, cu sediul în Oradea, a dobândit un teren şi supraedificate. Pe terenul societăţii reclamante înscris în CF nr. XX. număr cadastral YY., s-a aflat de la momentul transferului dreptului de proprietate construcţia „cabină poartă".
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat 17 octombrie 2002 pârâta SC C. SRL, cu sediul în Oradea, a cumpărat de la SC E. SA cota de 740/1791 părţi din număr top. ZZ. care în natură reprezintă suprafaţa de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe acesta şi anume: cabina poartă, staţie benzină şi 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. U. nr. 3, judeţul Bihor, din imobilul reprezentând construcţii şi 4054 mp teren aferent, înscris în CF nr. WW. Oradea număr top. ZZ. şi număr top TT. intabulat sub B2.
Prin actul de parcelare şi sistare a indiviziunii autentificat din 25 octombrie 2002 de B.N.P. F., părţile contractante, respectiv SC C. SRL şi SC E. SA, au consimţit la intabularea operaţiunii de parcelare, respectiv au fost de acord ca numărul cadastral nou UU. ce reprezintă imobilele cumpărate de reclamantă să se înscrie în coala separată nedefinitivă pe numele SC C. SRL.
Pârâta SC C. SRL, prin administrator judiciar G. SRL, a înstrăinat toate bunurile mobile şi imobile ale acesteia către societatea SC B. SRL în acest sens, a depus contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi, autentificat din 23 decembrie 2011 de către B.N.P. H.
În urma încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, societatea SC B. SRL a fost de acord să preia calitatea procesuală a SC C. SRL.
Prin sentinţa nr. 270/COM/2010 din data de 9 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor - Dosar nr. x/111/2007, rămasă definitivă prin decizia nr. 122/2010 a Curţii de Apel Oradea şi irevocabilă prin decizia nr. 2362 din 16 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - s-a respins cererea formulată şi precizată de SC C. SA în contradictoriu cu SC A. SRL, SC E. SA, având ca obiect rectificarea CF nr. VV. Oradea, top. ZZ. şi TT. în suprafaţă de 2263 mp, în sensul de a se radia înscrierile de la B3, B4, B5, B6 urmând să se sisteze CF NDF SS. Oradea număr cadastral UU. şi CF NDF XX. Oradea număr cadastral YY. Instanţa a constatat prin hotărârea sus menţionată că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 17 octombrie 2002, SC C. SA a cumpărat de la SC E. SA doar cota de 740/1791 părţi din număr top ZZ. care în natură reprezintă suprafaţa de 740 mp teren cu următoarele active amplasate pe aceasta şi anume: cabina poartă, staţie benzină şi 6 rezervoare de carburant situat în Oradea, str. U., nr. 3, judeţul Bihor din imobilul reprezentând construcţii şi 4056 mp teren aferent înscris în CF nr. VV. Oradea număr top. ZZ. şi număr top. TT. intabulat sub B2.
De asemenea, prin sentinţa nr. 270 din 9 martie 2010 menţionată mai sus, instanţa a stabilit cu autoritate de lucru judecat că obiectivul „cabină poartă" se află amplasat în momentul de faţă pe număr cadastral YY., care constituie proprietatea pârâtei SC A.A SRL, deşi număr top. vechi QQ. nu s-a constituit în acest număr cadastral, este un aspect care interesează relaţiile dintre SC A. SRL şi proprietarul vechiului număr top. QQ. - SC I. SRL.
Sentinţa nr. 134/COM din 19 martie 2013 a Tribunalului Bihor, a fost modificată prin decizia nr. 12 din 28 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. x/111/C/2003, sens în care a fost admis apelul declarat de apelanta SC B. SRL. Instanţa a modificat în parte sentinţa menţionată, a admis acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC B. SRL succesoarea în drepturi a SC C. SRL, în contradictoriu cu pârâta reconvenţională SC A. SRL şi a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantei reconvenţionale SC B. SRL, succesoarea SC C. SRL, în suprafaţă de 740 m2, înscris în CF NDF SS., număr cadastral UU. şi terenul proprietatea pârâtei reconvenţionale SC A. SRL, în suprafaţă de 3303 m2 din acte (suprafaţă măsurată 3303 m2), număr cadastral YY., devenit prin conversie RR., înscris în CF RR., pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7, potrivit expertizei topografice şi schiţei de identificare, întocmite de expert J., care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanţa a reţinut că pârâta SC C. SRL, după finalizarea Dosarului nr. x/C/2007 a procedat la modificarea cabinei poartă, aspect confirmat de către aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar, concluzii prin care a arătat că acest obiectiv era în stare de degradare şi a fost nevoită să o modernizeze. De asemenea, şi martorii audiaţi în cauză confirm faptul că iniţial cabina poartă avea aproximativ 3 - 3,5 mp, iar ulterior prin anul 2011 cabina poartă a suferit modificări.
