Ședințe de judecată: Iulie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 2054/2022

Decizia nr. 2054

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin decizia civilă nr. 858 din 14 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1736A din 10 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare revizuenta A., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susţinerea căii de atac, contestatoarea a învederat că instanţa de recurs a luat în dezbatere, cu prioritate, cererea prin care a invocat, în baza art. 45 C. proc. civ., neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanţe şi motivul de casare de ordine publică privind nulitatea absolută a excepţiei de netimbrare, invocată din oficiu de prima instanţă, pentru lipsa obiectului juridic, intitulată "Neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. motiv de casare de ordine publică", şi, fără a observa că motivul de ordine publică este prezentat şi motivat distinct pe pagina a doua a înscrisului, a considerat că neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. formează obiectul motivului de casare de ordine publică, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei.

În acest sens, contestatoarea a susţinut că neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. nu a invocat-o ca motiv de casare de ordine publică, ci, astfel cum o reglementează codul, ca neregularitate procedurală care "poate fi invocată în orice stare a pricinii", deci, inclusiv în recurs, arătând clar în prima parte a înscrisului, că:

"invoc în baza art. 45 C. proc. civ. neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanţe în a invoca din oficiu excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată".

A mai arătat contestatoarea că motivul de casare de ordine publică l-a invocat şi tratat distinct, sub denumirea:

"Motiv de casare de ordine publică", care a avut un alt conţinut, respectiv nulitatea absolută a excepţiei de netimbrare invocată din oficiu de prima instanţă pentru lipsa obiectului juridic.

Conchizând, partea a solicitat admiterea contestaţiei în anulare în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. şi anularea deciziei atacate, întrucât instanţa de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze motivul de casare de ordine publică astfel cum a fost invocat şi motivat.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare, în speţă contestatoarea invocând ca temei al cererii sale prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din cod.

Se impune a fi menţionat că motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 C. proc. civ., şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin.

Acest text legal prevede că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin cererea ce face obiectul analizei, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivul de ordine publică privind nulitatea absolută a excepţiei de netimbrare invocată de prima instanţă pentru lipsa obiectului juridic, ci doar a soluţionat neregularitatatea prevăzută de art. 45 C. proc. civ., care putea fi invocată în orice stare a pricini şi care nu a fost invocată ca un motiv de casare de ordine publică.

Practic, prin contestaţia în anulare, contestatoarea a susţinut că a învestit instanţa de recurs cu două cereri distincte, prima fiind reprezentată de neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. privind incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanţe în a invoca din oficiu excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată, iar a doua cerere fiind în legătură cu motivul de casare de ordine publică privind nulitatea absolută a excepţiei de netimbrare invocată din oficiu de prima instanţă, pentru lipsa obiectului juridic, ambele cereri fiind invocate prin precizările depuse de recurentă în dosarul de recurs în data de 13 aprilie 2022 şi intitulate:

"Neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. motiv de casare de ordine publică".

Cercetând această cerere se constată că recurenta a invocat "în baza art. 45 C. proc. civ. neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanţe în a invoca din oficiu excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată în etapa cercetării procesului după ce, anterior, în etapa obligatorie de fixare a primului termen de judecată aceasta a constatat că în baza art. 201 alin. (1) C. proc. civ. că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ale art. 194-197 C. proc. civ. (...)", iar în pagina a doua a precizărilor, recurenta, în cadrul intitulatului "motiv de casare de ordine publică", a dezvoltat critici cu privire la modul în care prima instanţă a soluţionat excepţia netimbrării cererii, invocată din oficiu.

Raportat la argumentele din cuprinsul cererii din 13 aprilie 2022, astfel cum au fost dezvoltate, se constată că, prin cele două capete de cerere, recurenta a formulat, în ansamblu, critici cu privire la caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată, considerând că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 şi art. 278 alin. (2) din Codul muncii, fiind nemulţumită de invocarea de către prima instanţă a excepţiei netimbrării cererii, sens în care, în finalul cererii, a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor atacate pentru motivul de casare de ordine publică argumentat.

În acest context, faţă de chiar solicitările recurentei din cuprinsul cererii, se observă că prin cererea din 13 aprilie 2022, contrar susţinerilor din cuprinsul contestaţiei în anulare, recurenta a formulat critici cu privire la un singur motiv de casare presupus neanalizat, însă pe care instanţa de recurs l-a calificat şi examinat ca atare, nefiind vorba despre o omisiune de examinare cum eronat susţine contestatoarea.

Astfel, în curpinsul deciziei atacate, în partea introductivă, instanţa de recurs a calificat corect natura juridică a cererii prin care recurenta a susţinut că invocă un motiv de ordine publică constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanţe de a invoca din oficiu excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată în etapa cercetării procesului şi a apreciat că motivele invocate nu întrunesc cerinţele unui motiv de ordine publică, întrucât, în realitate, se pune în discuţie o chestiune privitoare la procedura de judecată în etapa cercetării procesului în primă instanţă, or, aceste neregularităţi procedurale trebuiau invocate în limitele impuse de art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, raportat la considerentele instanţei de recurs, nu se poate reţine omisiunea instanţei în examinarea motivelor de recurs invocate, iar criticile contestatoarei pot constitui cel mult un argument subsumat motivului de recurs pretins neanalizat de instanţa de recurs, care oricum nu poate constitui un motiv de contestaţie în anulare.

De fapt, susţinerile contestatoarei, atât cele care vizează pretinsa incompatiblitate absolută a judecătorului primei instanţe, cât şi cele care se referă la nulitatea absolută a excepţiei de netimbrare invocată din oficiu de prima instanţă, pentru lipsa obiectului juridic, sunt subsumate, în realitate, chestiunii timbrajului şi se referă la eventuale neregularităţi procedurale privind judecata în primă instanţă, care în niciun caz nu se pot constitui în motive de ordine publică care să poată fi invocate în recurs, astfel cum corect s-a apreciat prin decizia atacată.

Mai mult, argumentele prezentate de recurentă în dezvoltarea "motivului de casare de ordine publică", pe pagina a doua a cererii din 13 aprilie 2022, privind natura juridică nefiscală a obligaţiei de timbrare, termenul acordat pentru achitarea taxei juridicare de timbru şi invocarea excepţiei netimbrării de către instanţă, iar nu de către pârât, au fost, pe larg, analizate de către instanţa de recurs în cadrul motivului de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, contestatoarea practic nu a invocat necercetarea motivului de recurs, ci lipsa unui răspuns la unele dintre argumentele aduse în susţinerea acestuia, astfel cum au fost enumerate de către aceasta, prin referire la paginile în care se regăseau.

Înalta Curte consideră că o atare evaluare, care reprezintă o veritabilă analiză de legalitate, nu poate avea loc pe calea contestaţiei în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Prin urmare, contestaţia în anulare nu poate fi primită dacă instanţa a omis să cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar instanţa de recurs poate grupa argumentele invocate în susţinerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproşa omisiunea de a cerceta motivul, aşa cum susţine contestatoarea din prezenta cauză.

De vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. este neechivoc în privinţa omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuţie necercetarea unor argumente care susţin motivele de recurs, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează contestaţiei în anulare.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru toate aceste considerente, constatând că motivele invocate de constestatoare sunt nefondate în ansamblul lor, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 858 din 14 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.