Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 1140/2019

Şedinţa publică din data de 5 iunie 2019

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 520 din 7 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a anulat cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 585 din 9 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., la 11 martie 2019. Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la aceeaşi dată, sub nr. x/2019, fiind repartizată, spre soluţionare, Completului nr. 10 NCPC.

Prin rezoluţia completului din 12 martie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la 5 iunie 2019 şi s-a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a complini lipsa semnăturii de pe contestaţia în anulare depusă la dosar, sub sancţiunea anulării acesteia, conform dispoziţiilor art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi de a depune contestaţia în anulare în 2 exemplare pentru a fi comunicată intimatelor, conform dispoziţiilor art. 195 cu referire la art. 149 alin. (1) din acelaşi act normativ.

La 16 mai 2019, contestatorul a transmis prin e-mail trei exemplare ale contestaţiei în anulare, nesemnate, în cuprinsul cărora a arătat că cererile au fost redactate pe tabletă şi că nu poate expedia exemplare semnate în original ale acestora, deoarece nu deţine scanner.

La termenul de judecată din 5 iunie 2019, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia lipsei de semnătură a contestaţiei în anulare şi excepţia inadmisibilităţii acesteia pentru absenţa oricărui motiv de contestaţie în anulare şi a rămas în pronunţare asupra acestora.

Examinând excepţia nulităţii contestaţiei în anulare faţă de lipsa semnăturii, a cărei analiză este prioritară celeilalte excepţii invocate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rezoluţia completului din 12 martie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la 5 iunie 2019 şi s-a dispus citarea contestatorului cu menţiunea de a complini lipsa semnăturii de pe contestaţia în anulare depusă la dosar, sub sancţiunea anulării acesteia, conform dispoziţiilor art. 196 alin. (1) teza I C. proc. civ.

La 16 mai 2019, contestatorul a transmis prin e-mail trei exemplare ale contestaţiei în anulare, în cuprinsul cărora a arătat că cererile au fost redactate pe tabletă şi că nu poate expedia exemplare semnate în original ale acestora, deoarece nu deţine scanner.

Conform art. 196 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2)."

Art. 199 C. proc. civ. reglementează modul în care poate fi expediată la instanţa de judecată cererea de chemare în judecată, anume prin poştă, curier, prin înscris în formă electronică, prin fax sau scanată şi transmisă prin poşta electronică, în această ultimă modalitate la dosar fiind depusă copia, iar nu exemplarul original, acesta rămânând la transmiţător.

În cazul în care partea transmite instanţei cererile în format electronic, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 455/2001, prin care se stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în format electronic.

Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare, dând instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital a fost creat de persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat ulterior emiterii acestuia.

În cauză, contestaţia în anulare depusă iniţial la dosar nu poartă semnătura contestatorului, iar exemplarele depuse ulterior, la 16 mai 2019, în urma solicitării instanţei de a se complini lipsa semnăturii, cuprind, imprimată prin mijloace electronice, o semnătură despre care petentul susţine că îi aparţine.

În acest sens, nu se poate reţine că cererea de contestaţie în anulare îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 196 alin. (1) C. proc. civ., deoarece semnătura unei persoane nu poate fi realizată decât prin semnarea efectivă de către aceasta a cererii, realizarea impresiunii imaginii semnăturii prin imprimarea acesteia neputând fi considerată semnătură, ci imaginea sa.

Având în vedere că semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând fi dactilografiată sau imprimată.

Or, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, contestatorul avea posibilitatea de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile Legii nr. 455/2001, de a expedia prin poştă sau curier un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă, în condiţiile art. 199 C. proc. civ. sau să se prezinte la instanţă în vederea aplicării semnăturii pe exemplarul aflat la dosar.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că petentul nu a complinit lipsa semnăturii de pe cererea de contestaţie în anulare, în aplicarea dispoziţiilor art. 196 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii invocate din oficiu şi va anula contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 520 din 7 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 520 din 7 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL