Decizia nr. 284/2016
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 98 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a fost casată decizia şi sentinţa nr. 442 din 7 noiembrie 202 a Tribunalului Dolj, şi rejudecând, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanţi şi au fost obligaţi pârâţii Statul Român prin M.E.F. şi Consiliul Local al Municipiului Craiova să retrocedeze reclamanţilor suprafaţa de 460 mp identificată pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de C. cu S1, situat în Craiova.
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2015 pe rolul judecătoriei Craiova, Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova au formulat contestaţie la executare, prin care au solicitat admiterea cererii de suspendare a executării, până la soluţionarea contestaţiei la executare, anularea executării, anularea anumitor încheieri emise de B.E.J., D. şi lămurirea înţelesului sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
În motivarea cererii de lămurire, s-a solicitat să se stabilească, în concret, ce sarcini revin fiecăruia dintre pârâţii Statui Român prin M.F.P. şi Consiliul Local al Municipiului Craiova, în raport de dispozitivul Deciziei nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Contestatorii au arătat că dispozitivul deciziei nu este clar, respectiv nu s-a stabilit care dintre cei doi debitori ar fi obligat să retrocedeze terenul în suprafaţă de 460 mp şi care ar fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Încheierea nr. 14.286 din 18 noiembrie 2015, judecătoria Craiova a declinat soluţionarea contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de art. 714 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii" şi alin. (2) „Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".
În speţa de faţă, înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată Ia data de 20 septembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin M.F.P. şi Consiliul Local Craiova să lase In deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 708 mp situat în Craiova.
Prin sentinţa nr. 442 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acţiunea, ea neîntemeiată.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 98 din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Prin Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei susmenţionate, a fost casată decizia şi sentinţa şi, rejudecând, a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanţi şi au fost obligaţi pârâţii Statul Român prin M.E.F. şi Consiliul Local ai Municipiului Craiova să retrocedeze reclamanţilor suprafaţa de 460 mp identificată pe schiţa anexă ia raportul de expertiză întocmit de C. cu S1, situat în Craiova.
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2015, contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova au formulat contestaţie la executare împotriva acestei decizii, solicitând, printre altele, şi lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii scrise, s-a arătat că s-ar fi impus, ca în cuprinsul dispozitivului respectivei decizii, să fie detaliate obligaţiile ce revin fiecărui pârât în parte.
În şedinţa de judecată din data de 4 februarie 2016, reprezentantul Statului Român a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, adresa din 21 ianuarie 2016 emisă de D.G.L.R.D.A.S., prin care s-a arătat că în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului nu se regăseşte imobilul teren individualizat în dispozitivul deciziei.
A mai arătat şi că terenul în litigiu ar fi fost pus la dispoziţia Universităţii din Craiova prin H.G. nr. 23/1997 privind transmiterea unui imobil situat în Municipiul Craiova judeţul Dolj, în administrarea Ministerului învăţământului şi prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 29/1998, prin care s-a atribuit în folosinţă gratuită pe o perioadă de 50 de ani terenul adiacent blocului S200 aparţinând domeniului privat al Municipiului Craiova.
Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei este clar, stabilind obligaţia pârâţilor Statul Român prin M.F.P. şi Consiliul Local Craiova al Municipiului Craiova de a restitui în natură terenul în suprafaţa de 460 mp situat în Craiova, ce a fost identificat pe schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de C. cu S1.
De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 3636/2007 a Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie se menţionează că acest teren a fost identificat în natură şi s-a constatat că scopul pentru care a fost expropriat iniţial nu a fost atins, o parte a acestuia fiind ocupată de strada F.G., restul fiind liber şi înscris în zona de şantier a Universităţii Craiova.
Faţă de aceste aspecte, solicitarea contestatorilor de lămurire a dispozitivului deciziei, în sensul că nu ar fi clar în sarcina cărui pârât incumbă obligaţia de restituire, nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. civ., cu care se completează art. 714 C. proc. civ.
Din considerentele deciziei contestate, care explică dispozitivul acesteia, Înalta Curte reţine că această obligaţie, de restituire, revine atât Statului Român, în calitate de expropriator al terenului cât şi Consiliului Local al Municipiului Craiova, în calitate de administrator, terenul fiind înscris în anul 2007 în zona de şantier a Universităţii Craiova.
Înalta Curte subliniază că, împrejurarea că terenul şi-ar fi schimbat de mai multe ori proprietarul, prin diverse acte normative, ajungând în fmal în domeniul privat al Municipiului Craiova, respectiv în administrarea Universităţii din Craiova, nu este de natură să atragă incidenţa art. 443 alin. (1) C. proc. civ., sau a art. 714 alin. (3) C. proc. civ., care reglementează situaţii în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti ar avea nevoie de lămuriri.
Aceasta deoarece instanţa care a pronunţat Hotărârea nr. 3636/2007 s-a raportat la situaţia de fapt ce rezulta din actele aflate la dosar, în luna mai a anului 2007.
Împrejurarea că, ulterior pronunţării acestei hotărâri, s-a continuat transmiterea imobilului în diverse moduri, pentru ca în prezent situaţia de fapt să nu mai corespundă celor reţinute prin Decizia nr. 3636/2007, nu poate constitui motiv de lămurire a înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de dispozitivului deciziei contestate.
Cu alte cuvinte, subliniază Înalta Curte, evenimente ulterioare pronunţării hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire se cere nu pot fi aduse ca şi argumente în susţinerea unei cereri de lămurire a dispozitivului acesteia, după nouă ani de la pronunţare părţile asumându-şi riscul modificării situaţiei imobilului revendicat în proces.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă prezenta contestaţie, formulată de contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 februarie 2016.