Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1182/2016

Şedinţa publică de la 13 aprilie 2016

Decizia nr. 1182/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1. Obiectul contestației deduse judecății;

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 ianuarie 2016, sub nr. x/1/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea Hotărârii nr. 1354 din 17 decembrie 2015, adoptată de Plenul B. și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să recunoască contestatoarei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin Hotărârea nr. 55 din 03 martie 2015 a Secției pentru Procurori din cadrul B., a fost numită în funcția de procuror șef al Serviciului registratură generală, grefă, arhivă și relații cu publicul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 04 martie 2015.

La data de 30 octombrie 2015, contestatoarea s-a adresat B. cu o cerere motivată, prin care a solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca urmare a numirii într-o funcție de conducere în cadrul acestui parchet, însă, prin Hotărârea nr. 1354 din 17 decembrie 2015 a Plenului B., cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Contestatoarea a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor legale în materie.

În esență, contestatoarea arătat că numirea sa în funcția de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost făcută conform dispozițiilor legale derogatorii, prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și că, prin această numire, a dobândit implicit, gradul profesional aferent parchetului respectiv, în accepțiunea pe care chiar intimatul o dă noțiunii de grad profesional prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007.

Contestatoarea a făcut referire și la practica constantă a B. de admitere a unor cereri similare formulate de alți magistrați.

De asemenea, a apreciat contestatoarea că respingerea cererii de recunoaștere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar conduce la aplicarea, în privința sa, a unui tratament juridic diferit față de procurori aflați în situații similare, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 55 din Legea nr. 303/2004 și art. 483 și urm. C. proc. civ., republicat.

2. Apărările formulate de intimatul B.;

Intimatul B. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că singura modalitate de promovare a magistraților, într-o funcție superioară de execuție, este concursul sau examenul iar numirea procurorilor în funcții de conducere, pe o perioadă determinată, la un nivel ierarhic superior funcției de execuție deținute nu trebuie confundată cu o promovare într-un grad profesional superior.

Astfel cum a reținut și Plenul B. în considerentele hotărârii atacate, noțiunile de promovare și numire sunt distincte, iar dacă s-ar fi considerat că procurorii numiți într-o funcție de conducere, la un nivel ierarhic superior, dobândesc gradul profesional corespunzător, legiuitorul ar fi reglementat expres acest aspect. În acest sens, menționează că dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet inferior, cum este cazul contestatoarei, doar prin numirea în funcții de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori cu funcții de conducere din cadrul Ministerului Public care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină mai multe concursuri.

În ceea ce privește practica Plenului B., invocată de contestatoare, intimatul arată că, în prezent, a fost reconsiderată, pentru a se da eficiență principiului potrivit căruia promovarea în grad profesional a judecătorilor și procurorilor se realizează în mod exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 1354 din 17 decembrie 2015, adoptată de Plenul B., prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 1354 din 17 decembrie 2015 a Plenului B.

În fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 1354 din 17 decembrie 2015 a Plenului B., a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de contestatoarea A., procuror șef al Serviciului de registratură generală, grefă, arhivă și relații cu publicul din cadrul Secției de resurse umane și documentare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa cum s-a arătat, contestatoarea a susținut, în esență, în cererea și contestația adresată B., precum și în contestația de față, ca urmare a faptului că a fost numită în funcție de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dobândit, în mod legal, și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Altfel spus, contestatoarea a susținut că prin faptul numirii în funcția respectivă de conducere, a fost promovată, prin actul de numire în funcția respectivă, în gradul profesional pretins, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contrar susținerilor contestatoarei, instanța supremă apreciază că, respingând cererea acesteia de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Plenul B. a interpretat corect și a făcut distincția cuvenită între noțiunile de numire în funcții de conducere și promovare, legea prevăzând condiții și proceduri diferite pentru cele două instituții.

Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numirea în celelalte funcții de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată, de către B. la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numirea procurorilor, în temeiul dispozițiilor legale pre citate, trebuie să parcurgă toate etapele procedurii prevăzute în art. 21 alin. (1)-(8) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului B., cu modificările și completările ulterioare.

Din aceste dispoziții legale și regulamentare, reiese că pentru numirea în funcțiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu este necesară deținerea gradului profesional corespunzător acestui parchet și nici pe aceea a funcționării efective la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numirea fiind dispusă pentru o perioadă determinată (3 ani, cu posibilitatea reînvestirii pentru încă 3 ani).

