Ședințe de judecată: August | | 2022
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 342/2018

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2018

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), a solicitat anularea Adresei nr. 7616 din 02 iunie 2014, obligarea intimatei la restituirea către reclamantă a sumei de 69.

000 lei achitată către ANCPI cu titlu de garanţie în vederea aprobării scoaterii temporare din circuitul agricol a terenului situat în extravilanul comunei Afumaţi, judeţul Ilfov, tarlaua 15, parcela 61/7, număr cadastral x1 precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 69.000 lei, calculată de la data constituirii garanţiei - 04 septembrie 2008 - şi până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 142 din data de 12 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/33/2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii şi, în consecinţă, a respins ca prematură acţiunea formulată de către reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 142 din data de 12 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/33/2014, a declarat recurs reclamanta A. Spa Italia Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu cheltuieli de judecată.

4. Decizia pronunţată în recurs şi atacată cu contestaţie în anulare

Prin Decizia nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/33/2014, a fost respins recursul declarat de reclamanta A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Sentinţei civile nr. 142 din data de 12 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în Dosarul nr. x/33/2014, a formulat contestaţie în anulare recurenta-reclamantă A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj la data de 20 februarie 2017, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., solicitând anularea deciziei contestate şi admiterea recursului formulat de aceeaşi parte, cu consecinţa casării Sentinţei civile nr. 142 din data de 12 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanţe, având în vedere că acţiunea nu a fost soluţionată pe fond. Solicită şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea invocă, în esenţă, faptul că nu a fost legal citată în faţa instanţei de recurs şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc. judecata, recursul fiind soluţionat în cadrul procedurii de filtru, în baza art. 493 alin. (6) C. proc. civ., deşi prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a concluzionat că recursul este admisibil în principiu, completul urmând a se pronunţa asupra incidenţei art. 493 alin. (6) sau 493 alin. (7) C. proc. civ.

De asemenea, arată că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 839 din 8 decembrie 2015 s-a statuat că după ce examinarea recursului a trecut de etapa prevăzută de alin. (5) al art. 493 C. proc. civ., fiind considerat admisibil, completul de filtru trece la etapa următoare, respectiv la examinarea pe fond a acestuia, putând, în virtutea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunţe, fără citarea părţilor, asupra fondului recursului, dar numai dacă: raportul întocmit asupra recursului apreciază că acesta este admisibil; problema care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi toţi membrii completului sunt de acord asupra raportului.

Totodată, prin aceeaşi decizie a Curţii Constituţionale a României s-a apreciat că în această situaţie este obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul şi intimatul trebuie să îşi dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de către completul de filtru, conform art. 493 C. proc. civ., în lipsa acestui acord, recursul neputând fi soluţionat pe fond de către completul de filtru, fără citarea părţilor.

Contestatoarea susţine că prin niciun act de procedură nu şi-a dat acordul ca recursul să fie soluţionat de completul de filtru, fără citarea părţilor, astfel că se impunea citarea părţilor pentru judecarea pe fond a recursului.

6. Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Intimata Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.

Intimata susţine că, în mod temeinic şi legal, instanţa de recurs a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., câtă vreme prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 a Curţii Constituţionale a României s-a statuat că recursul poate fi soluţionat în etapa de filtru conform procedurii prevăzute de art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţarea făcându-se fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor.

În acelaşi context, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 493 alin. (6) şi (7) C. proc. civ. sunt constituţionale.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea contestaţiei de faţă, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, reţine cele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În speţă, contestatoarea a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a recursului, criticând faptul că soluţionarea cauzei s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, fără citarea părţilor.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reţine că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata".

Înalta Curte reţine că prin calea de atac a contestaţiei în anulare se tinde la desfiinţarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă la situaţia în care contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

În cauză, Înalta Curte constată că în contestaţia în anulare de faţă se invocă necitarea contestatoarei pentru termenul la care a fost soluţionată calea de atac a recursului, soluţionare care s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., pentru care legiuitorul nu a prevăzut necesitatea citării părţilor, aspect care se încadrează motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ.: "Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4)."

Pe de altă parte, conform art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin cererea de recurs, întâmpinare şi răspunsul la întâmpinare "se va menţiona dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut la art. 493."