Acest aspect rezultă şi din adresa din 27 iunie 2011, prin care Primăria Oradea a adus la cunoştinţa reclamantei că pârâta SC C. SRL a fost sancţionată contravenţional, întrucât a realizat o construcţie (cabină poartă) fără autorizaţie de construcţie.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcţii efectuat în cauză şi a raportului de expertiză topografică, suprafaţa cabinei poartă, înainte de modificări, a fost de 8,93 mp, iar după modificări aceasta a devenit de 18,6 mp.
De asemenea expertul topograf a constatat că la momentul efectuării expertizei cabina poartă avea o suprafaţă rotunjită de 18 mp, aparţine SC B. SRL, dar este amplasată în întregime pe imobilul cu număr cadastral RR. Oradea.
Raportat la completarea la raportul de expertiză topografică, expertul arată că în vechile numere topografice, această cabină poartă este amplasată pe numărul topografic PP. Oradea şi care este aferent vechiului drum.
Conform expertizei în construcţii, cabina poartă nu are fundaţie, ea fiind zidită direct pe placa de beton de 20 cm grosime, care reprezintă curtea betonată, a avut pereţi din BCA, planşeu de beton armat cu învelitoare din materiale bituminoase. De asemenea s-a mai reţinut că obiectivul cabină poartă înainte de modificările realizate nu putea fi apreciată ca fiind o construcţie demontabilă.
Instanţa a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile stabilirii unui drept de superficie în favoarea pârâtei reclamante reconvenţionale SC B. SRL, având în vedere următoarele:
Conform art. 693 vechiul C. civ. (1) „superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă. (2) Dreptul de superficie se dobândeşte în temeiul unui act juridic, precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege". Dreptul de superficie se poate naşte, fie în baza convenţiei dintre proprietarul terenului şi constructor, fie prin prescripţia achizitivă, fie în baza legii - simplu fapt al edificării sau a cumpărării construcţiei nu dă naştere dreptului de superficie. Cum în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea vreuneia dintre condiţiile menţionate în textul de lege amintit mai sus, instanţa a respins pretenţiile pârâtei reclamante reconvenţionale sub acest aspect.
Având în vedere că obiectivul cabină poartă, aşa cum era acesta iniţial, se afla într-o stare de degradare şi uşor de ridicat, instanţa a apreciat că menţinerea acestei construcţii realizate fără autorizaţie de construcţie, ar fi contrară Legii nr. 50/1991 modificată şi se impune obligarea pârâtei la ridicarea acesteia de pe terenul reclamantei.
În ce priveşte capetele de cerere formulate de pârâta reclamantă reconvenţională prin precizarea formulată, instanţa a reţinut că în cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, locul unde este amplasată cabina poartă, precum şi faptul că acesta se află pe terenul dobândit de reclamantă conform sentinţei nr. 270/COM/2010 din data de 9 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor - Dosar nr. x/111/2007 menţionată mai sus, respectiv că obiectivul „cabină poartă" se află amplasat în momentul de faţă pe număr cadastral YY., motive pentru care a înlăturat susţinerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea fost nr. PP. Oradea şi care este aferent vechiului drum, aspecte ce nu mai pot fi puse în discuţie în prezenta acţiune.
Aşa cum a reţinut instanţa prin sentinţa nr. 270/COM/2010, stabilirea corectă a amplasamentului cabină poartă, este un aspect care interesează relaţiile dintre SC A. SRL şi proprietarul vechiului număr top. QQ. - SC I. SRL, iar nu în raport de SC B. SRL antecesoarea SC C. SRL.
Faţă de cele reţinute, instanţa a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să ridice construcţia „cabina poartă" de pe terenul proprietatea reclamantei, situată în Oradea, str. U., nr. 3, înscrisă în CF nr. XX., număr cadastral YY. Oradea. De asemenea, a respins cererea reconvenţională formulată şi precizată de către pârâta reclamantă reconvenţională SC B. SRL, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional SC A. SRL, ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. vechi, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.380 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat 3.500 RON, onorariu expert şi taxe de timbru în sumă de 880 RON.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta - reclamantă SC B. SRL solicitând schimbarea în totalitate a sentinţei în sensul admiterii cererii sale reconvenţionale, astfel cum a fost precizată, respectiv, în principal, anularea documentaţiei ce poartă număr cadastral RR. Oradea înscrisă în CF RR. Oradea, cu rectificarea situaţiei de carte funciară în sensul revenirii la situaţia anterioară, respectiv revenirea la vechea situaţie pe numere topografice, să se constate că în fapt construcţia proprietatea pârâtei ce poartă denumirea „cabină poartă" se află situată pe nr. topo PP. Oradea din care, potrivit situaţiei actuale, s-a constituit imobilul cu număr cadastral RR. Oradea, şi să se constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul teren cu nr. top PP. Oradea pe care se află amplasată cabina poartă, urmând ca instanţa să dispună înscrierea dreptului de proprietate precum şi construcţiei în vechea coală de CF pe seama SC B. SRL. În subsidiar, a solicitat instanţei să constate că pârâta a dobândit un drept de superficie asupra unei suprafeţe de 8,93 mp din imobilul cu număr cadastral RR. Oradea din CF RR. Oradea, pe care se află situată construcţia, proprietatea pârâtei, ce poartă denumirea „cabină poartă", urmând ca instanţa să dispună înscrierea acestui drept şi a construcţiei în CF pe seama SC B. SRL.
Prin decizia civilă nr. 200/C/2015-A din 6 septembrie 2015 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC B. SRL Oradea, succesoarea în drepturi a SC C. SRL Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 7232/COM/2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/111/2011, pe care a menţinut-o în totalitate.
În argumentarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut mai întâi că pârâta - reclamantă SC B. SRL nu a criticat soluţia tribunalului asupra cererii de chemare în judecată, fapt pentru care această soluţie a intrat în puterea de lucru judecat, devenind irevocabilă. S-a reţinut şi că se solicită schimbarea sentinţei doar în sensul admiterii cererii reconvenţionale, cu consecinţa constatării dreptului apelantei de superficie asupra suprafeţei de teren pe care este amplasată construcţia „cabină poartă", proprietatea sa. Atât solicitarea în principal a apelantei, cât şi cea din subsidiar, urmăresc astfel constatarea dreptului de superficie, chiar dacă solicitarea principală vizează, ca o etapă premergătoare constatării dreptului de superficie, şi anularea documentaţiei cadastrale.
Or , în condiţiile în care dreptul de superficie este definit de art. 693 vechiul C. civ., aplicabil în cauză, ca fiind dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă, şi faţă de soluţia instanţei de fond, devenită irevocabilă, prin care se dispune obligarea apelantei la ridicarea construcţiei, curtea de apel a reţinut că nu mai există construcţia proprietatea pârâtei cu privire la care să se constate dreptul de superficie, respectiv dreptul de proprietate asupra construcţiei şi dreptul de folosinţă asupra terenului de sub construcţie.
În ce priveşte dobândirea dreptului de superficie, s-a constatat că apelanta invocă, pentru prima dată în apel, dobândirea acestui drept prin uzucapiune, ceea ce este inadmisibil, faţă de prevederile art. 294 alin. (1) vechiul C. proc. civ., conform cărora în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Aşadar, în lipsa construcţiei, cu privire la care apelanta a fost obligată să o ridice, soluţie necontestată, nu se mai poate constata un drept de superficie în favoarea apelantei. în plus, reclamanta reconvenţională a solicitat recunoaşterea unui drept de superficie pe o suprafaţă de teren mult mai mică decât cea constatată de expertul în construcţii ca fiind ocupată în prezent de construcţie, după ce reclamanta reconvenţională a extins construcţia dobândită, respectiv pe o suprafaţă de 8,93 mp faţă de 18,06 mp, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, s-a apreciat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate în litigii anterioare ale părţilor, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat locul unde este amplasată cabina poartă, respectiv pe terenul dobândit de reclamantă prin contract, număr cadastral YY., iar susţinerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea, fost număr topo PP. Oradea şi care este aferent vechiului drum, trebuie înlăturată, ea necoroborându-se cu niciuna din probele dosarului. Însăşi apelanta recunoaşte că este pentru prima dată când un expert reţine că terenul de sub cabină este fost număr topo PP. Oradea, solicitând expertului atât în primă instanţă, cât şi în apel, să explice cum a ajuns la această concluzie. În plus, apelanta a cunoscut încă de la momentul dobândirii construcţiei că terenul de sub această construcţie este proprietatea reclamantei, terenurile părţilor, învecinate, au fost identificate prin contract, prin actul de parcelare însuşit de apelantă, prin schiţele de dezmembrare ulterioare, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile dintre părţi, aspecte care nu au fost contestate până după efectuarea expertizei în prezenta cauză, astfel că, odată în plus, împrejurarea că expertul desemnat în cauză a stabilit că terenul de sub construcţie este fost număr topo PP. Oradea se impune a fi înlăturat.