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 303/2004, la încetarea mandatului pentru funcțiile de conducere prevăzute la art. 55 din același act normativ, printre care este inclusă și cea deținută de contestatoare A., procurorii revin la parchetele de unde provin sau la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii.

De menționat că aceasta este o dispoziție imperativă, norma legală nefolosind opționalul pot reveni.

Pe de altă parte, în măsura în care considera că procurorii numiți într-o funcție de conducere, la un nivel ierarhic superior, dobândesc gradul profesional corespunzător, legiuitorul ar fi reglementat, în mod expres, acest aspect.

În ceea ce privește promovarea procurorilor, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete”, în condițiile prevăzute de lege și pe baza criteriilor stabilite de B. în activitatea sa de gestionare a carierei judecătorilor.

Pe de altă parte, din analiza și interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor.

De asemenea, mai rezultă că, gradul profesional superior, dobândit în condițiile legii, are un caracter definitiv în evoluția carierei profesionale.

Astfel, nu poate fi acceptată susținerea conform căreia, prin numirea procurorilor în funcții de conducere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor legale derogatorii, prevăzute de art. 55 din Legea nr. 303/2004, care este o normă de excepție, interpretată restrictiv, aceștia dobândesc în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât, în mod evident, s-ar produce o încălcare a dispozițiilor legale privitoare la promovarea, numai prin concurs, în funcții de execuție imediat superioare.

Având în vedere cele expuse, în contextul cauzei deduse judecății, numirea procurorilor în funcții de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât noțiunile de promovare și numire sunt distincte, pentru fiecare în parte, legea prevăzând proceduri, de asemenea, distincte.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, se observă că nu există nicio dispoziție legală expresă, derogatorie de la procedura de promovare în funcții de execuție pentru cei care au funcții de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Este adevărat că, în jurisprudența anterioară a Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în favoarea procurorilor numiți în cadrul structurilor teritoriale ale Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și Direcția Națională Anticorupție a fost recunoscută dobândirea cu caracter de permanență a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, însă prin O.U.G. nr. 56/2009, legiuitorul a intervenit și a calificat/a reglementat această situație.

Astfel, printr-un articol unic al O.U.G. nr. 56/2009, art. 75 și art. 87 din Legea nr. 304/2004, au fost completate după cum urmează:

La art. 75, după alin. (11) se introduce un nou alineat, alin. (111), cu următorul cuprins: „De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții”.

La art. 87, după alin. (9) se introduce un nou alin. (91), cu următorul cuprins: ”De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul direcției”.

Deci, cu alte cuvinte, legiuitorul a intervenit pentru a înlătura inechitatea creată în sistem când, anterior adoptării O.U.G. nr. 56/2009, procurorii care au activat în cadrul Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție obțineau recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte, fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansare în grad profesional, ceea ce nu reprezintă discriminare.

De altfel, Curtea Constituțională, prin numeroase decizii privind excepții de neconstituționalitate care au vizat prevederile art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004, introduse prin O.U.G. nr. 56/2009, a statuat că aceste prevederi legale sunt constituționale și în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în acest sens, Decizia nr. 18/2011, Decizia nr. 545/2011, ș.a.).

Astfel, jurisprudența ulterioară a secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție a devenit constantă și unitară, în sensul că promovarea în grad profesional a judecătorilor și procurorilor se realizează în mod exclusiv prin parcurgerea procedurilor legale de concurs.

De asemenea, nici referirile la Hotărârile nr. 1174 din 29 octombrie 2010, nr. 1408 din 10 decembrie 2013, nr. 293 din 26 martie 2015, nr. 595 din 10 iunie 2015 și nr. 594 din 10 iunie 2015 adoptate de Plenul B. nu au relevanța pretinsă de contestatoare, din moment ce, după cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 545/2011, prevederile art. 75 alin. (111) și art. 87 alin. (91) din Legea nr. 304/2004 sunt constituționale, statuând, cu alte cuvinte, că recunoașterea în favoarea procurorilor a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte „fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional” constituie o inechitate care a fost înlăturată de legiuitor prin O.U.G. nr. 56/2009, aprobată prin Legea nr. 385/2009.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1354 din 17 decembrie 2015 a Plenului B., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1354 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Plenul B., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.