Ședințe de judecată: Februarie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1809/2023

Decizia nr. 1809

Şedinţa din camera de consiliu de la 30 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 25.08.2022, pe rolul Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Lucrărilor Publice şi Administraţiei şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est -Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020, obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului creat prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017, prin care i s-a imputat suma de 808.231,68 RON, şi a Deciziei nr. 871/11.12.2017, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal.

Aceste acte au fost anulate, definitiv, prin sentinţa civilă nr. 113/2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău. Reclamanta a precizat că, prin lipsirea timp de 4 ani a folosinţei sumei de 808.231,68 RON, i s-a creat un prejudiciu evaluat la suma de 251.179,321 RON, prin aplicarea dobânzii fiscale.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 123 din 9 decembrie 2022, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa privind soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat instanţa, reţinând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că obiectul litigiului poate fi circumscris tezei referitoare la litigii care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, prejudiciul pretins de reclamantă reprezentându-l lipsirea societăţii de suma achitată în baza Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2017, titlu executoriu anulat definitiv, şi având în vedere cuantumul prejudiciului indicate de reclamantă, care se situează sub pragul de 3.000.000 RON.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 16.01.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 47 din 26 ianuarie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A apreciat Tribunalul că acţiunea în despăgubire, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 554/2004, urmează regimul juridic al acţiunii principale îndreptate împotriva actului administrativ tipic sau asimilat nelegal, instanţa competentă fiind cea care a soluţionat acţiunea în anulare a actului administrativ vătămător. Instanţa competentă în soluţionarea pretenţiei principale, respectiv anularea actului, rămâne competentă să judece şi pretenţia accesorie constând în despăgubiri, chiar în ipoteza în care cererea de antrenare a răspunderii nu a fost dedusă judecăţii în acelaşi timp cu cea principală.

Competenţa de soluţionare a acţiunii în despăgubiri revine aceleiaşi instanţe care a soluţionat acţiunea principală în contencios administrativ, potrivit principiului accesorium sequitur principale.

Astfel, având în vedere că acţiunea în anularea actelor administrative apreciate de reclamantă ca fiind vătămătoare a fost soluţionată de Curtea de Apel Bacău, raportat la caracterul subsecvent al acţiunii în despăgubiri cererea formulată în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004 revine tot Curţii de Apel Bacău.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, pentru considerentele ce urmează.

Din analiza cererii de chemare în judecată cu care reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa, se constată că ceea ce se solicită este, în fapt, obligarea autorităţii pârâte la plata, prin mecanismul reglementat de art. 19 din Legea nr. 554/2004, a despăgubirilor aferente reparării prejudiciului constând în beneficiul nerealizat, apreciat ca fiind generat patrimoniului său prin emiterea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017, prin care i s-a imputat suma de 808.231,68 RON, şi a Deciziei nr. 871/11.12.2017, prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva procesului-verbal.

Aceste acte au fost anulate în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 113 din 29 noiembrie 2018 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de şedinţă din data de 8 ianuarie 2019), sentinţă care a rămas definitivă prin respingerea recursului formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), ca nefondat, prin decizia civilă nr. 5 din 11 ianuarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din această perspectivă, sunt relevante susţinerile reclamantei potrivit cărora, prin lipsirea de folosinţă a sumei de 808.231,68 RON, imputate prin actele atacate, pe care a ales să o achite (în luna noiembrie 2017) pentru a nu fi demarată procedura executării silite împotriva sa (sumă ce i-a fost restituită la data de 06.04.2022), a suferit un prejudiciu, o pierdere patrimonială.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 19 alin. (1) şi (2) din Lega nr. 554/2004,

"(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2)."

Deci, când persoana vătămată nu a cerut şi despăgubiri prin acţiunea având drept obiect anularea actului administrativ, aceasta are deschisă calea unei acţiuni separate în despăgubiri, cerere care, contrar celor reţinute de Tribunalul Bacău, nu poate fi apreciată drept o cerere accesorie.

Deşi, după cum s-a reţinut şi în paragraful 77 al Deciziei nr. 22/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind examinarea recursului în interesul legii, existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să fi fost admisă acţiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, tipic sau asimilat, reprezintă o condiţie prealabilă pentru exercitarea cererii pentru despăgubiri formulată pe cale separată, contextul normativ al art. 30 alin. (4) C. proc. civ., definind cererea accesorie (la care fac trimitere şi prevederile art. 123 C. proc. civ.), corelează o astfel de cerere cu un capăt principal de cerere, iar nu cu o cerere soluţionată distinct, într-un cadrul procesual finalizat anterior învestirii instanţei cu o cerere întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Prin instanţă de contencios administrativ competentă, în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004, se înţelege instanţa determinată în baza prevederilor art. 10, şi nu instanţa care a soluţionat acţiunea în anularea actului administrativ a cărui emitere a generat prejudiciul clamat în acţiunea întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

A interpreta altfel, ar însemna a reţine reglementarea unei prorogări de competenţă în favoarea acestei instanţe, fără ca textul art. 19 să o prevadă expres, interpretare ce ar adăuga la lege. Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze o prorogare de competenţă în favoarea unei anumite instanţei de contencios administrativ, precum cea care a soluţionat acţiunea în anulare, ar fi reglementat în acest sens.

Astfel, Înalta Curte reţine că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispun cu privire la competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport de două criterii, respectiv rangul organul emitent al actului şi cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Contrar celor reţinute de prima instanţă învestită, Curtea de Apel Bacău, enumerarea circumscrisă criteriului valoric este una limitativă şi vizează doar taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesoriile acestora, iar nu şi pretenţii formulate în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, care se referă la acoperirea unui potenţial prejudiciu ce ar fi putut fi generat patrimoniului reclamantului de demersul autorităţii de a emite un act administrativ a cărui nelegalitate a fost constatată pe cale judiciară, printr-o hotărâre judecătorească definitivă (bineînţeles, toate acestea subordonate verificării îndeplinirii condiţiilor atragerii răspunderii patrimoniale a autorităţii de către instanţa de judecată învestită cu acţiunea întemeiată pe art. 19 din Legea nr. 554/2004).

În raport cu aceste aspecte, în cauză, criteriul incident determinării competenţei materiale este cel al rangului autorităţii pârâte a cărei răspundere pentru emiterea actului administrativ este invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 113 din 29 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Bacău, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est faţă de care s-a respins acţiunea pe acest considerent. Curtea a constatat că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ambele acte atacate fiind emise de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Prin urmare, din perspectiva rangului autorităţii pârâte a cărei răspundere pentru emiterea actelor administrative este invocată, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, autoritate publică centrală, competenţa aparţine curţii de apel.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Huedin, judeţul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi intimaţii Agenţia pentru Dezvoltarea Regională Nord Est - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020 şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene) în favoarea Curţii de Apel Bacău – secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.