Este adevărat că prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de anulare a documentaţiei cadastrale, fără a o avea depusă la dosar, însă această lipsă a fost suplinită în apel. Curtea de apel a reţinut, cu privire la această solicitare, în plus faţă de cele arătate mai sus, că nu s-a invocat niciun motiv de nulitate sau de anulare a documentaţiei cadastrale, de către reclamanta reconvenţională, astfel că respingerea solicitării sale se impune şi pentru acest motiv.
Împotriva acestei decizii pârâta-reclamantă SC B. SRL Oradea a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului cu consecinţa casării deciziei atacate, pe care o apreciază ca fiind nelegală şi netemeinică, şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.
Prin cererea de recurs s-au invocat formal şi prevederile art. 304 pct. 7-8 C. proc. civ. însă nicăieri în cuprinsul acesteia nu s-au regăsit critici le subsumate dispoziţiilor evocate; singura motivare a recursului apelantei fiind în sensul normelor legale amintite mai sus pe care le-a şi subliniat.
În argumentarea motivului de recurs vizând nelegalitatea deciziei s-a susţinut că în mod eronat instanţa de apel a considerat că apelul pârâtei nu ar viza şi soluţia primei instanţe asupra cererii de chemare în judecată, câtă vreme, prin chiar cererea de apel, a solicitat schimbarea în tot a hotărârii tribunalului iar nu schimbarea în parte a acesteia.
Consideră recurenta că este greşit a se merge pe raţionamentul potrivit căruia, s-ar putea cere schimbarea în tot a unei hotărâri doar prin admiterea cererii reconvenţionale, fără respingerea acţiunii principale, cu atât mai mult în prezenta speţă unde legătura dintre acţiunea de ridicare a construcţiei - pe care a promovat-o reclamanta - şi cea de constatare a unui drept de superficie asupra aceleiaşi construcţii (acţiune ulterior precizată), promovată de recurentă, este absolut evidentă; fără respingerea cererii de ridicare a construcţiei constatarea unui drept de superficie nemaiprezentând utilitate.
De altfel, poziţia pârâtei a fost întotdeauna de respingere a cererii principale şi de admitere a celei reconvenţionale, după cum se poate constata din întâmpinarea/cererea reconvenţională depusă, din concluziile scrise, precum şi din celelalte acte.
Motivarea hotărârii prin prisma reţinerii mai sus menţionate - adică a puterii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată - echivalează cu o necercetare a fondului de către instanţa de apel, motiv pentru care recurenta apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
În continuare se critică raţionamentul instanţei de apel care a arătat că „reclamanta reconvenţională solicită recunoaşterea unui drept de superficie pe o suprafaţă de teren mult mai mică decât cea constatată de expertul în construcţii ca fiind ocupată în prezent de construcţie, după ce reclamanta reconvenţional a extins construcţia dobândită, respectiv pe o suprafaţă de 8,93 mp faţă de 18,06 mp, ceea ce este inadmisibil". Astfel cum a arătat în nenumărate rânduri, şi cum au declarat şi martorii, construcţia anterioară prezenta urme vizibile de degradare - datorate vechimii acesteia de mai mult de 30 de ani - motiv pentru care antecesoarea recurentei în drepturi a fost nevoită să o renoveze. Aprecierile acesteia, la momentul renovării, au fost că nu depăşeşte suprafaţa iniţială, dat fiind că a renunţat la colţul înclinat al clădirii, dar în urma lucrării de expertiză s-a constatat că în forma actuală suprafaţa este mai mare decât cea iniţială.