Interpretând coroborat textele legale precitate, rezultă că legiuitorul a urmărit excluderea de facto, a posibilităţii soluţionării recursului în cadrul procedurii reglementate de art. 493 C. proc. civ., în lipsa unui acord expres, dat în scris de către părţi, pentru soluţionarea recursului de către completul de filtru.

Înalta Curte constată că acest aspect a făcut obiectul mai multor decizii ale instanţei de contencios constituţional, al căror caracter general obligatoriu este consacrat prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prin Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, Curtea Constituţională a statuat referitor la posibilitatea completului de filtru de a se pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., că în acord cu principiul disponibilităţii, legiuitorul a acordat o importanţă deosebită exprimării acordului expres al părţilor asupra judecării recursului de către completul de filtru, atunci când a instituit, prin dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., obligativitatea depunerii acestui acord împreună cu cererea de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare. Ca atare, în mod corelativ, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de acordul scris al părţilor în acest sens şi nu poate trece la soluţionarea pe fond a recursului, fără citarea părţilor, atunci când nu există acordul părţilor pentru soluţionarea potrivit procedurii reglementate prin textul de lege criticat.

Prin aceeaşi decizie a instanţei de contencios constituţional s-a reţinut că în cazul în care nu există acordul părţilor pentru judecarea de către completul de filtru, fără citarea acestora, nu este asigurată o veritabilă contradictorialitate în cadrul procesului civil, reţinându-se totodată şi că "dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din acelaşi cod au caracterul unor dispoziţii generale, aplicabile întotdeauna în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, acestea completând condiţiile de care trebuie să ţină seama completul de filtru în cazul soluţionării pe fond a recursului, fără citarea părţilor. Astfel, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi a disponibilităţii, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părţilor, Curtea reţine că întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părţilor în acest sens. Prin aplicarea coroborată a prevederilor art. 490 alin. (2) teza finală şi a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de judecată realizează o veritabilă operaţiune de interpretare, dând expresie competenţei sale constituţionale reglementate prin art. 126 alin. (1) din Constituţie."

De asemenea, având a se pronunţa şi anterior asupra aceluiaşi aspect, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, a statuat că "acordul părţilor ca judecata să se facă fără citarea lor, pe baza actelor depuse la dosar, inclusiv a punctelor formulate de acestea cu privire la raportul întocmit asupra recursului, dă expresia unei valorificări a principiului contradictorialităţii, asigurată, în acest caz (în care judecata se face fără citarea părţilor), prin comunicarea actelor de procedură ale părţilor şi a raportului, precum şi prin exprimarea acordului intimatului şi al recurentului în acest sens. (...) Pe lângă aceste condiţii prevăzute expres de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ., deşi nu mai este reluată de textul legal criticat, este obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul şi, respectiv, intimatul trebuie să îşi dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ. În lipsa acestui acord, chiar în situaţia în care celelalte condiţii prevăzute de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ. sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluţionat pe fond de completul de filtru, fără citarea părţilor."

Prin urmare, soluţionarea recursului conform procedurii reglementate de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., text de lege ce s-a dorit a asigura celeritatea soluţionării cauzelor în materie civilă, este condiţionată de existenţa acordului expres şi prealabil al părţilor, dat în formă scrisă prin cererea de recurs, întâmpinare sau răspunsul la întâmpinare, acord în lipsa căruia instanţa nu poate păşi la soluţionarea recursului conform acestei proceduri, deoarece în caz contrar, se încalcă atât principiile contradictorialităţii şi a disponibilităţii părţilor în procesul civil, dar şi principiul consacrat constituţional al publicităţii şedinţelor de judecată. Or, în cauză, părţile nu şi-au exprimat acordul expres, dat în scris, pentru soluţionarea recursului conform procedurii reglementate de dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum a statuat Curtea Constituţională a României prin deciziile evocate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 504 şi art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/33/2014; va anula decizia contestată şi va fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite contestaţia în anulare formulată de A. S.p.a. Italia - Sucursala Cluj împotriva Deciziei nr. 2994 din 3 noiembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/33/2014.

Anulează decizia contestată şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.