Aceasta este justificarea pentru solicitarea de a se constata dreptul de superficie aferent suprafeţei iniţiale a construcţiei - care nu este nicidecum inadmisibilă, această suprafaţă reieşind din probele administrate în cauză.
Faptul că în speţă trebuie analizate inclusiv condiţiile uzucapiunii a fost invocat de pârâta - reclamantă şi în faţa instanţei de fond, nu doar în faţa instanţei de apel.
Nu în ultimul rând, arată că instanţa de apel a cerut depunerea la dosar a documentaţiei cadastrale solicitată de pârâtă dar că aceasta nu a fost analizată, nici nu a fost avută măcar în vedere - din contră, preluându-se susţinerile instanţei de fond potrivit cărora „susţinerea expertului că acest obiectiv se află pe nr. RR. Oradea, fost nr. topo PP. Oradea şi care este aferent vechiului drum, trebuie înlăturată, ea necoroborându-se cu niciuna din probele dosarului". Consideră încă o dată că era absolut necesară chemarea expertului în sală pentru lămuriri şi explicaţii.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Sub aspectul criticilor referitoare la reţinerea eronată de către instanţa de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului promovat de către pârâta-reclamantă se observă că în cauză a avut loc o nesocotire a principiului disponibilităţii procesuale al părţilor în condiţiile în care prin cererea de apel s-a solicitat schimbarea în întregime a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii reconvenţionale al cărei obiect principal 1-a constituit constatarea unui drept de superficie, în favoarea pârâtei, asupra unei porţiuni de teren aparţinând reclamantei, teren pe care se află situată construcţia „cabină-poartă" (proprietatea apelantei).
Împrejurarea că prin acţiunea principală s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care pârâta-reclamantă să fie obligată să îşi ridice de pe terenul proprietatea reclamantei-pârâte SC A. SRL construcţia „cabină-poartă" şi faptul că prin sentinţa tribunalului s-au admis pretenţiile reclamantei-pârâte au condus la demersul apelantei-pârâte de a ataca hotărârea primei instanţe, în sensul susţinerii şi în continuare a temeiniciei pretenţiilor sale de a i se constata dreptul de superficie asupra terenului pe care este situată construcţia „cabină-poartă", teren de pe care a fost obligată de tribunal să îşi ridice construcţia. A aprecia că pot fi admise pretenţiile ambelor părţi implicate în proces denotă necercetarea actelor dosarului în condiţiile în care cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională se exclud reciproc; recunoaşterea unui drept de superficie în legătură cu dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante asupra unei construcţii deja edificată pe terenul reclamantei-pârâte constituind implicit şi motiv al netemeiniciei pretenţiilor din acţiunea principală prin care se urmăreşte ca pârâta să fie obligată să îşi ridice construcţia de pe terenul proprietatea reclamantei. Nu s-ar fi putut recunoaşte în favoarea pârâtei-reclamante o posesie specifică asupra terenului în litigiu concomitent cu admiterea pretenţiilor reclamantei-pârâte de ridicare a construcţiei, proprietatea primeia, construcţie în raport de care a fost formulată cererea reconvenţională.
Aşadar, solicitarea apelantei de schimbare în tot a sentinţei tribunalului cu consecinţa admiterii cererii sale reconvenţionale a presupus implicit şi criticarea soluţiei prin care s-a admis cererea de chemare în judecată.
În atare situaţie, în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de apel regula restrictivă „tantwn devohitum quantum appelatum" şi s-a considerat că pârâta-reclamantă a înţeles să critice numai soluţia referitoare la respingerea cererii reconvenţionale. Pe cale de consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a cercetat cauza doar sub aspectul temeiniciei pretenţiilor din cererea reconvenţională şi a reţinut că în faza apelului soluţia primei instanţe asupra acţiunii principale a intrat în puterea de lucru judecat.
Pentru considerentele expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 coroborate cu art. 312 alin. (3) raportat la art. 282 şi urm. C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de SC B. SRL şi va casa decizia atacată, cu menţiunea că instanţa de apel urmează să ţină seama la rejudecarea pricinii de prevederile art. 315 C. proc. civ., sens în care toate celelalte critici ale recurentei sub aspectul unei greşite soluţionări a apelului vor fi şi ele avute în vedere după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL Oradea împotriva deciziei nr. 200/C/2015-A din 06 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2016.